7,971 matches
-
CÂND TOAMNA TACE Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 680 din 10 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Cărări în cer gălbui tomnatic se pierd în viață către noi peceți se rup când toamna tace departe de pământ lumina lunii alunecă prin ea atinge o inimă un doi un doi sărută în noapte suspinul înghesuit în noi. Referință Bibliografică: Când toamna tace / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 680, Anul II, 10 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
CÂND TOAMNA TACE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351242_a_352571]
-
păstrând sensurile atribuite de poet cuvintelor pentru a evita explicația de text proprie criticii literare. Cercetarea funcției estetice a imaginilor poemului poate porni chiar de la titlu. O imagine dominantă care trimite la o stare halucinantă a trupului este aerul ce alunecă masiv spre miazăzi. Sfera semantică este departe de a cuprinde și de a define întreaga revărsare a sufletului copleșit de o înălțătoare povară.reamintim că singurii termini “propri “ sunt aici cei “figurați“, ce se înlănțuie unificați prin funcția lor metaforică
EXPRESIVITATEA POETICĂ CA SISTEM DE IMAGINE ÎN POEZIA LUI MIRCEA CIOBANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345566_a_346895]
-
a bărbaților condusă de femei. Elementul masculin reprezintă realitatea obiectivă, istoria, concretul; elementul feminin devine sinonim cu realitatea interioară, cu universul psihic mereu în mișcare, căutând să se acomodeze la șabloanele pe care i le impune lumea perceptibilului. Astfel, eroinele alunecă în permanență între realitate, vis și rememorare, ele trăind alternativ ori concomitent pe aceste planuri. Eul narativ prezintă mai multe voci: a Arianei, a Dorei, a Rozei ori a lui Nuți, care se schimbă fără avertisment, cititorului neoferindu-i prozatoarea
DESPRE CĂUTAREA FERICIRII PRIN IUBIRE, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345550_a_346879]
-
vie în stratul de viole unde se spunea că ar fi înmormântată fiica Ninei. Cartea se încheie cu o scenă apocaliptică: „Făceam eforturi să-mi eliberez creierul din acea liniște, dar mirosul de viole și șarpele cu pielea lui rece alunecând pe pielea mea îmi paraliza voința. ) sute de mâini s-au eliberat îndreptându-se spre mine, înșfăcându-mă, paralizându-mi mișcările. În vuietul acelei liniști auzeam hârlețe în pământul uscat. Sunt vie, urla disperată întreagă ființa mea. Sunt ... totuși ... vie
DESPRE CĂUTAREA FERICIRII PRIN IUBIRE, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345550_a_346879]
-
care conduc durerea la cordul spinal. 4. Cum să stingeți arsurile la stomac. Dormiți pe partea stângă, vă sfătuiesc medicii gastroenterologi. Explicația este simplă: când dormiți pe dreapta, stomacul se află mai sus decât esofagul, permițând mâncării și acidului să alunece spre gât. Când stați întinși pe stânga, stomacul este mai jos decât esofagul și gravitația lucrează în favoarea dumneavoastră. 5. Cum să nu vă mai curgă sânge din nas. Puneți o bucățică de bumbac pe gingia de sus, sub vârful buzei
TABLETA NOUĂ DE WEEKEND (16+9): DE MĂRŢIŞOR... DE LA LELEA SAFTA REDIVIVUS! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345582_a_346911]
-
argint, se despletesc ca o maree oceane largi de plete de femeie, și treci așa prin vis cu chip fluid, în cale porțile ți le deschid să intri-n suflet și în sânge să-l mângâi cu sărutul care plânge. alunecă pendulele în oră, cu tot trecutul lor ce mă devoră ce-ar fi să ne-ntâlnim iar amândoi să mai privim o oară înapoi? un glas străin îmi zice: n-are rost, hai să lăsăm trecutul cum a fost. miercuri
HAI SĂ LĂSĂM TRECUTUL CUM A FOST... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345700_a_347029]
-
vânt, coapsa dezgolită de despicătura rochiei. Mă jucam cu părul lui ... genunchiul s-a îndoit ușor sprijinindu-se de piciorul său. Lent, a tras în jos fermoarul rochiei, dezgolind spatele ... Rațiunea plecase la culcare lăsând în urma dorința ... dorul reîntâlnirii. Rochia aluneca în jos pe trup ca un sărut prelung, sinuos ... buzele lui calde o urmau, trasând fire electrice ce se împleteau în corp, ca apoi sa urce insistente pe pielea sensibilă ... Gura experimentată se plimba în voie pe liniile trupului, atmosfera
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (II) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345725_a_347054]
-
de brocard grele lumină filtra sentimentele mele cum gândurile se strecurau pe langă umbră lui K.H. Zambraccian. Discuțiile erau aprinse pe marginea unor tablouri de Mircea, Verona, Vermont, Rochegrosse și Luchian. Slovele căpătau contur de stropi de apă, iar culorile alunecau în spațiu că o lavă aprinsă. Contrazicerile ne șantajau aprecierile pe când Al. Bogdan-Pitești se străduia să ne readucă la stadiu de convivi așa cum el era, vrednic fiind de banchetul lui Plafon. Am tăcut, fiindcă îl vedeam un Alcibiade, zvelt, orgolios
SINGUR, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352050_a_353379]
-
tău ea nu mai duce seva, Tu esti Adam și eu acum sunt Eva Și izgoniți am fost din raiul sfânt; Din tot ce-a fost să-i fie vieții plinul Am aruncat dulceața și am păstrat veninul. Ea ea, alunecă roua pe ierburi trupul ei firav păi e de grâu părul cel negru îi curge parau soarele cască, trezit în târziu, degetele-n par și le-ncurcă orbit de frumoasă, ce prin pasu-i zglobiu sânii-și coboară și urcă. ea
ANTOLOGIA REVISTEI DOR DE DOR, VALERIA TAMAS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352133_a_353462]
-
tente de cărămiziu, care se ridica dintr-un ghiveci închipuind o împletitură de nuiele, etalând pe tija grosuță câteva perechi de frunze oricând verzi și pufoase, pe alocuri apărate de niște spini subțiratici și înșelători, precum ghearele de felină. Nicole alunecă spre floare din câțiva pași, zviduită de orice dureri, întinzând afectuoasă mâinile înspre corola diafană ce i se lăsă cuminte în căușul palmelor și începu să toarcă lin, strecurând din când în când și un părelnic mieunat... Referință Bibliografică: C
C’EST LA ROSE... de ANGELA DINA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352196_a_353525]
-
lin la suprafața apei, transfigurată, Soarele mă primește surâzător, mă sărută Cântecele mării, cu clipocit duios mă-ncântă Valuri mari, în simfonia triumfului se despletesc Peste trupul meu, intrat in ritmul îngeresc Mă-ntorc cu fața spre cer, plutesc, seninul Alunecă-n inima și gândul meu cu preaplinul Pescărușii aduc imnuri Dumnezeului care A creat, stăpânește Universul, Pământ și Mare! Ies din apa aceasta, din Marea fermecată Agățându-mă de blândele raze, ca altădată Demult, copil fiind, aveam puterea să invoc
PURIFICARE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352204_a_353533]
-
prea multe Despre fețe atât de culte Doar că le-am surprins grimaza Fiindcă nu le place faza. Doar o vacă mai cornută O rumegătoare slută S-oprise din mestecat Că îi place ăst băiat. Și privirea-i languroasă I-alunecă la el pe coapsă Iar în mintea ei senilă Se ivise o idilă. Și ca să nu-i tulbur amorul Am să schimb iarăși decorul: Ș-am zărit pe-o rămurică Cum privea o rândunică. Siderată nevoie mare De-a măgarului
MĂGARUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352218_a_353547]
-
știu despre ei, însă mi-a rămas în minte o ispravă de-a lor. Au jefuit mai multe biserici și conace. Imediat după nunta mea cu Eufrosina, Ivan și Anghel au pierit într-un mod misterios. Se pare că au alunecat în prăpastie într-o zi cu ceață. Badea spunea că nu găsit niciodată schelete de oameni sau de cai în prăpastie. Deși a căutat multe zile după aceea împreună cu alți oameni plătiți de el. Badea le-a mai supraviețuit mulți
COMOARA DIN BULZ DE CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352192_a_353521]
-
Cetățuia Sus de pe deal Cânți a Credință prea multa Susuri curgânde izvoare Ce viu îmi există în ființă Muta mereu ... Suspin consternare spre soare Clopotul tău Pe suflet stihuri răsună Turlele tale Mă înaltă în vesminte profunde .................................................... Darnice vederi spirituale Alunecă blând până în vale Mă bucur că-mi ies cald în cale Sus de pe deal Lupta-mi de bine și rău Urca rapid Înnegrind metereze Zeițele mele lupta viteze Morții ce cad Țin pe vecie în lumina Ale tale înnegrind metereze
CETĂŢUIA de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352262_a_353591]
-
Eu dacă mă îndrăgostesc de cineva care-mi place, nu o fac să sufere văzând în ea doar persoana care să-mi satisfacă instinctele sexuale, ci pe cea de care să fiu legat toată viața. În timpul acestor conversații ce au alunecat pe o pantă foarte periculoasă pentru consolidarea prieteniei lor fragile, cei doi tineri nu se mai țineau înlănțuiți ca doi îndrăgostiți. Se simțea iritarea de ambele părți. Poate nu era momentul abordării unei asemenea discuții, dar ea a alunecat pe
CAPITOL DIN ROMANUL DESTIN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356198_a_357527]
-
au alunecat pe o pantă foarte periculoasă pentru consolidarea prieteniei lor fragile, cei doi tineri nu se mai țineau înlănțuiți ca doi îndrăgostiți. Se simțea iritarea de ambele părți. Poate nu era momentul abordării unei asemenea discuții, dar ea a alunecat pe această pantă fără control. Doar greșeala lui Robert de a aminti de interesul băieților față de Andrada, a stârnit furtuna în orgoliul Deei. Cum? Ea nu era prezentă? Nu era la fel de frumoasă ca prietena sa pentru a trezi interesul tinerilor
CAPITOL DIN ROMANUL DESTIN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356198_a_357527]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > ÎNVIEREA Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 313 din 09 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului cuvintele dor dincolo de trup umbra lor se lasă-n somnul lung alunecă printre degete la botez dispare răul adus prin născare plâng cu lacrima umilinței se scrijelesc pe scoarța copacilor în versuri părăsite de sunete cu ne-ncepute și nesfârșite gânduri în sufletul lemnului ori al pietrei lacrima lor nimic nu stinge se
ÎNVIEREA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356284_a_357613]
-
Viața este un teren de luptă, te constrânge, să iți pui la punct o strategie inteligentă, pentru a putea trece mai ușor prin hătișul capcanelor și negativismului! Este o artă, capacitatea de-a transforma destinul într-o sală de dans, alunecând în pas de vals cu dibăcie și eleganță de la un capăt la celalalt al existenței. Prezent ... trecut ... viitor...ele vibrează în noi prin rezonanța sunetului, infinitul de senzații atrăgând vibrații asemănătoare. Ne apropie de persoane, locuri, întâmplări, conjuncturi compatibile cu
VIBRAŢIE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356304_a_357633]
-
de brocard grele lumină filtra sentimentele mele cum gândurile se strecurau pe langă umbră lui K.H. Zambraccian. Discuțiile erau aprinse pe marginea unor tablouri de Mircea, Verona, Vermont, Rochegrosse și Luchian. Slovele căpătau contur de stropi de apă, iar culorile alunecau în spațiu că o lavă aprinsă. Contrazicerile ne șantajau aprecierile pe când Al. Bogdan-Pitești se străduia să ne readucă la stadiu de convivi așa cum el era, vrednic fiind de banchetul lui Plafon. Am tăcut, fiindcă îl vedeam un Alcibiade, zvelt, orgolios
SINGUR, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356317_a_357646]
-
muntelui Cetățuia. De cum am început să calc lemnul podețului ce leagă lumea de azi cu cea a tainelor cetății am simțit că cineva mă urmărește și că voiește cu orice pricină să-mi îngreuneze drumul. La un moment dat am alunecat și, dacă nu mă apuca de mână un călugăr, a cărui treabă la cetate nu am cunoscut-o, cădeam în râpă. Îi urmăream firul povestirii și căutam, totodată, să nu trec nici de stația unde aveam să cobor. Îmi privea
UMBRA DOAMNEI DE LA POENARI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356311_a_357640]
-
de brocard grele lumină filtra sentimentele mele cum gândurile se strecurau pe langă umbră lui K.H. Zambraccian. Discuțiile erau aprinse pe marginea unor tablouri de Mircea, Verona, Vermont, Rochegrosse și Luchian. Slovele căpătau contur de stropi de apă, iar culorile alunecau în spațiu că o lavă aprinsă. Contrazicerile ne șantajau aprecierile pe când Al. Bogdan-Pitești se străduia să ne readucă la stadiu de convivi așa cum el era, vrednic fiind de banchetul lui Plafon. Am tăcut, fiindcă îl vedeam un Alcibiade, zvelt, orgolios
SINGUR CU ZAMBACCIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356351_a_357680]
-
o șansă, nu-i spun tot lui Moș Crăciun.” Desigur că voi toți, știați bine cine e Prințesa Iarna, numai că ea apărea până acum, în scrierile poeților, drept Baba Iarna care pișcă, ustură, îngheață, înroșește năsucurile, te face să aluneci și să cazi. Prințesa, însă, e un personaj fermecător, ea ne face cu ochiul ei brumat cu steluțe de ger pe geană și ne ține isonul la ghidușii. E interesant să ne punem bine cu ea, dacă vrem să ne
CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356315_a_357644]
-
copacii și teama va sta cu mine pe bancă, ca o toamnă târzie așteptând lumina sclipind în ochii femeii singure. Am fost în noapte mirat de umbra mea frumoasă pe peretele galben al camerei lânga alte umbre statice de obiecte, alunecând spre fereastră unde o cheamă luna nemișcată intrată lângă gutuie, la geam. Îmi este frig în golul fără tine pustiul coboară în mine pe ascuns ca într-o peșteră la miezul nopții, în care picură la intervale egale stropi sunt
LUDMILA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356377_a_357706]
-
strecura, ca un gând, pe sub pietrele roase de timp din zidul cetății. Veneam din sens invers de la un concert de vioară, susținut de Ruha. Ajuns în dreptul umbrei, luna îi lumină față pentru o clipă. Doar o clipă și totul a alunecat în implozia timpului. - Doamne! Era losif Visarionovici... Față îi lucea, ca o lamă de oțel. Ochii îi străluceau asemenea unei meduze în apă translucida a Oceanului Indian. - Dumneata ești, tovarășe Tenovici?! - Da, tovarășe Stalin. Am fost la o sedinta de celulă
DRUMUL SPRE IAD E PRESĂRAT CU STELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356393_a_357722]
-
le-o fi alintat / De cu zori sau de cu seară, / Când de DOR au lăcrimat? / Dorul meu săltând în joc, / Dorul tău săltând în cântec, / Le-a cuprins peste mijloc / Taina unui vechi descântec / Cu miros de Busuioc. Amintirea alunecă treptat spre “casa cea albă” unde ca tânără fată, a avut fericirea să joace în horă, alături de ursitul ei, zi însemnată, pe care o va ține minte toată viața, pentru că atunci s-au legat cei doi tineri, prin firele freatice
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]