4,357 matches
-
e în birou și e singur, dacă vreți îl anunț și vă poate primi, ce nevoie aveți de scrisoare? - Nu, am răspuns, am să viu mâine... A dat din cap cu neîncredere: - Bine, zice, veniți și mîine! După exaltarea din ajun a doua zi eram liniștit, chiar puțin mohorât, vizitat de îndoieli... Și dacă... O să vedem... Fapt e că am viața înainte... istoria asta care părea așa de simplă, cu examenele în particular, în realitate mă încătușa... Domnul Georgescu Delafras, un
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lui, acasă, de la muncă. Ne Îmbrățișa iar brațele lui vânjoase ne Înconjurau pe toți, nu lăsa pe dinafară pe niciunul dintre noi și niciodată nu Îl vedeam obosit. Apoi, când ne lua de mânuțe și mergea cu noi cu Moș Ajunul, când făcea cărare prin zăpada ambundentă, iarna, iar noi ne construiam oameni de zăpadă ajutat de el, când ne Învăța să călărim pe caii pe care Îi avea și de care era mândru, sau când ne construia leagăne de lemn
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
CEI MAI STRĂLUCIȚI SAVANȚI ȘI INGINERI DIN LUME. MARIN PORNI SPRE UȘĂ. APOI SE ÎNTOARSE ȘI ÎNTREBĂ BRUSC: \ EXISTĂ VREO LEGĂTURĂ ÎNTRE JORGIA ȘI CREIER? SLATER CLĂTINĂ ÎNCET DIN CAP. PĂRU UIMIT: \ CE TE FACE SĂ ÎNTREBI ASTA? \ SUNTEM ÎN AJUNUL BĂTĂLIEI ȘI AM SENTIMENTUL CĂ ÎN AFARĂ DE FORȚELE CUNOSCUTE MAI SUNT ȘI ALTELE ÎN JOC. \ AI ASISTAT LA TOATE DISCUȚIILE NOASTRE. MARIN NU ERA LA FEL DE SIGUR DE ASTA CUM AR FI FOST CU CÂTEVA ZILE MAI DEVREME. SE ÎNCRUNTĂ GÂNDITOR. "ÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ȘI NATURALEȚE. \ Îmi pare bine că ai întrebat. Dădu drumul mâinilor lui. FOARTE MULT SĂ VII CU MINE, SPUSE MARIN. SE ÎNDEPĂRTĂ. ACUM ERA RÂNDUL LUI SĂ TREMURE UȘOR. DECI EA DOREA SĂ MEARGĂ CU EL LA GRANIȚA JORGIANĂ ÎN AJUNUL RĂZBOIULUI. OARE EA BĂNUIA CĂ URMA SĂ AIBĂ LOC O OFENSIVĂ? AJUNSE APROAPE DE SALA PRÂNZULUI OFICIAL ȘI ACUM ATENȚIA I SE CONCENTRĂ ASUPRA MARELUI JUDECĂTOR ȘI ASUPRA SCOPULUI ACESTEI FESTIVITĂȚI. PRÂNZUL URMA SĂ AIBĂ LOC ÎNTR-O MICĂ VILĂ, CONSTRUITĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
pe care le pronunțase imediat după recăpătarea cunoștinței erau involuntare. De fapt, cei doi spioni nu își făcuseră un plan chiar atât de prost. Ce victorie ar fi fost dacă ar fi reușit să pună mâna pe comandantul general în ajunul bătăliei și să-l țină sub control cu ajutorul drogurilor și hipnozei. Se auzi o bătaie în ușă. Marin își reveni din meditație și merse să deschidă: erau gardienii care îl aduceau pe Kuda. ÎI RUGĂ EL, ÎNCHIZÂND UȘA LA LOC.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
arareori sub patruzeci la sută". Groaza crește datorită evoluției fiecărui caz: "Adesea, un om în plină putere de muncă se prăbușește, iar peste câteva ore nu mai este decât un cadavru; afli mereu că rude sau prieteni cu care în ajun ai stat de vorbă au murit". Spectacolul jalnic al suferințelor celor îmbolnăviți nu poate să nu sporească panica 6. Stingerea prin părțile noastre, tocmai către 1830, a epidemiilor de ciumă bubonică ar fi trebuit să aducă o mare ușurare în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
în Moldova. "Cholera morbus - scria el - a început subit să facă ravagii în rândul locuitorilor. Consulul francez, care s-a întîmplat să fie la Iași, mi-a scris, la 9 iunie (st. n.), că, din 80 de indivizi contaminați în ajun, au murit 50, în câteva ore, de această boală, în suferințe groaznice. Toate celelalte știri primite din acest oraș concordă în a descrie maladia ca foarte intensă și distructivă. Adunarea obștească pentru adoptarea Regulamentului [Organic] și-a amânat, prin urmare
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
raport ministrului de Externe de la Paris; după ce a primit încuviințare de la superiorul său de la Constantinopol, contele Armand Charles de Guilleminot, la 18/30 mai, el a plecat din Iași, nu fără a lăsa paza consulatului în grija viceconsulului Mouton. În ajunul plecării sale (29 mai/10 iunie), a murit hatmanul <Constantin Paladi>, comandantul șef al miliției moldave și alți patru mari boieri, printre cei 170 de răpuși în acea zi. "Tribunalele, de altfel, și-au încetat activitatea și cea mai mare
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
preotul l-a anunțat pe doctorul de plasă Dragoșescu, care l-a găsit în nesimțire. În aceeași noapte, la 27-28 octombrie, acesta a încetat din viață, după patru zile de suferință. Tot atunci a căzut bolnavă fiica decedatului, după ce, în ajun, spălase rufele tatălui său. Tânăra a murit după 16 ore de la declararea bolii. Vreo 30 de persoane dintre contacți au fost izolate timp de 15 zile. Un cordon militar format din 140 de soldați a fost instalat în jurul a 120
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
întâmpina ca întotdeauna, dar la care nu se uita cu adevărat decât seara. În dimineața aceea înainta pe bicicletă și mai anevoie ca de obicei, fără să-și ridice ochii din pământ; își simțea inima împovărată. Când se întorsese în ajun de la întrunire și când spusese acasă că vor relua lucrul, Fernande îl întrebase bucuroasă: - Asta înseamnă că patronul vă mărește leafa? Din păcate, nu era așa: greva dăduse greș. Era limpede că nu știuseră cum să procedeze. În loc să chibzuiască bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
artist, se simțea stânjenit. Totuși se bucura că este atât de bine informat cu privire la tot ceea ce avea vreo legătură cu arta lui. E adevărat că, a doua zi chiar, uita până și numele pictorului ale cărui opere le văzuse în ajun. Dar Louise avea dreptate când îi amintea pe un ton ce nu admitea replică una din certitudinile care-i rămăseseră din perioada ei literară, și anume că, de fapt, nu uităm niciodată nimic. Hotărât lucru, steaua îl ocrotea și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să scapi de ea printr-o muncă îndârjită. Producția lui Jonas, dimpotrivă, scădea pe măsură ce prietenii lui deveneau mai interesanți. Chiar în puținele ceasuri când era cu desăvârșire singur, se simțea prea obosit pentru ca să mai încerce să câștige timpul pierdut în ajun. Și în acele ore se mulțumea să viseze la o nouă organizare, care să împace plăcerile prieteniei cu virtuțile plictiselii. Îi vorbi despre toate acestea Louisei, care, la rândul ei, începuse să se neliniștească în legătură cu cei doi copii mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
zgomot din stânga, se întoarse către ușă, în pragul căreia stătea râzând Socrate, cu câte o sticlă de apă minerală în fiecare mână. - Fericită amintire! spunea el. D'Arrast se scutură din amorțeală. Da, spitalul în care primarul îi găzduise în ajun se numea "Fericită amintire". - Amintire sigură, continuă Socrate. Spus mai întâi construit spital și mai târziu construit apa. Până atunci, fericită amintire, ține apa care pișcă și te spală. Plecă, râzând și cântând, câtuși'de puțin obosit, după cum se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pe o stradă îngustă dar lungă, care ducea de la unul din cartierele mărginașe la piața bisericii, pustie în acea clipă. Din balconul primăriei, cât vedeai cu ochii, nu se zărea decât un drum plin de gropi, pe care ploaia din ajun lăsase câteva băltoace. Soarele, care coborâse puțin, mai bătea în fațadele oarbe ale caselor de pe cealaltă parte a străzii. Așteptară mult, atât de mult, încât d'Arrast, tot privind la soarele răsfrânt pe zidul din față, se simți iar cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nu se întoarse însă din drum. Socrate i se feri atunci din cale, cu brațele înălțate comic către cer, în timp ce strigătele mulțimii scădeau treptat. Când d'Arrast apucă pe cea dintâi stradă ce-i ieși înainte, pe unde mersese în ajun cu bucătarul, și despre care știa că duce la cartierul de pe malul fluviului, din piață, rămasă mult în urma lui, nu se mai auzea decât un vuiet nedeslușit. Piatra începea să-l apese dureros pe țeastă și, spre a se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
arlechinade, despre poezia prohibiției anilor ’30... Devine vizibilă, în sfârșit, și perechea din tren : cavalerul își plimbă chipul spuzit de coșuri dintr-o parte în alta a foaierului, croind drum delicatei thailandeze, mai stin gheră și mai sfioasă ca în ajun. Îi explică, firește, protector și intimidat. Încearcă să înregistreze, în același timp, figurile marcante ale asistenței. Nu cunosc pe nimeni, pot fi oricând solicitat să-mi justific prezența. — Cum ai nimerit aici ? întreabă, într-adevăr, fata, cu un zâmbet șiret
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
al infinitului, cu infinitul însuși, într-o armonie fierbinte. Simțea în sufletul său pe Dumnezeu, precum sufletul său se simțea în Dumnezeu... 11 Ploaia încetă în amurg, văzduhul înghiți nourii și noaptea toate stelele se aprinseră pe cer ca în ajunul unei sărbători mari. A doua zi orășelul se trezi înveșmîntat numai în flori albe și trandafirii, care îmbălsămau întreg pământul... Apostol, ieșind în cerdac și văzând atâta bogăție de frumusețe, tresăltă ca în fața unei minuni. Nu mai avea stare și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a sosit ora... Curaj! zise pretorul, dispărând imediat. Apostol se îndreptă spre ușă, trecu pragul și, în capul treptelor, se opri uluit. Ograda era plină de soldați cu făclii aprinse, cu căști lucitoare ca la o retragere cu torțe în ajunul unei sărbători mari. Flăcările sfârâiau aspru, cu lumini roșcate, cu nourași de fum necăcios. Casa cu birourile diviziei își însemna conturile în coasta dealului din spate peste care vârfurile plopilor bătrâni se înălțau ca niște mâini negre imploratoare spre cerul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lumea divină a poeziei, pentru că în fiecare dintre noi se ascunde o îndepărtată lume a copilăriei. Nu știu cum se face că ducem cu noi pậnă în larga zare mirosul rufelor geruite întinse pe sậrmă, clinchetele clopoțeilor de la sanii, merele poleite din Ajunul Crăciunului, mirosul cald al cozonacilor și aburii zglobii ai mămăligii răsturnate din ceaunul de tuci. Nu știu cum se face că ducem cu noi pậnă în îndepărtatele zări de lumini vara cu munții ei împăduriți, toamna cu cămările ei pline, iarna cu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
am văzut În dilema veche, nouă și viitoare. Da’ Îți făceai datoria de cetățean. Veniși la cârciumă, da’ nu te duseși la vot. Gore ia o mutră spășită și ridică un deget. Tocmai se aude melodia În noaptea de Moș Ajun, una dintre preferatele sale... Murmură versurile odată cu Ploieșteanu, apoi mai ia o gură din halbă. Iar face aaaaaaa, În vreme ce Gicu Încearcă să-l potolească. Și el se simte cu musca pe căciulă fiindcă n-a vrut să voteze. Ăsta-i
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
D-l Bauer pentru ce-i într-o odaie alături. E ambasador? - E militar și *** spaniol. - Cum * vine regele. Tornielli 4 [... ] Trece regele la sfârșit. Pleacă regele. Cum am rămas eu ăl din urmă? [... ] Bar[r]ere? incidentul uniformelor, din ajun *, ci uniforma Brătianu * nu-i goală. 2257, Ne pare rău că interesul de-a apăra țara noastră de bancrute * ne silește a spune câteva adevăruri 247 r. Dar * regele nostru... nu e ca toți oamenii. Probă Candiano. Macedonski. {EminescuOpXV 1081
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
îl parcurgem lent, neobservat. Existența, cu toate ale ei, e trecătoare, Peste un timp ce început și nici sfârșit nu are. Șuetă literar-bahică Un vin bun și-o poezie Provoacă euforie Dacă vinu-i abundent Și poetul cu... talent. Simfonie de Ajun Parfumul sarmalelor se-mbină magistral Cu al altor bucate gătite tradițional. Alcătuind o simfonie a aromelor, în bloc, Ce-ți agresează sucul gastric, ca un șoc. Rotunjiri O practică a vânzătorilor, în ultimii ani, Este lipsa la cântar și „ciupitul
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
nu se mai văzu. Își mânară taurii în liniște alte câteva ceasuri, până când căldura începu să se prefacă în văpăi. Oaza dorită încă nu se zărea. Greșise sclavul sau nici nu cunoștea deșertul, cum i se păruse lui Iahuben? În ajun soldatul văzuse de câteva ori lângă zarea din față o oază, care apoi dispăruse, topită poate în nisip. Apa din burdufuri era clocită și puțea. Taurii o beau fără poftă. Au băut-o în silă și cei doi drumeți. N-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta. - Adaugă! - Tatăl tatălui stăpânului meu, al înțeleptului Tefnaht, s-a prăbușit la pământ pentru că piatra a căzut cu greutate și a împins văzduhul dimprejur. Pietrele găsite de robul tău erau prea mici ca să împingă văzduhul și erau căzute din ajun... - Știu, îl întrerupse Tefnaht plictisit. Și tu știi bine că chiar de le-ai fi pipăit fără să leșini, tot n-ai fi aflat nimic. Mulțumește-te cu ce poți cunoaște. Ești frământat de steaua cea necunoscută. Poate va cădea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să-și pregătească asinul. Pe drum nu mai privi ca până atunci tufele și stâncile, nu se mai aplecă să culeagă flori. Se uita numai către zări. Dar soldatul nu-l băgă în seamă; el își urma ca și în ajun mersul pe jumătate adormit în legănarea liniștitului asin. Înaintau în pasul modest al măgarilor și nu schimbau nici o vorbă. Auta nu se mirase nici în întîia parte a drumului de firea acestui soldat. În armata atlantă erau mulți la fel
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]