102,424 matches
-
lui doar se va păstra în cîteva instituții culturale din Europa, așa cum se păstrează astăzi amintirea celților, a ilirilor, a bascilor și atîtor alte popoare dispărute". Iată, să subliniez din nou, o previziune exagerată, contrazisă de realitatea evoluției istorice. Aș adăuga că astfel de previziuni, cam fără acoperire, se fac azi despre fenomenele globalizării și mondializării. Dar nici ele nu ating cote atît de pesimiste, sperîndu-se, totuși, că viitorul, chiar îndepărtat, va îngădui și supraviețuirea culturilor popoarelor mari și mai mici
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
Reușise să afle și că datele de pe buletinul mamei, securiștii le aveau de la tata, arestat și el, în aceeași noapte, doar cu cîteva ore mai devreme, la Sibiu. Cel puțin așa îi spusese, ferindu-se de ceilalți, unul dintre ofițeri. Adăugînd, cu voce și mai scăzută: "Nu vă alarmați. îi vom da drumul repede." Erau și printre securiști oameni de treabă, s-ar zice. Acel repede a însemnat aproape doi ani. În fiecare seară de 14 august o sun la telefon
O amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15896_a_17221]
-
a se căsători", zicea . Urma să se mărite cu un oarecare Jules Michelet, un nume necunoscut pentru cei îndurerați de plecarea ei. Dar e un om sărac... - Sărac, da, dar are geniu! exclamă logodnica lui. Nu l-am văzut niciodată, adăuga ea, și-mi va fi greu să cîștig pentru amîndoi, căci cursul pe care-l ține la Collège de France e mereu suspendat. Chiar și studenților lui le vine foarte greu să-l apere. De îndată ce domnișoara Miallaret s-a întors
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
nedescris. Omul era, în chip indiscutabil, sclipitor. - Eu singur, strigă el, sînt o invazie de barbari, întruchiparea ravagiilor lor. - Atunci de ce accepți să faci pe portarul? Se întunecă la față și-mi răspunse pe un ton sinistru: - Din pricina cheilor. Apoi adăugă: Ei bine, îl mai iubești pe Niezsche după tot ce ți-am spus despre el? - Bineînțeles, e ca Wagner. Nici n-apucasem bine să-i rostesc numele, că am văzut dezlănțuindu-se o adevărată furtună. Deși părea firav, omul încerca
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
Nu se poate! - Ba da, Niezsche cel genial și sublim, dar nebun, Niezsche care avea nevoie să umble cu chei, cheile pe care le caută orice mare spirit. Auzi idee! Chei! Cică asta ține de angoasele lui filosofice. Eu unul, adăugă portarul buimăcit, nu înțeleg nimic. Dar sora lui e prietenă cu ai mei și, ca să-l mai distreze, mi-l trimite aici din cînd în cînd. Ah, nefericitul ținea mult la dumneavoastră! - Nefericitul! Cum puteți spune vorba asta despre un
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
vorba asta despre un om ca el, un geniu care va dăinui în veac! Dar portarul nu putea să mă urmărească. Se mulțumi să mă roage din suflet să nu spun nimănui nimic despre incidentul în care ("în chip providențial", adăugam eu) fusesem amestecată. - Pentru mine ar fi o catastrofă dacă ați vorbi cu cineva despre asta. - Vă promit că o să tac. Așa se face că n-am suflat un cuvînt despre această aventură nemaipomenită. Și totuși, de nenumărate ori am
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
repede Genova și împrejurimile. Dar trebuie să așteptăm trenul de seară. Însoțitoarea mea și cu mine ne hotărîm să facem o plimbare prin împrejurimile orașului. Majordomul ne îndeamnă să mergem la Porto, ținut celebru pentru frumusețea țărmurilor lui sălbatice. "Niezsche, adaugă el, avea o casă aici." Tresar la auzul numelui. Pornim într-acolo și constatăm că Porto nu este nici plajă, nici vreun loc monden, nici un golf imens, ci o mică adîncitură pe care marea a săpat-o în uscat. Dar
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
deși lupta fără încetare împotriva cruntei boli care părea că face să-i tremure pupilele. Cîteva luni mai tîrziu, la Paris, Valéry m-a rugat să-l duc cu mașina. - Pe strada Piccini, la clinica unde e internat Bergson. Vai, adăugă el, mi-e teamă că se duce, mi-e atît de teamă. Bergson nu mai primea pe nimeni în afară de ai lui și de Valéry. I-am propus poetului să-l aștept cît durează vizita - patruzeci de minute cu totul -, iar
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
anumit spirit de disciplină pe care îl duce în gospodărie. Românul n-o grijește din motivul din care nu-și grijește totdeauna nici copiii: din năcaz, din lipsă, din absența efortului susținut. Dar plînge cu ea și-o dezmiardă." Și adaugă că "poporul cel mai pătruns de spiritualitatea ortodoxă se dovedește cel român. El s-a născut creștin". De aici dl Preda face un nou pas prea mare, pentru a ajunge direct la Const. Noica, cu a sa carte Manuscrisele de la
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
din anul 1935 a luat în cercetare revistele cu o ideologie literară echilibrată susținînd îndeosebi valorile tradiționale ale literaturii române interbelice. Gândirea devine astfel apreciată îndeosebi pentru colaborarea lui Lucian Blaga, V. Papilian (1889-1958), D. Caracostea (1879-1964) la care se adăuga revista clujeană Gând românesc, o revistă ce afirma spiritualitatea românească din Transilvania. Nu aprecia, în schimb, revistele apropiate modernismului și avangardismului contemporan. Astfel revista Azi a lui Zaharia Stancu (1902-1972) era socotită ca prea îndepărtată de realitatea autohtonă și Familia
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
septembrie iar articolul lui N. Carandino poartă data de 4 septembrie 1944). Și acolo se scrie: "Autorul lui Ion, al Pădurii spînzuraților, al Răscoalei a trădat pentru onoruri și pentru arginți pe țăranii lui năsăudeni și a spart solidaritatea ardelenească, adăugînd la lista vînzătorilor de țară un nume care pînă atunci ne fusese tuturor scump". (Și asta pentru directoratul lui Rebreanu la oficiosul antonescian Viața, pentru directoratul la Teatrul Național bucureștean și pentru rolul său important în Asociația Româno-Germană). Trei zile
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
într-un alt editorial, preciza: "Noi înțelegem să facem operă de justițiari nu una de delatori, să vindecăm adică organismul național de unele plăgi virulente și nu să infectăm definitiv atmosfera înălțătoare a marei redresări naționale". Peste alte două zile adăuga: "Mai știm că în intențiile guvernului este și faptul de a suspenda toate gazetele care au servit dictaturii, autorizînd, de la caz la caz, numai pe acelea care ar justifica serviciile lor democratice". La 13 septembrie 1944 revenea, scriind în același
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
oricum, de gînd să vă întreb cum v-ați format ca intelectual. O parte dintre lucruri le-am spus deja aici, altele, în interviuri sau, mascat, în cărți (mai ales în Traversînd Washington Square). Pe lîngă atmosfera de acasă, se adaugă cercul magic al facultății, Ioan Petru Culianu, Victor Ivanovici, Șerban Anghelescu, Paul Drogeanu, Silviu Angelescu, toți colegi la filologie. Am avut norocul întîlnirii unor spirite înalte și cărora le păsa efectiv de "procesul pedagogic", mergeau, vreau să spun, mult dincolo de
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
filosofie a conștiinței", ar putea fi una a "existenței". Cu perspicacitate, deși în opoziție cu ideea sa că am fi iremediabil inferiori occidentalilor, C. Noica recunoaște în Învățăturile lui Neagoe Basarab "umilința", "plîngerea", "frica - de pierdere, de părăsire, de moarte", adăugînd: "iar frica unei conștiințe care s-a izolat de lume, spre a nu se mai regăsi, e tema principală a filosofiei existențiale de astăzi". Deci un existențialism larvar, care, prin mijlocirea smereniei, duce la o deschidere spre Celălalt, spre un
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
se mai gîndește astăzi la "semnificațiile" naufragiului lui Robinson Crusoe: cititorul este prins de atmosfera exotică, puterea de acaparare a ficțiunii este incredibilă. Tocmai acest lucru încearcă să-l demonstreze și Michel Tournier în "rescrierea" romanului. El nu dorește să adauge noi "sensuri", cum mulți au crezut. Crusoe cade în crize religioase, etice, dar toate acestea nu duc la elucidare, ci la o accentuare a exotismului. În aceeași paradigmă se înscrie și Bruckner cu romanul Hoții de frumusețe. Titlul pare o
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
că în ultimii ani s-au produs deconcordantele aprecieri negative despre Caragiale și lumea lui. Ele ar dezvălui, se tot spune, numai latura meridională, șugubeață și neserioasă a lumii românești, dimensiunea tragică trebuind exclusiv căutată la Eminescu. De aceea, se adaugă, între cei doi a fost un abis, neînțelegîndu-se deloc. E, în aceste judecăți prea sumare, un prea mare neadevăr. De fapt, pentru a înțelege lumea românească trebuie apelat deopotrivă la Caragiale și la Eminescu. Ba chiar nu o singură dată
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
fost P.N.Ț., reînviat sub egida energicului supraviețuitor al cercului manist, Corneliu Coposu. Zece ani trecuți nu șterg într-atât urmele încât să nu ne amintim ferocele manevre prin care s-a încercat mai întâi jugularea acestei formații, ce-și adăugase și titulatura de Creștin Democrată, furtuna de defăimări, obscenul cor ce-i menea pieirea. Explicația ar fi aceea că micii și marii vinovați/ profitori ai trecutului comunism au văzut în renașterea unui partid istoric cu tradiție în mase, instrumentul însuși
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
Paris firește, însă în 1908 (Les nuits paradise), a publicat, apoi, destule altele, fiind, deci, o literată. Cunoștea bine lumea literelor pariziene, printre care chiar și pe Marcel Proust, bun prieten cu un cumnat al prințesei. Dar, mă grăbesc să adaug, nu era cunoscută numai în lumea literaților de frunte ci, deopotrivă, în mediile diplomatice și ale oamenilor politici din cîteva capitale europene. Femeie de lume și de spirit, avusese numeroase și variate legături amoroase, printre care, chiar în preajma războiului, una
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
un loc ideal pentru conversație și contact. Era frecventat chiar și de primul ministru. A treia zi după întrevederea cu ambasadorul Czernin, notează, la 18 aprilie, "Ion Brătianu și Eliza (soția premierului, n.m.) la prînz". Și în aceeași zi mai adăuga: "Regina (e vorba, desigur, de regina Maria, n.m.) cu Czernin, cei doi Bülow (unul dintre ei ambasadorul Germaniei la Roma și cel de al doilea, feldmareșal, învinsul bătăliei de pe Marna, n.m.) și Margareta. Czernin e cît pe ce să ne
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
intrînd într-un dialog spontan cu lucrarea realizată într-una din edițiile trecute de Titi Ceară. Așadar, și cea de-a patra ediție s-a înscris în datele mari ale proiectului și lucrările finalizate acum, în afara oricărei constrîngeri tematice, se adaugă precedentelor cu aceeași naturalețe cu care însăși firea își organizează formele și își orchestrează mesajele. De altfel, simpozioanele de acest tip, a căror miză este recuperarea unor materiale și reconstrucția lor în ordine simbolică, au ceva din metabolismul și din
Construcție versus administrație (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16005_a_17330]
-
lucrurile invocate, de accidentele personale, forța ficțiunii întrecând prin dreptul ei sacru evidențele provizorii. Dacă e nevoie, citez: "În ultimul timp, a circulat zvonul că la scrierea cărții (Cronică de familie, n.n.) au contribuit mai mulți autori. Lucrul este fals - adăugam. Pretutindeni, în scrierile "acuzatului" se simte gheara leului și o originalitate puternică în care nu și-ar găsi loc adăugirile ingurgitate și toate atribuirile din scrisul altor condeieri. E sigur că prozatorul exilat a cunoscut multe povești și relatări auzite
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
cartea aceasta a lui Mircea Florian este, de departe, cea mai importantă de cînd există filosofie în România. Și cînd, la lectură, constați astfel de goluri deconcertante parcă îți vine să pui la îndoială întregul demers. Dar, mă grăbesc să adaug, că dl. Brădățan nu analizează texte (opere) ci e atras exclusiv de contextualitatea lor, de climat și de caracteristicile generale care se degajă din evoluția filosofiei românești în veacul nostru. Și aici, recunosc, tînărul nostru autor izbutește să le găsească
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
Vulcănescu (aceștia din urmă nefiind, totuși, filosofi de catedră) s-au ridicat împotriva influenței culturale și a standardelor apusene pentru constituirea unui discurs teoretic românesc. "Cel mai important reprezentant al acestui curent este Nae Ionescu, căruia i s-ar putea adăuga, într-o anumită măsură, și unii dintre discipolii săi care au practicat, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă, profesoratul (Mircea Eliade sau Mircea Vulcănescu, de exemplu)". Aceștia aveau și ei pregătire în universități străine, o bună cunoaștere a
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
a unor asemenea termeni. Unul dintre ei e panacot, cuvînt înregistrat în dicționarul de argou al Ninei Croitoru-Bobârniche (1996), ca substantiv neutru, cu două sensuri: 1) "mijloc de transport (tramvai, troleibuz, autobuz etc.)" și 2) "înghesuială, aglomerație"; la acestea se adaugă două expresii - a da un panacot "a fura din buzunare" și l-a pus la panacot "l-a urmărit pînă într-un loc aglomerat", precum și două derivate: a panacota "a fura din buzunare" și panacotist "hoț de buzunare". în dicționarul
"Panacot" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16034_a_17359]
-
de a distruge definitiv PNȚCD. Potrivit Simonei Popescu, Andrei Marga e regretat de liderii PSD și de "ziarele apropiate puterii" deoarece acesta n-a ripostat la atacurile PDSR față de fosta guvernare "contribuind la anularea realizărilor din perioada 1996-2000." Dar, mai adaugă Simona Popescu, "De șase luni despre PNȚCD nu s-a știut decît că în interiorul său există intrigi și o puternică luptă pentru cîștigarea supremației. S-a pierdut nu numai timp prețios. S-au pierdut chiar și puținele procente obținute la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16024_a_17349]