KorAP: Find »[drukola/base=alică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...102 103 104 ...212 >

5,298 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411

ajungă în Bath, i-a răspuns Hugo. Toba de eșapament care-i atârnă în spate e la fel de dăunătoare pentru ecosistem. Și sunt sigur că-i dăunează și spatelui tău, mai ales că trebuie să-ți cari toate cumpărăturile și copilul. Alice își dorea ca Hugo să înceteze cu argumentația asta. Părerile mamei ei pe acest subiect erau identice cu ale lui și era greu să demonstrezi că nu aveau logică. Totuși expresia lui Hugo se schimbase. Se uita la ea înspăimântat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
ale lui și era greu să demonstrezi că nu aveau logică. Totuși expresia lui Hugo se schimbase. Se uita la ea înspăimântat. —Scutecele! s-a bâlbâit el. Mi-ai spus că-mi arăți cum se pun. —Scutecele. Da, a zis Alice mușcându-și buza. Ăăă, cred c-aș putea să-ți fac o demonstrație pe Rosa. Singura problemă e că nu prea am timp. Asta dacă vreau să prind autobuzul. —Ascultă! De ce să nu te duc eu cu mașina? Mă întorc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
duc eu cu mașina? Mă întorc oricum în Bath. Pot să te duc până în stația de autobuz. Sau până acasă, dacă vrei. Oriunde, a implorat-o el cu ochii măriți de disperare. — La stația de autobuz e bine, a spus Alice zâmbindu-i liniștitor. Haide, atunci! Dar lui Hugo îi căzuse din nou fața. — Ce s-a întâmplat? l-a întrebat Alice. Mi-am adus aminte, a răspuns Hugo parcă amorțit. Ultima dată când l-am întâlnit pe Jake. S-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
vrei. Oriunde, a implorat-o el cu ochii măriți de disperare. — La stația de autobuz e bine, a spus Alice zâmbindu-i liniștitor. Haide, atunci! Dar lui Hugo îi căzuse din nou fața. — Ce s-a întâmplat? l-a întrebat Alice. Mi-am adus aminte, a răspuns Hugo parcă amorțit. Ultima dată când l-am întâlnit pe Jake. S-a forțat ca vocea să-i rămână neutră. Mi-a zis că voi nu folosiți decât scutece de bumbac. Eu n-aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
rămână neutră. Mi-a zis că voi nu folosiți decât scutece de bumbac. Eu n-aș putea s-o scot la capăt cu-așa ceva. Chiar și alea de unică folosință sunt prea mult pentru mine. Spre surprinderea lui, chipul lui Alice a fost invadat de o îmbujorare vinovată. —Ăăă, păi, a zis ea. De fapt, am început și eu să folosesc, din când în când, scutece de unică folosință. Și-a dres glasul, apoi: Sigur, numai în cazuri de urgență. —Desigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Ăăă, păi, a zis ea. De fapt, am început și eu să folosesc, din când în când, scutece de unică folosință. Și-a dres glasul, apoi: Sigur, numai în cazuri de urgență. —Desigur. Hugo a clătinat din cap cu gravitate. Alice i-a întors un zâmbet conspirativ. Așa că hai să mergem în camera de schimbat scutece. După ce a lăsat-o pe Alice la stația de autobuz, Hugo a plecat înapoi parcă plutind. Ajunsese, în sfârșit, să fie inițiat în cultul punerii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Și-a dres glasul, apoi: Sigur, numai în cazuri de urgență. —Desigur. Hugo a clătinat din cap cu gravitate. Alice i-a întors un zâmbet conspirativ. Așa că hai să mergem în camera de schimbat scutece. După ce a lăsat-o pe Alice la stația de autobuz, Hugo a plecat înapoi parcă plutind. Ajunsese, în sfârșit, să fie inițiat în cultul punerii corecte a scutecului. Sigur, trebuia să mai exerseze, dar oportunități avea destule. Și în caz că dădea într-adevăr de greu, reușise să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
parcă plutind. Ajunsese, în sfârșit, să fie inițiat în cultul punerii corecte a scutecului. Sigur, trebuia să mai exerseze, dar oportunități avea destule. Și în caz că dădea într-adevăr de greu, reușise să facă rost de numărul de telefon al lui Alice. Sunt sigur că n-o să fie nevoie să te sun, o convinsese el. Dar ar fi minunat. Pentru orice eventualitate. —OK. În realitate, Alice era mult mai încântată să-i dea numărul de telefon decât îl lăsase pe el să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
în caz că dădea într-adevăr de greu, reușise să facă rost de numărul de telefon al lui Alice. Sunt sigur că n-o să fie nevoie să te sun, o convinsese el. Dar ar fi minunat. Pentru orice eventualitate. —OK. În realitate, Alice era mult mai încântată să-i dea numărul de telefon decât îl lăsase pe el să vadă. Era încântată că cineva îi lua în considerare sfaturile. Era limpede că redactorii de la revista La Gunoi! considerau că se puteau dispensa de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
numărul, știu că sună nebunește și patetic. A râs scurt, disperat. Dar când vine vorba de Theo, nu am pe nimeni altcineva pe care să pot să-l întreb. Nu am pe nimeni altcineva pe care pot să-l întreb. Alice a simțit că i se pune un nod în gât. Și-a dat seama că Hugo era singur și fără nici un ajutor. Exact ca ea. Hugo i-a îndesat în mână o carte de vizită. — Uite numărul meu. Ai făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
mașină... a, scuze, sigur, tu nu ai mașină, ha-ha, o, Doamne, uite ce tâmpenii vorbesc, oricum, eu sunt aici. Ai și numărul de mobil acolo. Când a demarat, Hugo s-a uitat, în oglinda retrovizoare, la silueta subțire a lui Alice care se îndepărta. Cu toate că se simțea foarte bine pentru că putea s-o sune în legătură cu Theo, Hugo era conștient că voia mai mult de-atât. Persoana asupra căreia își dorea ca Alice să se concentreze era nu numai fiul lui, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
uitat, în oglinda retrovizoare, la silueta subțire a lui Alice care se îndepărta. Cu toate că se simțea foarte bine pentru că putea s-o sune în legătură cu Theo, Hugo era conștient că voia mai mult de-atât. Persoana asupra căreia își dorea ca Alice să se concentreze era nu numai fiul lui, ci și el. Hugo abia dacă vedea drumul care i se întindea înainte. În schimb, în fața ochilor îi pluteau zâmbetul ei leneș, părul blond, ochii albaștri, mari și surprinși. S-a întrebat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
era nu numai fiul lui, ci și el. Hugo abia dacă vedea drumul care i se întindea înainte. În schimb, în fața ochilor îi pluteau zâmbetul ei leneș, părul blond, ochii albaștri, mari și surprinși. S-a întrebat dacă autobuzul lui Alice sosise. S-a întrebat, atât de pe negândite încât a tresărit, trăgând de volan, cum ar fi s-o sărute pe Alice, cum ar fi să-i dea la o parte părul acela superb și să apropie de el fața aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
ochilor îi pluteau zâmbetul ei leneș, părul blond, ochii albaștri, mari și surprinși. S-a întrebat dacă autobuzul lui Alice sosise. S-a întrebat, atât de pe negândite încât a tresărit, trăgând de volan, cum ar fi s-o sărute pe Alice, cum ar fi să-i dea la o parte părul acela superb și să apropie de el fața aceea de înger. La Chicklets, Hugo a avut mai multe motive ca niciodată să-i mulțumească. Când i-a întrebat, cei din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
firești, erau, strict vorbind, corecte. Hugo s-a încruntat. Era ciudat cum gânduri de genul ăsta îi tot dădeau târcoale în această perioadă. Și mai ciudat era cum, printr-o conexiune ascunsă, aceste gânduri îl făceau să-și amintească de Alice. Aproape că era ca și cum Alice devenise conștiința lui. Desigur, după cursul de schimbat scutece din supermarket, Hugo o vedea aproape ca pe un înger. Și chiar semăna foarte tare cu unul. Femeia asta fusese uimitor de răbdătoare și-l ajutase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Hugo s-a încruntat. Era ciudat cum gânduri de genul ăsta îi tot dădeau târcoale în această perioadă. Și mai ciudat era cum, printr-o conexiune ascunsă, aceste gânduri îl făceau să-și amintească de Alice. Aproape că era ca și cum Alice devenise conștiința lui. Desigur, după cursul de schimbat scutece din supermarket, Hugo o vedea aproape ca pe un înger. Și chiar semăna foarte tare cu unul. Femeia asta fusese uimitor de răbdătoare și-l ajutase incredibil de mult în camera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
asta era o mișcare de geniu! Hugo s-a gândit fericit că, de-acum înainte, Rottweilerul avea să aibă parte de surprize. Și, cu toate astea, stând în casa aceea cu ciocanul în mână, pe Hugo îl rodea ideea că Alice n-ar fi de acord cu aspectele mai puțin inocente ale meseriei lui. Bărbatul a gemut. Ăsta era cel mai nepotrivit moment ca să-și facă scrupule. Mai ales având în vedere situația lui curentă de la Dunn și Dustard. Incidentul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
pentru al său propriu, în dupăamiaza asta Hugo trebuia să-i convingă pe cumpărători să bată palma. S-a îndreptat înspre zid cu ciocanul în mână. Dar, dintr-odată, s-a oprit din mers. Nu era vorba de o nouă Alice dezaprobatoare. Motivul era un sunet straniu, destul de gros, care semăna cu un mârâit. Dar așa ceva era imposibil. În casă nu era nimeni. Abia atunci Hugo a văzut câinele care pândea în întunericul din colțul cu șemineul. Blana de un alb-cenușiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
că-i o chestie micuță, pe care o cheamă Chou Chou, iubește oamenii și nu creează nici un fel de problemă. Tonul lui Neil a devenit amenințător. Nu l-ai supărat, nu-i așa, Fine? Haide, draga mea, a rugat-o Alice pe Rosa, împingând o lingură de piure de sfeclă, ardei și cartofi către gura fiică-sii. Buzele roșii ale Rosei erau, însă, închise cu hotărâre în fața materiei roz-cenușii, iar Alice bănuia că așa aveau să și rămână. Numai o guriță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
nu-i așa, Fine? Haide, draga mea, a rugat-o Alice pe Rosa, împingând o lingură de piure de sfeclă, ardei și cartofi către gura fiică-sii. Buzele roșii ale Rosei erau, însă, închise cu hotărâre în fața materiei roz-cenușii, iar Alice bănuia că așa aveau să și rămână. Numai o guriță. Nu e așa de rea pe cât se pare. Nu poate să fie, a murmurat ea, doar pentru sine, prinzând scaunul înalt care, pentru a mia oară, amenința să se rostogolească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Are și o grămadă de spații de depozitare, se bucurase el, arătând cu mâna partea din spatele scăunelului pliant al copilului. Închipuiește-ți ce util o să fie. O să fie de un milion de ori mai bun decât un scaun normal. În practică, Alice descoperise că scaunul era oricum, numai util nu: era urât și greu de manevrat, plus că, la capitolul roți, prezenta toate caracteristicile normale ale unui cărucior de supermarket. Adică refuza să se deplaseze cu ușurință, indiferent de direcție, și era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
manevrat, plus că, la capitolul roți, prezenta toate caracteristicile normale ale unui cărucior de supermarket. Adică refuza să se deplaseze cu ușurință, indiferent de direcție, și era predispus la diverse modificări de poziție. Hrănitul Rosei era și așa o provocare. Alice nu mai avea nevoie s-o și vadă plecând cu scaunul. Acum însă Alice s-a decis să-i dea drumul din chingi și să pună capăt chinurilor copilului, care s-a târât imediat către sufragerie. Unde lucra Jake. Birourile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
supermarket. Adică refuza să se deplaseze cu ușurință, indiferent de direcție, și era predispus la diverse modificări de poziție. Hrănitul Rosei era și așa o provocare. Alice nu mai avea nevoie s-o și vadă plecând cu scaunul. Acum însă Alice s-a decis să-i dea drumul din chingi și să pună capăt chinurilor copilului, care s-a târât imediat către sufragerie. Unde lucra Jake. Birourile revistei La Gunoi! erau, temporar, neutilizabile datorită a ceea ce directorul revistei descrisese ca fiind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
târât imediat către sufragerie. Unde lucra Jake. Birourile revistei La Gunoi! erau, temporar, neutilizabile datorită a ceea ce directorul revistei descrisese ca fiind „o mare cantitate de materiale cu potențială valoare, care urmau să fie reciclate“. Materialele respective ocupau acum redacția. Alice se bucurase că soțul ei stătea acasă. Văzuse în asta o ocazie de a repara fisurile dintre ei. Cu cât se gândise mai mult, cu atât mai tare o făcuseră să sufere cuvintele mușcătoare, lipsite de loialitate, rostite de Jake

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
în asta o ocazie de a repara fisurile dintre ei. Cu cât se gândise mai mult, cu atât mai tare o făcuseră să sufere cuvintele mușcătoare, lipsite de loialitate, rostite de Jake la petrecere. Perspectiva flatantă și idealizată din care Alice îl percepuse pe Jake se evaporase. Ea spera ca, în timp, golul dintre ei să se umple. La fel ca găurile din stratul de ozon despre care tot bătea câmpii Jake. Alice presupunea că atracția copleșitoare față de Jake, cea care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]