3,016 matches
-
refugiu pentru oricine este dispus să-și tragă docil gluga pe ochi. Și acum mi-a venit și ideea să transfigurez imperceptibil isprava fulgilor. Ce fac, de fapt, fulgii? Aparent, ei se mișcă haotic, cad, se lasă duși de orice adiere și, sfidînd gravitația, iau adesea traiectorii incredibil ascensionale. Întîlnind Însă momentul haiku, totul se ordonează după coordonatele unei emoții salutare: fulgi vin și se duc. Vehiculele nu vin, călătorii zăbovesc agasați, fulgii vor să compenseze impasul traficului urban și se
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
vorba aici, ea ar fi suprafața apei care oglindește În tremurul ei norii și pomii. E greu să spui că este vorba de vreo scenă sau de vreun eveniment. Este evocată mai curînd o stare a apei mereu Încrețite de adierile vîntului. E greu, de asemeni, să vorbești de o imagine obiectivă, cînd este mai mult decît evidentă implicarea unei prezențe contemplative dispusă să remarce tremurul culorilor cu care de fapt pare că se Întrepătrunde. Chiar dacă ceea ce simte observatorul nu se
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
decât este astăzi. Acea energie suplimentară încerca să se extindă în toate direcțiile, împingând țesătura spațiului și timpului spre exterior, cu mare viteză. Ea a umflat balonul cu o forță imensă, estompând denivelările universului, în același mod în care o adiere de vânt netezește zbârciturile unui balon. Asta explică de ce universul este relativ neted. Dar vidul din primele câteva momente este un vid fals; energia din punctul de zero absolut este anormal de mare. Starea energetică prea înaltă a făcut sistemul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
sti tuie și reafirmă monoteismul iudaic. Pluralitatea manifestărilor și instanțierilor nu anulează condiția Unului, ci o reconfirmă în relație cu omul și lumea lui. „în lumina concepției israelite cu privire la om, s-ar părea că această ruah [ebr., «Spirit», «Duh», «vânt», «(adiere de) aer» etc. - substantiv feminin], ca membră a Curții (sau a «Locuinței») divine a lui Yahweh, ar trebui văzută ca individualizare în cadrul unei ruah colective sau a «Spiritului»/«Duhului» Personalității extinse a lui Yahweh, cu alte cuvinte, trebuie să fim
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
seamă dintre ei. Iar Elena, tristă (ce glas o fi avut?), îi numește pe toți, așa cum îi vede pe câmpia tăcută, sustrasă o clipă încrâncenării și urii. Peste răgazul acesta vremelnic trece o clipă sub cerul plin de lumini o adiere de îndurare și de iertare, de seninătate și de nădejde care străbate apoi întregul poem, parcă dezmințindu-i rostul. În gândul nerostit că mai bine era ca Iliada să nu fi avut loc niciodată. Ceva asemănător are loc între Ahile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
seamă dintre ei. Iar Elena, tristă (ce glas o fi avut?), îi numește pe toți, așa cum îi vede pe câmpia tăcută, sustrasă o clipă încrâncenării și urii. Peste răgazul acesta vremelnic trece o clipă sub cerul plin de lumini o adiere de îndurare și de iertare, de seninătate și de nădejde care străbate apoi întregul poem, parcă dezmințindu-i rostul. În gândul nerostit că mai bine era ca Iliada să nu fi avut loc niciodată. Ceva asemănător are loc între Ahile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
stăteau altfel. Pe vremea lui Ludovic XIV, când rafinamentul culinar ajunge la culmi neatinse de pe vremea banchetului lui Trimalchio, descris de Petroniu (s-a afirmat, de altfel, că modelul meselor Regelui Soare era cel al Romei imperiale), se simte prima adiere de democratizare gastronomică: La Varenne publică în 1651 Le cuisinier français (Bucătarul francez), volum tipărit în nu mai puțin de 100 000 de exemplare! O altă carte de bucate, cea a lui François Massialot, din 1692, oferă deja, prin rețetele
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
pădure, ca jivinele la pândă... „Ia, ascultă! murmura el abia șoptit, îi auzi cum foșnesc?... Anuuca... Anuuca...!, îi auzi cum o cheamă?! șoptește el, eu ochiul cenușiu, lărgit mult,.. ca să prindă foșnetul frunzei, apoi continuă... „Fagii la cea mai mică adiere, povestesc povestea ei și a lui Tudor, îi auzi și începe să murmure cu ochiul închis...“A fost odată, a fost... ce n-a mai fost...!“, din ochiul închis șiroind lacrimi pe obrazul mutilat. Bietul om... asculta glasul pădurii și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Răsuci o țigară, în foița subțire... și‟i întinse punga, din piele de oaie, cu tabac lui tătâne-su, bătrânul Toma. Asta însemna că povestirea avea să dureze... ...Cum spuneam... de-o săptmană înduram, numa‟ colb și soare.. Nici măcar o adiere de vânt... Zăpușeală mare, mare zăpușeală, fără o fărâmă de nour... Cerul, parcă blestemat, rămânea tot gol și uscat... Era luni... Așa începu pădurarul povestirea cu un oftat adânc. Era‟n ajun de Sânt Ilie, după a 6-a duminică
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
grabă, parcă era fugărită de cineva din urmă... era parcă ceva neliniștit în aer... domnea totuși o tăcere adâncă și apăsătoare, care începu să mă strângă din toate părțile... Fumegarea amurgului s-a împânzit într-aceeași liniște neclintită de nici o adiere. După aceea s-a înnoptat și s-au aprins stelele într-un văzduh fără nouri. Până la răsăritul lunii mai era preț de un ceas. Înaintea mea se înălța, ca un munte întunecat și amenințător, dealul Movila Roșie. Am închis ochii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o rână, apar printre ierburi înalte, printre crengi uscate, verdeață și bălării. Acolo‟s străbunii satului... Acolo‟i o lume, care a fost... În jur, țăcănit de lăcuste, păsări care zboară și cântă prin copaci, flori firave tremurânde fără vreo adiere, fluturi albi mângâindu-le... gâze...Viața pulsează aici, cu zgomot măsurat, ținând de urât celor morți. - Ah, aici! ..tresări Anuca. În fața crucii, pe mormânt, un buchețel de flori de câmp, proaspete, puse acolo de un ceas, cel mult două... Un
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
moartea, dar când se gândea la ea îi era frică. Amintirea agoniei lui îi mai stăruia încă în minte. - Odihniți-vă în pace, mamăică și matale bunicule... Dumnezeu să vă aive în paza Sa !.. Salcâmii se clătinau încet-încet, fără vreo adiere de vânt... așa se clatină ei mereu... fără vânt. Anuca se întristă când se gândi la toate lucrurile astea; la mama ei, la bunicul ei, la mirosul acela de crizanteme, care devenise atât de familiar atmosferei cimitirului, miros de lucruri
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu i se părea că începuse ziua cum se cuvine dacă nu își băuse cana de ceai. Deschise de tot storurile, așteptând să fiarbă apa. Albastrul cerului începea deja să se lumineze, iar iedera de la geam se legăna ușor în adierea blândă. Peste drum, Sienna Mendez își băga în marșarier Lexus-ul nou-nouț și îl conducea cu grijă pe stradă. Toată lumea conducea încet pe drumurile din aceste zone locuite, care avea la fiecare câțiva metri indicatoare cu „Atenție la copii“; nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
care se hrăneau din fața Înnegrită. Am Înghițit cu dificultate de câteva ori. Acoperindu-mi din nou nasul și gura, am făcut un pas Înainte ca să mă uit mai bine, suficient de aproape Încât să pot auzi foșnetul ușor, ca o adiere de vânt prin frunzele umede, pe care-l făceau sutele de guri minuscule. Din puținele mele cunoștințe de medicină legală știam că, la puțin timp după moarte, muștele nu numai că Își depun ouăle În părțile umede ale cadavrului, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Brandenburg, ne opriserăm la mine la apartament. Am auzit-o lăsând apa să curgă un pic și, când reveni, Îmi presă pe față un flanel rece. Așa cum stătea acolo, i-am simțit răsuflarea mângâindu-mi urechea și am respirat adânc adierea de parfum care o Înconjura. — Asta s-ar putea să-l ajute să nu se umfle, spuse ea. — Mersi. O falcă umflată, ca de marmotă, nu dă bine În meseria asta. Pe de altă parte, poate că o să se creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
trei ceasuri, o porniră la drum și, nu peste multă cale, pătrunseră într-o poiană mare, umbrită de fagi scorburoși. Bătrânul luă plosca, bău o înghițitură de apă și, când vru să soarbă cu nesaț apa limpede de izvor, o adiere molatică îl învălui, făcândul să dea drumul vasului, care alunecă pe iarba îngălbenită. Arunci bunătate de apă și eu mor de sete! spuse cu uimire o femeie înaltă, urâtă, îmbrăcată într-o haină verde, din mușchi, acoperită cu o coroană
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Sfânt Cu dulciuri și jucării Pentru cei mai mici copii. După el, Moșul Crăciun, Negreșit pleacă la drum, Știe că îl așteptăm Bucuroși să-l colindăm. Un vis Pricop Petronela, S.A.M. Sirețel Azi, venind de la școală am simțit o adiere caldă pe obraz. Ce să fie oare? Mi s-a părut, dar...nu, că o nouă adiere mă face să tresar . Privesc cu atenție și văd ca cerul sur a început să cearnă fulgi mari și sclipitori. Până acasă am
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
drum, Știe că îl așteptăm Bucuroși să-l colindăm. Un vis Pricop Petronela, S.A.M. Sirețel Azi, venind de la școală am simțit o adiere caldă pe obraz. Ce să fie oare? Mi s-a părut, dar...nu, că o nouă adiere mă face să tresar . Privesc cu atenție și văd ca cerul sur a început să cearnă fulgi mari și sclipitori. Până acasă am privit fascinată la aceste flori reci și minunate. Seara la culcare mă gândeam uimită la miile de
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
la întâlnirea cu raza de soare, ce și-a început călătoria, mi-ar fi putut spune ca altădată, acum opt minute din soare, dar el tace acum, și raza de soare dispăru iarăși dincolo de perdeaua de frunze până la o nouă adiere de vânt când, Scrisoarea părintelui Varava l-a neliniștit într-atât de aseară, m-a pus să citesc și eu n-am putut lăsa nimic pe dinafară, chiar dacă, întinde mâna spre locul unde presupune că se află tabloul, Autoportretul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
patra, a pus luminătorii care să arate ziua și noaptea, Mi-e dor să fiu pe schelă! Dorul e-al lui, și cuvintele, Culoarea este în interiorul lucrurilor, îți amintești Pantocratorul?! Pictat numai din culoare, din culori l-am făcut vizibil, adierea de vânt, raza de soare pe chipul lui zâmbind, își trece picior peste picior întorcându-se spre mine, Când Dumnezeu voia să fie lumină, voia de fapt culoare! culoarea care este atât vizibilă cât și sonoră, astronomia o confirmă! și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acest miracol care umblă, vorbește, aude, iubește și aș putea adăuga aproape jumătate din verbele DEX-ului, acțiuni pe care omul le face sau le suportă, Vine primăvara?! O întrebare ciudată la început de februarie, dar în aer plutește o adiere de muguri plezniți, mirosul lor, Puah! Vorbești despre primăvară, despre tot felul de lucruri grețos de livrești, ocolind cu premeditare să-ți clarifici sentimentele contradictorii ce te aruncă peste prăpastia simțurilor ca pe o minge de ping-pong, Te vrei în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și trezit în tine dorința, Taci! Degeaba îți întorci gândul spre Ana, ea n-are cum să te apere de simțurile tale, Te rog, taci! Cu ochii pe fereastră așteptând, de unde știai că are să stea atât de puțin?! Ca o adiere caldă de primăvară pe sub fereastra ta trecând, mă ridic și, Noaptea târziu, n-ai reușit să reziști tentației de a ieși în urma ei, după câțiva pași grăbiți erai nerăbdător lângă umărul ei, parfumul discret, parfum pe care nu-l cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
al mâinii tale ochii mei ajung până la conca sudică, ne despart doar câțiva pași și veacuri, tu plin de nerăbdare te îndrepți spre altar, ai vrea să intri, dar șovăi, eu privind fără cuvintele tale picturile mute, simțind doar o adiere de evlavie dintr-un timp astăzi străin, să se reducă totul la subtile emoții estetice?! tu vii și mă cuprinzi blând pe la spate, oare am venit aici numai să vedem picturile? te întreb și tu deodată atât de aproape de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lui, mai degrabă o tresărire interioară, n-aș fi vrut să-i văd niciodată expresia aceea adusă de întrebarea mea naivă, m-am temut întotdeauna de acea mișcare imperceptibilă a buzelor, și aș vrea acum să nu fi înțeles niciodată adierea aceea întunecată peste chipul lui, Nu-i vorba de contract, Daniel! E cu totul altceva, e un alt fel de învoială! Mult mai gravă, i-am promis că îi voi face o biserică în care să se poată odihni, Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
două stegulețe viu colorate, Theo îi ia în brațe pe rând și eu, sărutat scurt de Corina, mă străduiesc să-mi umplu nările de parfumul ei subtil, dar nu reușesc nicicum să fac tainica legătură între culoarea rochiei subțiri și adierea covârșitoare a parfumului delicat, vine rândul bunicilor și copiii veseli sar de pe un picior pe altul printre atâția oameni mari ce stau cu ochii pe ei, mai puțin Theo, care e atent numai la glasurile lor, apoi Alex, Cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]