4,780 matches
-
mai mare succes, până în martie 1953. Creându-și posibilitatea de a bulversa în orice clipă eșichierul politic, Stalin caută să contrabalanseze efectele unei evoluții inevitabile după introducerea planurilor cincinale și dezvoltarea complexului militaro-industrial: întărirea pozițiilor „tehnocraților” guvernamentali în detrimentul ideologilor și activiștilor PCUS. Până la sfârșitul domniei sale, Stalin se confruntă cu o dilemă pe care nu reușește s-o depășească. Voința de a vedea comunismul - adică puterea proprie - extinzându-se și în străinătate impune necesitatea de a se dota cu o industrie militară
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Mondială să-i atribuie lui Mengistu, în martie 1988, o medalie de aur, pentru „contribuția sa la lupta pentru pacea și securitatea popoarelor”, demers la care s-a asociat și Confederația generală a Muncii (CGT). în cursul anilor 1990, numeroși activiști de partid din Angola și din Mozambic s-au metamorfozat, după modelul omologilor lor din Europa de Est sau din fosta URSS, în businessmen, în timp ce foști „marxist-leniniști” și „luptători pentru liberate” par interesați să-și ascundă sub un văl practicile lor din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
birou”. Dar, foarte curând, dominația birocraților, controalele neîncetate, tracasarea prin hârțogăraie, duc la instaurarea „civilizației rapoartelor scrise”. „Birocratismul” a sfârșit prin a domina funcționarea însăși a partidului și prin a provoca paralizia generală a sistemului -, dar și prăbușirea lui. Inventarea activiștilor (apparatciki) și a nomenclaturii Sociologul german Max Weber a fost primul teoretician al acestui fenomen care a luat o mare amploare la începutul secolului XX. Pentru el, birocrația modernă trimite la exercițiul impersonal al religiilor considerate aceeași pentru toți cei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
puternicele birocrații țariste și mandarinală. în URSS, departe de a slăbi, așa cum credea inițial Lenin*, birocrația n-a încetat niciodată să prospere și să se întărească. începând din 1927, ea se sprijină pe un nucleu - aparatul - format din 25000 de activiști comuniști care dirijează un PCUS* de 1300000 de membri și o birocrație de stat de 3500000 de funcționari deosebit de incompetenți - 228000 având o diplomă de absolvire a unor studii secundare specializate, iar 233000 o formație superioară - și de corupți. Numai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
puterii și a ideologiei sale - și să-l extindă la ansamblul lumii comuniste. între revoluțiile din 1905 și 1917, artiștii ruși se deschid influențelor occidentale și creează mai multe curente novatoare - „Trandafirul albastru”, Lâna de aur”, „Valetul de Caro” etc. Activiștii ruși - Diaghilev, Benedict, Bakst, Brubel, Chagall, Kandinsky, Larionov, Goncearova, Malevici - dobândesc o celebritate internațională și formează, înainte de 1914, o parte a avangărzii artistice mondiale. înflorirea literaturii și a filosofiei este și ea extraordinară „Epoca de argint” rusă include curente ca
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care a identificat atât inițiatorul Marelui Salt - demiurgul Mao Tzedun -, cât și unealta lui oarbă - Partidul Comunist - și eroarea lui fundamentală - un voluntarism totalitar. Reputația regimului este, prin urmare, grav atinsă, și reglările de conturi sunt inevitabile. La nivelurile inferioare, activiștii zeloși din 1958 sunt epurați, unii sunt aruncați în închisoare, câțiva sunt executați. La vârf, în ciuda unor manevre abile, Mao nu reușește să evite dezbaterea publică: el este pus în cauză în cursul „reuniunii celor șapte Mii”, în ianuarie 1962
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
posibilitatea de a da peste cap în orice clipă eșichierul politic. După introducerea planului cincinal* și eliminarea vechii gărzi bolșevice, el este preocupat să contrabalanseze efectele unui proces inevitabil: întărirea pozițiilor tehnocraților guvernamentali însărcinați cu gestionarea tehnică a țării, în detrimentul activiștilor partidului, numiți mai mult în funcție de fidelitatea lor față de Stalin decât în funcție de competențele lor profesionale. Acest fapt se traduce prin redistribuirea unei părți a funcțiilor Biroului Politic în profitul Sovnarkom-ului. Stalin guvernează mânuind tehnica loviturii de stat permanente: el înființează și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a administrațiilor, mutarea frecventă a apropiaților săi dintr-un post în altul garantează solidaritatea dictaturii sale. întreține animozitățile: Malenkov împotriva lui Jdanov, Beria împotriva lui Voznessenski, Molotov contra lui Jukov. întărâtă clanurile unele împotriva altora - responsabilii cu problemele economiei contra activiștilor din domeniul ideologic, „moscoviți” contra „leningrădeni” etc. - favorizând când pe unul când pe celălalt și rezervându-și rolul de arbitru. Politică cu atât mai ușor de dus cu cât nicio competență nu este clar delimitată și cu cât numai Stalin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a constituit un aparat permanent, ține regulat întruniri internaționale și organizează grupuri de lucru și rețele specializate din care, la începutul lui 2007, cinci sunt active: Viitorul instituțional al Europei; Femei, homosexuali, lesbiene, transsexuali de stânga; Rețeaua baltică; Economia politică; Activiștii pe plan local. La începutul lui 2007, PSE numără 17 partide membre și 10 partide cu statut de observatori. Membrii sunt PC austriac, spaniol, francez, maghiar, valon, dar și Partidul Socialismului Democratic (Republica Cehă), Partidul de Stânga din Estonia, Die
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1905, Jaurès reușește să unifice ansamblul într-un Partid Socialist - Secția Franceză a Internaționalei Muncitorești (SFIO), care, totuși, nu ajunge să-și articuleze doctrina și acțiunea cu cele ale unui sindicalism impregnat de anarhism și refuzând democrația* parlamentară. Numărând puțini activiști, dar mulți aleși, SFIO nu va fi niciodată o social-democrație de tipul celei germane sau britanice, modele ale partidelor socialiste austriac, belgian, olandez, norvegian, suedez și ceh. Din 1889, ansamblul acestor partide, pe atunci eminamente europene, se grupează în Internaționala
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
nuclee comuniste trebuie să fie complet subordonate ansamblului partidului”. ISR nu obține decât un succes limitat. în Marea Britanie, în Germania sau în SUA, numai minoritățile i se raliază, adeseori atrase de vreo figură marcantă. în Anglia, muncitorul autodidact Tom Mann, activist sindical de la vârsta de șaisprezece ani, fondează o opoziție comunistă față de conducătorii TUC, opoziție căreia i se alătură Harry Pollitt, viitor secretar general al PC din Marea Britanie. în SUA, sindicalistul Earl Browder va deveni secretarul general al PC american. în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unui vechi sindicalist* revoluționar, Alfred Rosmer. în 1940, moartea „Bătrânului” - supranume acordat de partizanii săi lui Troțki - îi lasă orfani. Internaționala a IV-a nu depășește atunci câteva mii de membri, dar ea constituie o rețea solidă de coordonare între activiști. Abia născută, se și fărâmițează în nenumărate organizații, într-atât interpretările limbajului lui Troțki sunt divergente, ba în ceea ce privește posibilitățile de infiltrare în stânga reformistă - practică denumită „entrism” -, ba în ceea ce privește natura URSS*. Unii se grupează în Uniunea Comunistă Internațională, fondată în 1939
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
trebuie, de acum, să i se substituie o muzică izvorâtă din „noile ritmuri ale ciocanului și nicovalei”. în paralel, Stalin* dispune distrugerea a milioane de biserici și dinamitarea catedralei ortodoxe din Moscova, spre a o înlocui cu o... piscină. Totuși, activiștii revoluției culturale se arată mai prompți în a condamna decât în a produce, iar publicul se arată indiferent la experimente. Eclectism cultural și nașterea culturii de masă La 23 aprilie 1932, decretul PCUS* vizând „restructurarea organizațiilor literare și artistice” marchează
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și În lumea editurilor, cu saloanele și expozițiile lor, alte curente ale artei grafice, precum fanzinat sau webzines, de exemplu, au Început să Își facă și ele apariția. Aceasta era starea de spirit când un grup de avocați și de activiști americani, sub numele de The Newsreel Collective, au folosit arta cinematografică pentru a aduce În atenția publicului revendicările și problemele momentului. S-au născut astfel filme (de 16 mm) despre „drepturile civile și nedreptățile civice”, despre războiul din Vietnam și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
trăsătură proprie subculturii patologice a unei minorități albe de purtători presupuși ai unor prejudecăți superioare ca număr și intensitate celor ale mediei populației. Viziune destul de optimistă asupra rasismului ca fenomen minoritar, identificabil ca atitudine extremistă, semn ă pentru unii specialiști activiști ă de „conservatorism” sau de „fascism”. Pentru a depăși această viziune, Stokely Carmichael și Charles Hamilton au lansat În 1967, În cartea lor militantă Black Power (purtând subtitlul: „Politica de eliberare În America”), expresia de „rasism instituțional”. Aceasta era menită
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
viața eroului, legate de colegii lui evrei, eliminați treptat din muzica germană. Mică surpriză, unul din personajele-cheie este Marietta, venită la conservatorul din Köln din România, cu tatăl ei, fost director de teatru, Herr Lupescu, transformat prin forța împrejurărilor în activist al asociațiilor culturale evreiești, forma inițială de excludere a evreilor din viața muzicală a Germaniei filo-naziste. Celălalt personaj-cheie se poate afla dintr-o notă editorială inserată la sfârșitul romanului: este tatăl, și el violonist, al lui Eugene Drucker, Ernst. Date
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
French Language Studies", 15, 2, 2005, pp. 203-218; Les cadres de discours et leurs frontières, în D. Delomier, D., Morel, M-A. (eds.), Frontières: du linguistique au sémiotique, Lambert-Lucas, Limoges, 2009, pp. 143-162. Avram Noam CHOMSKY (n. 1928), lingvist și activist civic american, profesor emerit în lingvistică la Massachusetts Institute of Technology (MIT). Este inițiatorul gramaticii generative, fiind considerat un deschizător de drumuri prin lucrările din domeniul lingvisticii teoretice. Ineismul susținut de el este unul dintre principiile care au determinat dezbateri
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cu un DVD player alimentat din plin de înregistrările unui gramofon nemțesc etc.). Toate aceste detalii ale spațiului schițează inteligența, bunul gust, prosperitatea, valorile rafinate ale proprietarului, și subliniază depărtarea de cei pe care i-am putea numi emigranți sau activiști ecologiști. Prezentarea stereotipă de mai sus nu reflectă neapărat caracteristicile caselor sau interesele adevăraților funcționari în vîrstă, dintre care unii pot fi așa de anormali încît să voteze Partidul Ecologist și să bea pe nerăsuflate Coca- Cola dietetică în timpul spectacolelor
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ales de US și KDU-ČSL (reprezentanții forumului nu au reușit să fie numiți pe listele Coaliției ca înlocuitori ai reprezentanților ODA). După alegeri și un mic scandal financiar, J. Patočka a organizat "Cei cincizeci de verzi": o intrare masivă a activiștilor în rândul partidului verzilor pentru a-l reforma din interior. 41 Cu excepția minorităților slovace, ai cărei reprezentanți nu dispun decât foarte rar de cetățenie cehă, cea mai numeroasă minoritate națională este cea a rromilor (în jur de 25 000 de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
pământului, a aerului și a apelor letone o problemă care atinsese proporții enorme. Mișcarea lansa sloganuri apolitice, care nu aveau legatură cu protecția mediului. Aceasta era o problemă importantă în Letonia, dar la fel de importantă în toată Uniunea Sovietică. Cu timpul, activiștii ecologiști au început să protesteze contra construcției metroului în Riga și a unui nou baraj hidroelectric pe râul Daugava. Manifestările au reunit mii de persoane și reprezentau ideea fundamentală a luptei contra luării de decizii de către centru (Moscova). Populația a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
putea sugera o ipoteză explicativă. Generația militanților marxiști și internaționaliști care dirijase partidul în anii '40 și '50 și care avea origini și experiențe sociale în primul rând proletare a fost masiv înlocuită în perioada 1964-1968, de noi efective de activiști și militanți proveniți din zona rurală pentru care marxismul și internaționalismul nu constituiau referințe intelectuale spontane. Administratorii monopolului au produs modificarea liniei ideologice sub presiunea difuză a unei luări de poziție în cadrul partidului care căpătase un aspect național. Deviza valorilor
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
nu a avut și nu are alt ideal în afară de puterea însăși ca practică birocratică. Cea mai mare parte a politicienilor români ai anilor 1990, de stânga, de centru sau de dreapta, au fost înainte membri ai partidului comunist, uneori chiar activiști, mai mult sau mai puțin vizibili. Constatarea e valabilă, într-o bună măsură, și pentru cei care reprezintă elita intelectuală, culturală și universitară. Într-adevăr, nu numai că o bună parte a intelectualilor de renume (inclusiv criticii cei mai severi
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
sintetizează reperele pozitive ale anticomunismului român: identificarea celor culpabili, decredibilizarea trecutului și reconstrucția societăților democratice. Acest punct face referire la o propunere conform căreia "legea electorală să interzică pentru trei legistraturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, a foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate. (...) Până la stabilizarea situației și reconcilierea națională, absența națională, absența lor din viața plitică este absolut necesară"50. Declarația din martie 1990 conține un veritabil crez al versantului anticomunist român, asociat unei viziuni morale
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
primul rând de chestionarea legitimității FSN-ului, imaginea revoluției confiscate și un elogiu al diasporei asociată celor care, "din disperare, au luat calea exilului" și celor care au cunoscut "ani grei de închisoare. Ar fi rușinos să-i contestăm precum activiștii de odinioară. Exilul românesc înseamnă câteva sute de profesori eminenți care lucrează în cele mai bune universități ale lumii, mii de specialiști apreciați de întreprinderi occidentale puternice, mii de muncitori calificați în tehnologii avansate. Trebuie să fim mândri de ei
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
substratul mitologic destul de evident al romanului, desprinderea și evadarea sunt la fel de greu de realizat precum integrarea, deoarece mecanismele ce le fac posibile depind de legi și tradiții atemporale. De fapt, fiecare personaj își trăiește propria utopie, adaptată propriului destin: Iolek, activist din generația întemeietorilor statului Israel, nu înțelege lumea nouă, oamenii și chemările lor spre mai bine sau spre altundeva; Rimona, soția misterioasă și neiubită a lui Ionatan, după două sarcini pierdute, încă își caută împlinirea în familie și în maternitate
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]