6,858 matches
-
-se cu privirea trecètor asupra pèrului ei, mângâindu-l, Not found, mè anunțè în telefonul real vocea ei încèrcatè de dorinți obscure, Nu-i acolo! Bine! Matei, cu mâna stângè în buzunarul pantalonilor și cu dreapta ținând mobilul, se plimbè agitat pe coridor, privind din când în când înspre fereastrele înalte ce dau spre acoperișurile joase ale clèdirilor din fața Institutului, Înseamnè cè nu l-ai copiat! decide specialistul Matei, Sau, cine știe, l-a copiat redenumindu-l, Sè-l copiem din nou! cerându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Stan, pe care-l tot vezi la televizor, la Teleenciclopedia! — La Marea Adunare Națională! — La Congresul 11 era lângă știi tu cine... — Nu pot să nu mă mir când Îi văd pe profesorul Stan cu șleahta lui cum se tot agită... Nu Înțeleg ce caută printre ei Victor... — Victor și cu profesorul l-au convins pe Traian să vină În țară! — Dar ce interes au avut să-l cheme? — Doar n-o să stai tu lângă Traian când desface valizele și scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cum zâmbește, cum îi zâmbește din înălțimi siderale. Așa crezu în acel moment. Și poate că nu se înșela prea tare. Servitorii luară arcada, dezvăluind publicului șmecheria iluziei: un felinar cu sticle roșii, un rest de lumânare și voalul negru, agitat cu înflăcărare de doi țigănuși. După ce trimise mai multe sărutări spre cei din sală cu brațele ei nefiresc de albe, Nanone își desfăcu fibula și o lăsă să cadă undeva, printre instrumentiști. Își aruncă apoi mătasea cu care era drapată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
jur. Niciodată în viață nu profitase de nenorocirea altora. Ridică din umeri și își îndemnă iar calul, ascultând cadența catifelată a copitelor. Îl preocupau veștile primite de la Istanbul. Demnitarii turci, conservatori și fanatici în marea lor majoritate, începeau să se agite din nou. Reaminteau tuturor că susținătorul din umbră al Nizam-ului, al reformelor de europenizare a Imperiului Otoman, l’eminence grise, cum îl numeau, mai era încă în viață și nu își primise pedeapsa cuvenită. Îl defăimau, reactualizând cu fervoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
valize, baloturi, pachete, lucruri neîmpachetate, neînvalizate, neîn’, nimic. În curte. Îl văd pe Moș Iacob cum o ajută În felul lui la coborâtul, de pe calidor În curte, a bagajelor: aleargă spre ea, cu o mână stăpânindu-și pălăria pe cap, agitând-o pe cealaltă: - Oleacă, olecuță, că vin de-agiutor’ - da se poate, doamnă? Da se poate să...? - ajunge taman atunci când mama, după ce a coborât valiza sau balotul, urcă iar scara, așa că lui nu-i rămâne decât să arănjeze lucrul acela, mutându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu carâmb Înalt, mult evazat sub genunchi și cu tocuri suse. Pălărie pe cap, dar bust gol - nu va fi apucat să-și tragă și cămașa, ori și-a dezbrăcat-o-n prag, pentru ca, În ogradă, să aibe ce Învârti, agita, alb, spre cer. Cu o mână Își stăpânește pe cap pălăria neagră cu boruri largi, cu cealaltă rotește albul pe deasupra negrului și strigă - strigă ca ciobanii la stână, de pe un deal spre altul: - Aicea măăăăăi!! Viniț’, ’uăăăă’!!! Din calidor, văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că nu se cade să văd, atunci când Îmi zicea să mă uit În sus, că nu se cade să văd jos - că, așa. În ograda lui Maxim parc-ar fi nuntă: Maxim s-a urcat În căruța deshămată În fața casei, agită pălăria, apoi o prinde Între amândoi genunchii, ca să aibe mâinile libere; se uită cu „ocheanul” (covrigii degetelor) și comunică În jur: - Aista-i român de-al nostru - strigaț’ fa, să vie! Nevasta și nurorile lui Maxim strigă, chiuie, țipă ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
din urmă, dar să nu vii cu retragerea ta, oarbă, drept În calea celor care, din spate, Înaintează. Și balega de cal, ca o flamură. Focurile - două. În curte ard două focuri strașnice; sub ceaune grozave, pe crăcane. Femeile se agită primprejur, potrivesc flacăra, amestecă În ceaune, suflă, gustă, plescăie din limbă, apoi iar Încep roiala - spre casă, din casă; spre uliță, din uliță, Între focuri, printre focuri, vorbind, vorbind toate odată, mereu potrivindu-și basmalele care mereu alunecă, de parcă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mult aer În piept, apoi, de parcă s-ar azvârli de pe pod În gârlă - la vreme de secetă: - Devușca, daragaia! Câți la tine, aiasta, let? HÎ? Let, let? - Își vâră mâinile cu degetele rășchirate sub ochii tătărușați ai devușcăi și le agită: Scolco? Scolco? Devușca, la Început se ferise - să nu-i scoată bătrânul ochii. Dar acum a priceput - și râde! Râde, de parc-ar cânta; râde, gâdilată, cu mulți clopoței În glas și spune ceva În limba ei. E rândul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ce să-ți răspundă? - Că-i nemăritată - semplu!, zice Moș Iacob. - Dac-o fi știind ce-i aceea verighetă..., face Mătușa Domnica. - Devușka!, nu se lasă Moș Iacob. Iesti la tine, asta, om? Iesti la tine ciolovec, bre? - și-și agită mâinile sub ochii Rusoaicei. - Cielaviek?, face devușca, apoi, după ce se gândește, Începe să arate, pe degete. - N-a-nțeles, zice mama. Îți arată doisprezece, crede că ai Întrebat-o câți au fost de toți, lansați cu parașuta... - Ba eu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
în piscina din cartier. Și-atunci n-o făcuse decât fiindcă tipa aia superbă, Emma Davies, se uita la el, iar Jake voise s-o impresioneze. Problema a fost că înghițise jumătate din apa din bazin și ieșise la suprafață agitând atât de frenetic din mâini încât salvamarul se simțise obligat să-l întrebe dacă nu are nevoie de ajutor. De atunci, Emma îl ignorase complet, cu excepția remarcii „A, uitați-l pe marinar“ pe care le-o adresa prietenelor de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
faci azi? — Păi, a răspuns ea veselă, m-am gândit c-am putea să mergem să mâncăm la restaurantul italienesc, ăla drăguț și ieftin, din Kensington - știi, ăla care are și un meniu special pentru copii și unde toată lumea se agită în jurul lui Jessica! a adăugat ea și-a luat o gură de ceai. După care m-am gândit c-am putea să mergem la Muzeul Științei. E grozav pentru copii. Jessica probabil că e încă prea mică, dar, după părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
semn că era de acord. Chestia asta ar putea să funcționeze. Susan a luat o linguriță de spumă de cappuccino și-a început s-o guste gânditoare. Era tocmai pe punctul să deschidă gura, când Fiona a început să-și agite brațele și i-a distras atenția. —Aaaa, știu! Am o idee și mai bună! a chițăit ea. Lui Milly îi place să doarmă în altă parte? Susan a ridicat din umeri. Nu știu. Nick nu i-a dat voie niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de blocare într-o singură parte. În felul ăsta, ea ar fi putut să profite de tot ce era mai bun din ambele lumi. Însă femeia trebuia să recunoască că, așa cum stăteau lucrurile în prezent, avea o viață destul de bună. Agitându-și degetele de la picioare în apa care se răcea rapid, Fiona s-a ridicat în fund și s-a aplecat ca să mai dea drumu’ la puțină apă fierbinte. Când telefonul a început să sune, a sărit cât colo. Așteptându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Lailei; acea furtună care o făcuse pe bunică-sa să-i prezică un viitor negru, pentru că atunci jinduita apă se transformase într-un torent ce luase cu el jaime și animale, distrusese culturile și înecase o cămilă. R’Orab se agită, neliniștit. își întoarse gâtul lung și își îndreptă botul cu jind spre cortina de apă ce înainta descompunând lumina și transformând peisajul. A mugit ușor și din gâtlejul său s-a auzit un tors de pisică uriașă, satisfăcută. Gacel s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
îl priviră fără interes și fără frică, pentru că, deși împușcătura fusese asurzitoare, nu era legată în mintea lor de ideea de pericol și de moarte, și, numai când îl văzură apropiindu-se în fugă pe bărbatul cu straiele fluturând și agitând un cuțit o luară la goană, pierzându-se în pustiu. Gacel ajunse la animalul rănit, care făcu un ultim efort de a se ridica și a-și urma familia, dar ceva se rupsese înăuntrul lui și nimic nu mai asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
azvârli mucul în nisip, salută plictisit santinela și închise ușa, se auzi zgomotul făcut de zăvorul greu. Luminile se stinseră una după alta și peste campament și oază se așternu tăcerea; o tăcere ruptă doar de foșnetul frunzelor de palmier agitate de ușoara boare și de schelălăitul unui șacal înfometat. Gacel se înveli în pătură, își sprijini capul pe șa, aruncă o ultimă privire spre barăci și vehiculele parcate în rând într-un garaj rudimentar și adormi. Zorii îl găsiră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pot să vă garantez, domnule sergent, ca nimeni n-a părăsit baraca mai mult de trei minute. Singurul care era afară era Mulay. Făcu o pauză și adăugă, părând că nu dă importanță faptului: — Și dumneavoastră, bineînțeles. Sergentul major se agită stingherit, își pierdu stăpânirea de sine pentru câteva zecimi de secundă și simți că o sudoare rece i se prelinge pe șira spinării. Se întoarse spre Mulay, care rămăsese înțepenit lângă ușă, și îl fulgeră cu privirea. — Păi, dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
noaptea. Pământul începu să se răcească foarte încet, aerul ajunse mai ușor la plămânii lui și putu deschide ochii fără să aibă senzația că cineva îi infigea pumnale în retină. Mehari-ul se trezi și el din letargie și se agită neliniștit, mugind fără putere. Iubea animalul acela și regreta moartea lui inevitabilă. îl văzuse născându-se și, din primul moment, știuse că o să fie un animal plin de viață, rezistent și nobil. îl crescuse cu dragoste și-l învățase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sute de vehicule de diferite forme se opriseră brusc, de parcă le-ar fi frânat o puternică mână invizibilă. După ce privi spectacolul un timp, Gacel ajunse la concluzia că mâna aceea aparținea unui bărbat grăsuliu și predispus la apoplexie, care se agita încontinuu, ridicându-și și coborându-și brațele, de parcă puseseră stăpânire pe el tâmpenia și nebunia, suflând într-un fluier lung cu atâta insistență și furie, încât trecătorii se opreau ca și cum sunetul acela ar fi coborât chiar din gura Celui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ministrul de Interne, Ali Madani, omul care îi răpise nevasta și copiii. Luă o hotărâre, își adună lucrurile, traversă strada cu pas sigur și se apropie de grăsanul apoplectic, care-l privi evident mirat, dar fără să înceteze să-și agite brațele și să sufle în fluier. Se opri în fața lui: — Ministrul Madani locuiește acolo? întrebă cu voce gravă și profundă, care-l impresionă pe polițist la fel sau poate chiar mai mult decât înfățișarea lui ciudată, veșmintele și chipul acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aspectului său și nimeni nu-l privi ca pe cineva care umblă gol pe stradă, dar în curând observă prezența polițiștilor înarmați cu pistoale-mitralieră, ce păreau că ocupă posturi strategice, în vreme ce grăsanul cu uniforma transpirată era tot la postul lui, agitând brațele, dar se vedea că era mai nervos decât de obicei și că arunca priviri furișe în jurul său. „Mă caută, își spuse. Dar n-o să mă recunoască niciodată cu hainele astea...“ Mai târziu, la opt fix, cu o precizie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Interne Ali Madani făcu la fel și rămase nemișcat în fotoliu un timp îndelungat, cufundat în gânduri, meditând la ceea ce se putea întâmpla în cazul când colonelului Turki nu i-ar fi reușit lovitura și Abdul-el-Kebir ar fi continuat să agite națiunea. Generalul Al Humaid era primul, dar, fiindcă îl cunoștea bine, se îndoia că ar fi avut curajul să ia inițiativa și să se adreseze președintelui fără să aibă convingerea că i se vor alătura imediat mai multe garnizoane. Trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
înapoi... Io unu’ nu pot să vă încurc. N-am nici un amestec în afacerea asta. Ai face bine să nu mă mai pui la socoteală... Observă cu oarecare întârziere ce scosese omul din buzunar. Un briceag, deh, pe care-l agita cu o mișcare sincopată din cot. Lama subțire, lungă de-o jumătate de palmă, se bălăngănea dându-se peste cap. După cum arăta briceagul ăla dimpreună cu stăpânul lui, n-ar fi reușit să-i ia gâtul nici măcar unei găini. Amenința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cumva să spui ceva care... Păi, bineînțeles că a suferit dacă a iubit-o ca un nebun, și tot lăudându-i marea iubire, figura de viking a lui Milică se legăna ca oglindită într-o apă ce prinde să se agite tot mai tare, schimbându-i trăsăturile până devenea madam Ortansa, împuindu-i iarăși capul cu bărbatu-său. După o vreme începu s-o audă tot mai slab, iar lângă el, în pat, era o femeie care părea Sabina. Glasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]