5,281 matches
-
un sunet slab, un gîfÎit Înăbușit, un țipăt neputincios de femeie - o adevărată criză de veselie, paralizantă și sufocantă, din care-și revin În cele din urmă sughițînd. Nimeni din afara grupului n-avea cum să Înțeleagă adevăratele implicații ale acelei aluzii, aparent banale, care-i adusese la o asemenea criză de veselie convulsivă, dar totul avu un efect contagios asupra celor din jur, priveau spre grupul de prieteni, zîmbeau, rîdeau, Își făceau semn cu capul. Și asta pe toată lungimea peronului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
duce, viața Îl ajunge și-l trage către sine nelăsîndu-l să plece. Iar În cele din urmă descoperă adevărul afirmației amare a lui Ernest Renan - că singurul lucru care ne poate da imaginea infinitului este măsura prostiei umane. Iar din aluziile, ironiile și glumele ce-i sînt adresate de zece ori pe zi din pricina Înălțimii sale neobișnuite, din Întrebările ce i se pun, din nenumăratele discuții la care dă naștere, el adună un volum imens de dovezi cu privire la uniformitatea fatală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și nici Evanghelia arabă a copilăriei (probabil din secolele VIII-IX) care se mulțumește să reia din Protoevanghelie câteva elemente, dintre care nașterea la Betleem într-o grotă (cap. II). Nu se vorbește despre măgar, însă acesta este evocat într-o aluzie teologico-spirituală rafinată, în descrierea sosirii Mariei și a lui Iosif la locul nașterii lui Isus: „A înșeuat măgarul și a pus-o pe Maria să șadă pe el; fiul lui trăgea animalul și Iosif îi însoțea. Ajunși la trei mile
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
este cel care din interiorul spiritului trece în afară, în comportamente; numai rareori se știe a fi rezervați în raportul cu alte persoane, sobri în a întreba, eleganți în a se comporta. Nu mai există loc pentru ironia inteligentă, pentru aluzia care de-abia atinge problema, pentru folosirea amabilă a „diminutivului”; totul es-te imediat evident, declarat și strigat. Au căzut prea multe pro-tecții care apărau frumusețea, iar urâțenia s-a revărsat în valuri devastatoare; s-au impus anonimatul, vulgaritatea, impersonalul, nedreptatea
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
26-27). Isus este Maestrul transcendent pentru că vestește împărăția care are o natură spirituală și divină, dimensiune pe care textele evanghelice o exprimă prin imaginea „împărăția cerurilor”; este o imagine splendidă care lasă să se întrevadă originea și sfârșitul împărăției, face aluzie la demnitatea sa supraumană și evocă misterul operei sale de mântuire realizată împreună cu Tatăl și cu Spiritul. Transcendentă în originea sa, împărăția este la fel și în sfârșitul ei deplin și definitiv, care se ajunge în veșnicie, cu condiția să
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
cu cea precedentă. Această sărbătoare a fost unită mai apoi cu marea sărbătoarea a paștelui împreună cu mesajul său de salvare și eliberare înfăptuite de către Dumnezeu, precum reiese din Ex 12 și Ios 5,10 ș.u. După cum am făcut deja aluzie, continuând cursul anului, se celebra sărbătoarea culesului ce prevedea oferta primițiilor, numită apoi sărbătoarea „săptămânilor” (šăbu‘ôt; cf. Ez 34,22; Dt 16,9-12) sau, în cărțile în limba greacă mai recente și în Noul Testament, cincizecimea (2Mac 12,32; Tob
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de cărțile biblice atribuite profeților scriitori, se poate intui observând informațiile, probabil de arhivă, conținute în 2Rg 14,23-27 despre regele lui Israel, Ieroboam al II-lea. În aceste versete, în ciuda judecății moralmente negative a regelui, nu se face nicio aluzie la criticile drastice și oracolele de condamnare din Cartea lui Amos, ci se menționează doar împlinirea profeției victoriei anunțate de un profet de curte pe nume Iona (2Rg 14,25). După cum am amintit deja mai sus, fenomenul profetismului în Israel
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de obicei pe Dumnezeu pentru a ști dacă acțiunea sa va avea un rezultat favorabil sau nu (cf. paragraful precedent); uneori însă se pare că au avut loc și ritualuri preventive cu scopul de a-și asigura victoria împotriva dușmanului. Aluzii la aceste ritualuri putem vedea, de exemplu, în 1Rg 22,10-12 unde profetul Sedecia prezice victoria purtând niște coarne de fier pe cap sau în 2Rg 13,15-19 unde lansarea săgeților de la fereastră anticipa ritual și magic victoria regelui Ioaș
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
nu derivă neapărat că el a creat universul din „nimic”, un alt concept abstract absent în Biblia ebraică; creația ex nihilo va apărea pentru prima dată într-o carte din canonul creștin al Vechiului Testament, în 2Mac 7,28. Din aluziile cosmologice conținute în unii psalmi și în alte texte considerate anterioare Gen 1-2, reiese mai degrabă că vechiul crez în Yhwh, Dumnezeul creator, împărtășește idei și trăsături tipice cosmologiilor cananeene și, în parte, egiptene, nu celor din cultura greacă. În
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și puterile morții (de exemplu, în mitul babilonian Enuma Eliș). Aceste imagini sunt foarte asemănătoare cu cele ale apariției divine a zeului furtunii care domină cu puterea sa forțele distrugătoare ale naturii (cf. 2Sam 22,10-17), la care am făcut aluzie în Cap. 3 (pp. 37-38) când se vorbește de Yhwh ca Dumnezeul suprem al lui Israel. Capitolul 8 Exilul și apariția iudaismului Istoriografia tradițională a lui Iuda caracterizează secolele al VI-lea - al V-lea î.C. cu termenii „exil
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
consul la Roma. Traian pleacă la Dunăre în primăvara anului 101 d. Hr. Într-adevăr panegiricul lui Pliniu cel tânăr, citit în senat în timpul celui al treilea consulat al lui Traian, în luna lui Septembrie al anului 100, face numai aluzii la proiectele formate de împăratul contra Dacilor, fără a arăta prin nimic că războiul ar fi și început. Pliniu spune: Dacă însă vreun rege barbar, în nebunia lui, ar merge atât de departe încât să-și atragă mânia și răzbunarea
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Hardie pe când erau prizonierii lui Thorson. Căută un eventual mesaj, o dare de seamă mai completă și mai personală decât ce s-ar putea încredința serviciului video. Găsi transcripția mai multor conversații între Patricia și Crang - și află ceea ce voia. Aluziile la identitatea Patriciei nu-l mirară. Dintotdeauna a ezitat să accepte afirmațiile ce o priveau deși a fost demnă de încredere în lupta împotriva lui Thorson. Vestea declanșării marelui război cosmic îl răvăși. Dădu din cap la sugestia conform căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în special viața lui Ashargin din momentul în care a ajuns la Templul Zeului Adormit. Abia pe ultima pagină găsi o referire la dosarul lui Gosseyn. Comentariu scurt: "Chestionat la detectorul de minciuni de Enro, Ashargin a făcut mai multe aluzii la Gilbert Gosseyn." Alături se găsea o notă manuscrisă: "De examinat." Paragraful final, privitor la Ashargin era următorul "Căsătoria forțată a prințului și a prințesei Ashargin părea să fi dat curs unor raporturi de fapt și de asemenea de nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ne grăbim. Gosseyn îl urmă fără vorbă. Nici un non-A la bordul lui Venus nu discuta instrucțiunile lui Crang și nu va fi el primul care o va face. Creierul său fierbea, într-o mulțime de întrebări, accepta din oficiu aluzia implicită a lui Crang la necesitatea de a se grăbi. Traversară în grabă micul birou și debaraua. Crang îi făcu loc atunci când ajunseră la distorsor. - Dumneata mai întâi. Sosiră în biblioteca lui Crang, care, ajunse în mijlocul încăperii, se opri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
că te simți singură. Eu, unul, mă simt. Nu-i răspunse. — Povestește-mi ceva despre lumea de dinaintea venirii tale aici. — Era ca aici. Nu era. — Ai grijă! Ți-e teamă de trecut. Dacă ți-aș spune ce știu, ai înnebuni. — Aluziile sinistre nu mă mai sperie acum. Nu-mi mai pasă de trecut și viitor, nu vreau s-aud decît niște cuvinte banale și prietenești. — O, te cunosc, Thaw, știu totul despre tine, despre copilul isteric, adolescentul sîrguincios, violatorul crud, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era prins de stomac, sub buric. Era transparent, în el se aninau infime mănunchiuri și galaxii lăptoase și mirosea a pește. Se curăță și se întoarse în dormitor, neștiind ce s-a întîmplat, dar sigur că era legat de chicotelile, aluziile și tăcerile bruște pe care dezgustul lui instinctiv îl făcuse să le ignore la colegii lui. Se simțea paralizat și dezgustat și jură să nu se mai gîndească la lucrurile care-l aduseseră în această stare. Peste două zile reveniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
boală. O simțea ca un război civil care-i sabota respirația, permițîndu-i să primească suficient oxigen pentru a simți durerea, neajutorarea și dezgustul de sine. Odată, după miezul nopții, spuse: Doctorul crede... boala asta... mintală. — Da, fiule. A făcut niște aluzii. — Umple baia. — Ce? — Umple cada. Apă rece. Explică, făcînd mari eforturi, că poate îca o țară care uită bătăliile interne cînd e atacată de alta) tuburile de aer încordate s-ar putea destinde dacă toată pielea lui ar fi lezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din jeanși care o iau în jos, peste stomac și peste mica ridicătură dintre coapse și apoi sus între... dac-ar ști ce lider neînsemnat sînt, aș plictisi-o. Trebuie să-i adresez același zîmbet ca și cheliosului care face aluzie la ceva: zîmbetul atotștiutor care le spune că știu mai mult decît știu ei că știu.“ — Ei? zise Kodac chicotind. O vezi pe zambilica aia de-acolo care te urmărește? Pariez c-ar exploda. Da, sînt sigur că Wilkins e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
M-am îmbătat, da, cu curcubee albe, da, dar în special cu vanitate; nimeni nu e mai nebun decît acela care se crede important. Oamenii au încercat să-mi dea sfaturi, și eu i-am ignorat. La ce făcea Kodac aluzie? La minereuri valoroase, rapoarte speciale, ignoranța guvernului - totul suna a șmecherie murdară, dar ar fi trebuit să ascult cu atenție. Și... Catalizatoarea... de ce n-am întrebat-o cum o cheamă? A încercat să mă avertizeze, și eu am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-mi declanșeze anumite resorturi imaginative. Un criteriu asemănător mă îndemna, de pildă, să prefer subtextele magistrului Eckhart textelor lui Jacob Boehme sau, pe alt plan, să-mi placă lectura lui Raymond Roussel în timp ce Joyce mă făcea să vomit. (știu că aluziile acestea necesare ar putea sugera un sistem de referințe culthurale, dar eu încerc să exprim altceva.) Pe Agrippa îl întâlnisem de câteva ori în împrejurări și localități diferite (Călărași, Jibou, Câmpulung-Muscel, București), totdeauna sub înfățișarea aceluiași câine răpănos și negru
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Hardie pe când erau prizonierii lui Thorson. Căută un eventual mesaj, o dare de seamă mai completă și mai personală decât ce s-ar putea încredința serviciului video. Găsi transcripția mai multor conversații între Patricia și Crang - și află ceea ce voia. Aluziile la identitatea Patriciei nu-l mirară. Dintotdeauna a ezitat să accepte afirmațiile ce o priveau deși a fost demnă de încredere în lupta împotriva lui Thorson. Vestea declanșării marelui război cosmic îl răvăși. Dădu din cap la sugestia conform căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
în special viața lui Ashargin din momentul în care a ajuns la Templul Zeului Adormit. Abia pe ultima pagină găsi o referire la dosarul lui Gosseyn. Comentariu scurt: "Chestionat la detectorul de minciuni de Enro, Ashargin a făcut mai multe aluzii la Gilbert Gosseyn." Alături se găsea o notă manuscrisă: "De examinat." Paragraful final, privitor la Ashargin era următorul "Căsătoria forțată a prințului și a prințesei Ashargin părea să fi dat curs unor raporturi de fapt și de asemenea de nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ne grăbim. Gosseyn îl urmă fără vorbă. Nici un non-A la bordul lui Venus nu discuta instrucțiunile lui Crang și nu va fi el primul care o va face. Creierul său fierbea, într-o mulțime de întrebări, accepta din oficiu aluzia implicită a lui Crang la necesitatea de a se grăbi. Traversară în grabă micul birou și debaraua. Crang îi făcu loc atunci când ajunseră la distorsor. - Dumneata mai întâi. Sosiră în biblioteca lui Crang, care, ajunse în mijlocul încăperii, se opri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
al XIX-lea, coabitarea dintre parizieni și cei veniți din Auvergne sau bretoni nu venea de la sine: părea să fie nevoie de timp pentru asimilarea imigranților care fuseseră stigmatizați. Journal de Débats vorbea în legătură cu aceștia de "invazia barbarilor", Haussmann făcea aluzie la o "gloată de nomazi", iar Thiers pomenea de o "adunătură de vagabonzi". Această respingere a mers pînă la adoptarea unei teoretizări rasiste, în care învingătorii, descendenții francilor, se opuneau galilor învinși, degenerați, primii fiind reprezentați de parizienii de origine
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
surâsul de mai înainte nu mai rămăsese pe fața lui Dan, care-și arăta acum cei 43 de ani pomeniți în ziar. — Laissez-le, maman, il a besoin de repos, c’est le médecin qui l’a dit, spuse Alexandru, făcând aluzie la fratele lui, căruia i se spunea deja, în familie, medicul. Dan îi urmărea cu atenția unuia care asistă la o pantomimă. Era vioi și părea ceva mai binedispus decât în ajun. — Nu știu nici eu, doamnă, aș vrea să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]