93,376 matches
-
fi nici pe departe închinate prezentării în stil jurnalistic a unor cărți recent apărute și cu atît mai puțin criticii literare. Glose mai degrabă morale, aparținînd unui autor care se ferește însă din instinct să moralizeze, ele vor pleca într-adevăr de la cărți pentru a ajunge, aparent, în locurile cele mai îndepărtate - adică la viața cotidiană, la istorie, la artă, la politică etc. Și la morală, bineînțeles. Dar nu vor rămînea în aceste teritorii periculoase, ci se vor întoarce, fatal, tot
Preambul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/13361_a_14686]
-
pierdute. Bineînțeles că la mine lucrurile stau exact pe dos: cartea reprezintă atît punctul de pornire, cît și cel de sosire. Lumea reală nu e decît o paranteză între două cărți - o paranteză ce nu face altceva decît să confirme adevărurile eterne, prin definiție codificate în scris, în pagini celebre. PLECÎND DE LA CĂRȚI mai înseamnă ceva: în limba română, toate cele trei cuvinte ale sintagmei sînt de origine latină veche, certificat implicit de noblețe. A pleca derivă din latinul plico,-are
Preambul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/13361_a_14686]
-
nouă, și posturile de comandă străvechi, ascunse în conștiința ei hereditară? Înainte ca tendințele educațiunii moderne să devie orientări hotărâte, ar fi, desigur, prudent, să se examineze rezultatele atinse și să se considere, dacă imperfecțiunile ce se dovedesc, sânt, într-adevăr, numai neajunsuri inherente debutului unui curent, sau dacă sânt simptomele unor greșeli esențiale, pe care natura se răzbună. Idealul de egalitate, oricât de scump ne-ar fi și oricât de drept, în unele condițiuni, poate deveni, în speță o nedreptate
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
mirare cum sentimentul acestei deosebiri fundamentale a ales, pentru a se exprima o cale greșită. Durează încă prejudecata în care se mai cantonează unii foarte sinceri apărători ai feminității - că instrucțiunea - adică intelectualitatea - ar fi o primejdie de defeminizare. Ca și cum adevărul nu ar fi sănătos pentru curiozitatea Evei - ca și cum “a ști” ar slăbi puterile inimei ei. Doar “a învăța” înseamnă “a înțelege” mai bine și mai multe - și a înțelege mai bine înseamnă “a iubi” mai temeinic. Prin învățătură se crește
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
schimb, de vreo două ori, cartea lui Valeriu Cristea. Și cred, eseul lui Liviu Petrescu. De lucrările fundamentale despre Dosto, nici vorbă! Trist. Orice spune Svidrigailov merită să fie citat, comentat. Prin aluzii, dar de cele mai multe ori direct, dînsul strecoară adevăruri din partea „cealaltă”. Vă amintiți, nu? „Dar dacă dincolo nu sînt decît păianjeni, sau altceva de felul acesta, zise el deodată.” Or eu cred că dînsul știe sigur că acolo-s chiar păianjeni! Mi-am luat cu mine două cărți: Idiotul
Cred că dînsul știe sigur că acolo-s chiar păianjeni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13454_a_14779]
-
afirmam la un moment dat: “În 1947 este din nou eliminat de la R.F.R. (se pare în urma unui denunț al lui G. Călinescu)” (op. cit., p. 58). Într-o recenzie la micromonografia mea, apărută în nr. 648/7 ianuarie 2003 al revistei Adevărul literar și artistic, d-l Daniel Cristea Enache îmi reproșa că nu am adus probe în acest sens. Într-o altă recenzie, publicată mai întîi în revista Renașterea nr. 5/2003 și apoi în Mișcarea literară nr. 1(5)/2003
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]
-
vă comunic ce scrie, aici, în stațiunea Neptun, pe toate cutiile poștale (galbene): „Zilnic 3 vidări”! Asta, da! Din seara de la doamna Longobarski, de reținut și de meditat la următoarele cuvinte spuse, la un moment dat, cu toată seriozitatea: „.” Într-adevăr, dacă bătrînului „Dosto i se mai pot face bancuri”, „cu Cehov nu-i de glumit”! Din propoziția asta cred că se poate scoate o carte! Păcat c-ați spus-o dumneavoastră, nu eu! Ceea ce mă încîntă la propoziția cu pricina
Cu Cehov nu-i de glumit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13436_a_14761]
-
că bătrînul Dosto, plin de scrupule, caută să ni-l facă antipatic pe Sv., dar nu reușește deloc. (Am senzația că v-am mai scris despre asta). Ce seducător se prezintă diavolul! „Cine sînt eu? Știi prea bine. (Rodea, într-adevăr, știa! n.n.): sînt nobil, am revenit de doi ani în cavalerie, apoi m-am învîrtit pe aici prin Petersburg, pe urmă m-am însurat cu Marfa Petrovna și am locuit la țară. Asta-i toată biografia mea!”! Cu stimă și
Cu Cehov nu-i de glumit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13436_a_14761]
-
înhame calul pentru Londra. Dar la 12 fără 23 de minute noaptea, pe când își lua adio de la scrinul negru care-i legănase copilăria, ușa se dădu de perete și în cameră năvăli nimeni altul decât Andrew în persoană. Era într-adevăr un bărbat de bărbat, cum se spunea în argoul acelei vremi. Avea o semeție extraordinară, care culca toate femeile la pământ. Știa baba ce știa. Semăna puțin cu James Bond, care se turna singur la MI-5, pe platourile din
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
îți tăia respirația numai când o vedeai. Nu, nu de-asta m-am făcut eu blondă, te rog nu mă întrerupe. Așa, o blondă fabuloasă, și Andrew se opri paralizat. „Mă scuzi, frumușico, zise el, probabil că am greșit adresa.” Adevărul era că palatul sau cabana, cum vrei s-o iei, avea multe dormitoare, oferite oaspeților care veniseră, unii tocmai de la Londra, să mai scape de ședințe, ministere, neveste și-alte stresuri caracteristice vieții de curte, fie cu partenerele aduse chiar
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
ei mirabili. Pe omoplatul drept avea tatuat un crin straniu. Andrew tresări și zâmbi de uimire, dar numai o clipă. O dogoreală ca de cuptor îi ardea acum fața. Trupul ei gol lumina ca un rug încins. ...ți-a plăcut? Adevărul este că unele lucruri nu se schimbă niciodată... feminitatea mea infinită, fatală, vă reînvie, iarăși și iarăși, virilitatea voastră arogantă, încătușată în zale de hormoni; și mai presus de toate, EU... EU... EU voi continua să vă subjug, să vă
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
mine fără să lase nici o urmă adâncă; de fapt, nici o urmă. Aș putea spune chiar că, în realitate, mă fofilasem prin istorie fără să-i simt câtuși de puțin apăsarea. Plutisem, deci, pluteam, îi povesteam Lisei. Poate că-i spuneam adevărul, poate că această plutire existențială era în natura mea, poate că era în natura tuturor celor care, dintr-un motiv sau altul se considerau aparținând speciei intelectualilor sau erau percepuți astfel, dispreț obligatoriu. Dar nu făcusem niciodată în viață nimic
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
cărticica, avea să-mi spună câte ceva două sau trei luni mai târziu, când până și copiii din bloc știau că Lisa mă părăsise. Se știa, de asemenea, grație bunăvoinței dezinteresate a comentatorilor de la Europa Liberă și a respectului lor pentru adevăr, că generalul Gabi și mult, mult iubita lui Lisa se vânduseră americanilor și că eu eram încornoratul principal al țării și al națiunii. În treacăt spus, le sunt și azi recunoscător celor de la Europa Liberă, fiindcă un alt moment de
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
Naum în amestecul de frazare “nobilă” și de derapaj calculat către prozaic și deriziune. Protagonistul sam, în care s-a văzut și “un fel de ‘mopete’ cu care împarte deopotrivă minuscula inițială și statutul de ubicuitate” (Luminița Marcu) face, într-adevăr, ecou personajului-marionetă-scripturală al lui Mircea Ivănescu și grupului intrepret de “roluri” definitorii pentru mica familie, aici a “cocoșaților”: romanțioasa minodora, sensibilul și purul fiu benedict, fratele istovitu, ori “patronul librăriei concordia”, cu nume de fioros haiduc, terente. Toți reprezintă împreună
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
că, simțindu-le când îi vin, se-nchidea el singur înainte și sta ascuns până-i treceau. Între aceste lucruri se făcuse în capul meu o legătură la care nu mă puteam gândi fără să nu mă cutremur"7. Într-adevăr, chiar la începutul ultimei părți a romanului se spune că plecările spre munte devin din ce în ce mai frecvente, iar dacă ipoteza noastră este valabilă, în sensul că muntele, care simbolizează "stabilitatea", are un efect tămăduitor asupra bolii mintale a lui Pașadia, putem
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
structurile sale simbolice mai adânci, o ambiguitate. De ce Rașelica este reprezentată simbolic prin foc, fiind un foc care nimicește chiar mai mult decât focul masculin, astfel încât este triumfător la sfârșitul romanului? În primul rând trebuie să considerăm faptul că într-adevăr și femininul poate fi implicat în simbolismul focului, așa cum a demonstrat convingător Gaston Bachelard în La psychanalyse du feu. Cu privire la focul sexualizat, filosoful redă o afirmație interesantă a unui anonim din secolul al XVII-lea, după care dintre cele trei
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
realitate de animus-ul său proiectat în afară și materializat în femeia fatală; această afirmație ne permite să explicăm una dintre multele enigme pe care naratorul nu le rezolvă: enigma "mâinii misterioase" care după moartea Craiului arde toate scrierile sale. Într-adevăr, Pașadia îi spune naratorului: "Ai văzut că în cabinetul meu de lucru dulapurile sunt ferecate în zid și au perdele. E pentru ca să nu se vadă că nu au fund: sunt deschise pe o galerie. Înainte ca prin față să se
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
nu se lepede - dragostile. repede? să nu se-ntulbure - inima tulbure să nu se lepede - dragostea repede cînd fu de plecat - n-am nechezat? *** eurydike/ cuvînt împreună eurydike/ împreună cu vîntul femeie, căutată în moarte și pierdută în viață: necîntătoare sunt astăzi adevărurile mele de ieri și alt zeu doarme în vorbele care mișcaseră pietrele și îmblînziseră fiarele gîndul aminte și fluviul aroma și gustul, tăria - deodată trezite lîna de aur și capul meu cîntăreț pe ape și ape - deodată totuna eurydike/ privire
în cîntecul singur by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/13794_a_15119]
-
decis să-și structureze volumul său, Addenda, invers: întîi (pseudo-) glosarul de termeni și parada tipurilor de interpretări - care manipulează sensul pînă la a-l face de nerecunoscut; și abia apoi "cele șapte poeme civilizatoare". Autorul prezintă într-un aide-memoire "adevărul", "intențiile", "modul în care a conceput" diferitele fragmente ale cărții, anticipîndu-le și justificîndu-se. E vorba, evident, de mărturisiri pe jumătate jucate: cartea ar avea "pretenția de a fi obiectivă, imparțială", manuscrisul lui Grig Georgescu ar fi "fotografiat după regulile criminalistice
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
educației se explică în bună măsură prin incapacitatea de a folosi în mod adecvat componenta ludică" - scrie Solomon Marcus în prefața noii sale cărți Jocul ca libertate, al cărei "public țintă" pare a fi tagma elevilor, studenților și profesorilor. Într-adevăr, atîta timp cît elevii vor fi învățați de mici că orele de clasă înseamnă constrîngere, osteneală și plictiseală, iar recreația joc și libertate, nu se pot aștepta progrese și performanțe școlare. Abia cînd jocul, cu componenta lui de libertate, pe
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
Iuliana Alexa Poezie și realitate Gheorghe IzbĂȘescu e un poet onest din Onești. Adevărul este că îmi este prieten. Cum se poate scrie cinstit despre cărțile lui? Cred că se pot cita câteva versuri și se pot urmări, școlărește, figurile de stil, epitetele, comparațiile și motivele „universului poetic." Cartea ieșită în 2003 de la Editura
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
se fi trezit la o gândire mai vioaie, mai sprintenă. Spre deosebire de ceilalți, care au o privire isteață și fețele atente, pare adormit, deși fotografia a fost făcută ziua în amiaza-mare. Asta îmi stârnește mie tot felul de amintiri. Aveam într-adevăr această stare de încetineală. Trebuia să mi se spună un lucru de mai multe ori, ca să-l înțeleg. Surorile, frații mei, ca să mă facă să pricep ceva, sau să aduc ceva de undeva, trebuiau să se răstească la mine: „Bă
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
explicațiilor... nu comportamentul personajelor ne va oferi cheia situației, ci comportamentul naratorului". Naratorul pare că nu știe nici el mai mult decât personajele sale, iar cititorul obișnuit să găsească în acesta un sprijin, un intermediar, dacă nu un posesor al adevărului, rămâne surprins în așteptările sale, contrariat. Acumularea sensurilor ascunse, înlănțuirea lor dovedește că, totuși, în cele din urmă vocea care vorbește nu poate fi neutră și indiferentă. Lumea este crâncenă, spune acea voce. Oamenii, chiar și cei mai apropiați, îți
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
observă, în Vals, elevul Ursescu, suspectat de furt, "O flacără caldă flutură în fața ochilor mei, dar c-un nou pumn pedagogul stinse flacăra." (p. 25) Complicitatea sado-masochistă între anchetator și victimă se instalează însă repede, nu numai pentru că elevul într-adevăr furase, dar și din cauză că pedagogul (probabil, un fost torționar) știe să alterneze momentele educative de groază cu cele de grijă părintească: Îmi întinse batista lui, galbenă cu pătrate albastre. Am început să-mi șterg gura cu ea, nu mi-era
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
deceniu" (pline de activiști omenoși și infailibili, tineri superdotați și muncitori titanici mergînd benevol și entuziast pe șantierele comuniste) sau din romanele politice șaptezeciste (bîntuite de activiști cu probleme de conștiință, care discută cu nevestele sau amantele despre putere și adevăr, libertate și necesitate, critică și autocritică). De altfel, Rebarbor poate fi considerată prima carte de proză din literatura română care nu mai tratează nivelul activiștilor comuniști autohtoni (fie ei omniscienți sau failibili), ci pe cel al produselor acestora: rebuturile unei
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]