2,910 matches
-
facem dacă te arestează poliția?“ Stroeșteanul a fost Însă cutezător și precaut. Socialiștii intrau În restaurant pentru a bea o bere și liderii lor se retrăgeau Într-una din camere, unde țineau consfătuirea. De obicei, socialiștii uitau să plătească sau, amabil, Dumitru Georgescu Îi servea el pe gratis, așa că falimentul a fost inevitabil. Generos prin structură, Dumitru Georgescu a ajutat mulți oameni să depășească momente critice din viață. Într-una din zile a venit la el un student sărac, Chirculescu din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Doilea Război Mondial, în "Observatorul militar", an XIX nr. 47 (1030), 2-8 decembrie 2009, p. 16. 2. Ion Di Cesare O casă veche, construită de prima generație a familiei Di Cesare italieni, stabiliți la București. Intru. Bătrânul aviator mă primește amabil. Deși trecut bine de 90 de ani, pare încă un om puternic, are o alură de militar care nu capitulează, nu știe să capituleze... Printre machete de avioane și documente vechi, fotografii, albume și decorații, Ion Di Cesare, astăzi general
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
îi intrase în creier și în oase. Trimisul lui Cameniță l-a vizitat ca de obicei, dar nu l-a mai pus să toarne pe unul sau pe altul, ci i-a comunicat pe tonul său exasperant de protocolar, de amabil, dar de data asta cu o nuanță nouă (categoric și deopotrivă insinuant), că domnul profesor se cade să-l însoțească întrucât cineva, un apropiat de-al său, dorește neapărat să-l vadă. Vlad s-a supus, n-avea de ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
deosebită a făcut de data aceasta acel grup de tinere, bine alese, care apăreau ici-colo în rochii viu colorate. Ajutoarele aveau menirea să întâmpine la intrare pe orice invitat cu un respectos salut de bun venit însoțit de un zâmbet amabil, ce crea oricui sentimentul că face parte din familia aleasă a celor care sunt în comuniune cu muzica. Alte tinere cunoscătoare de limbi străine aveau misiunea să însoțească deplasările oaspeților sau să înmâneze pe scenă flori după aplauzele prelungite merituoșilor
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
a greșit adresa -, ce vină au ei că s-au născut fără noroc? Măcar să se fi bucurat de premiul ăla, că altceva viața nu i-a mai dat.“ „Vă cunosc de undeva?“, a întrebat vaca de Rodica. „Vai, drăguță și amabilă doamnă - a zis Rășcanu cu un glas pe care nu și-l recunoștea -, nu cred c-am avut onoarea. Dar mai știi...“ Allegro, molto vivace, andante furioso Cel puțin într-o privință, domnul Capră a știut ce-l aștepta de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ale bătrânului, reporterul a admis că, de fapt, nu bea deloc, dar că încearcă să „socializeze“ stând cu paharul în mână din când în când. „Tata era alcoolic“, s-a scuzat reporterul. Genetic, am ceva contra bețivilor. Cu colegii, sunt amabil până li se tulbură privirea. Atunci mă ridic de la masă și dispar.“ „Ei, cam asta e generația - a conchis romancierul în vârstă -, o adunătură de bețivi. Unii foarte talentați, alții cu un talent mititel și toți tare mândri de rezistența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
doar un an pînă să-ți iei diploma În medicină și cu toate astea pleci pe drumuri? Și habar n-ai cînd te Întorci? Dar de ce?“ Nu aveam răspunsuri ferme la Întrebările sale insistente, ceea ce o scotea din minți. Era amabilă cu noi, dar ostilitatea Îi era clară, cu toate că știa (cel puțin, eu cred că știa) că victoria ultimă Îi aparținea - soțul ei era ferit de „eliberarea“ noastră. În Mar del Plata vizitaserăm un doctor, prieten cu Alberto, care se Înscrisese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
m-am Înzdrăvenit cît să Încalec pe motocicletă și, dormind cu capul pe umărul lui Alberto, să ajungem la Choele Choel. Acolo am trecut pe la doctorul Barrera, director al micului spital din zonă și parlamentar. Ne-a făcut o primire amabilă, oferindu-ne o cameră În care să dormim. Mi-a prescris o doză de penicilină și, În patru ore, temperatura mi-a scăzut, dar cînd venea vorba de plecare, doctorul clătina din cap, spunînd: „Pentru răceală, repaus la pat“. (Acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Administratorul parcului ne-a lăsat să stăm Într-una din magaziile pentru unelte. A venit și paznicul de noapte, un bărbat uriaș, gras, cîntărind 140 de kilograme, cu o figură aspră ca o stîncă, dar care s-a purtat foarte amabil cu noi, dîndu-ne voie chiar să gătim În baraca lui. Acea primă noapte a decurs perfect. Am dormit la adăpost, mulțumiți și Încălziți de paiele așternute - În mod evident necesare În zonele unde nopțile sînt deosebit de reci. Ne-am cumpărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
sălbatic cu care acum ne reuneam. Am străbătut pîrÎul, iar atingerea lui pe glezne mi-a amintit În mod neplăcut de degetele de gheață pe care le urăsc atîta; am ajuns la adăpostul cabanei pădurarului. Acesta a fost atît de amabil Încît ne-a dat mate cald și piei de oaie pe care să dormim pînă dimineața următoare. Era 12.35 noaptea. Am condus Încet pe drumul de Întoarcere, pe lîngă lacuri de o frumusețe palidă În comparație cu Carrué, și am ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
său obișnuit. Discuții Îndelungi cu doctorul Hermosa ne-au oferit o viziune cît mai apropiată de realitate asupra vieții peruane și ne-au creat posibilitatea unei călătorii cu mașina lui de-a lungul Întregii Văi a Incașilor. A fost foarte amabil cu noi și tot el a fost cel care ne-a făcut rost de bilete pînă În Machu Picchu. Viteza medie a trenurilor din regiune este de 10-20 de kilometri pe oră - aceste condiții istovitoare se datorează confruntărilor permanente cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
promițîndu-ne că În cinci minute caii ne vor aștepta la secția de poliție. În timp ce așteptam animalele, ne-am oprit să privim cum un grup pestriț de indivizi făcea exerciții la ordinele unui soldat Îngîmfat, care cu noi fusese atît de amabil În ziua precedentă. Văzîndu-ne, ne-a salutat cu un respect deosebit, apoi a continuat să dea ordine clovnilor din subordinea sa. În Peru, doar unul din cinci tineri ajunși la majorat Își satisface stagiul militar, Însă restul sînt supuși unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pungă, nu Încăpea nici o Îndoială; se punea problema dacă era de soi bun. Ne-a trimis la agenții care se ocupau cu Îmbarcările pe vase, care la rîndul lor ne-au trimis să vorbim cu căpitanul, care a fost destul de amabil, promițînd că ne va face imensa concesie de a plăti bilete de clasa a treia și de a călători la clasa Întîi. Nu ne prea bucura treaba asta, așa că am mers să vorbim cu cel de la conducerea garnizoanei, Însă acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Iquitos. Am acostat devreme la debarcader și ne-am dus imediat să vorbim cu cel aflat la conducerea Serviciului Internațional de Cooperare. Aveam o recomandare pentru doctorul Chávez Pastor, dar acesta nu era În Iquitos. În orice caz, au fost amabili cu noi, cazîndu-ne În salonul destinat celor bolnavi de febră galbenă și oferindu-ne mîncare de la spital. Starea astmului meu nu era prea bună și nu puteam să-mi controlez șuierăturile mizerabile, chiar și cu patru injecții de adrenalină pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
desființarea seminarului. El locuia la Pr. Eugen Baltheiser, paroh de Rădăuți și mă invita și pe mine să vin acolo, că aș putea ajuta ca dascăl la biserica din Rădăuți, iar Pr. Eugen Balheiser fiind un preot foarte bun și amabil, m-ar primi și pe mine să locuiesc în parohia din Rădăuți. În luna aprilie m-am dus la Rădăuți, am fost bine primit și o făceam pe dascălul. Întrucât sora Părintelui Baltheiser cânta în corul sindicatului din Rădăuți, m-
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
chiar în casa locuită de Noica. Veneau atunci, în timpul vacanței de vară, și copiii săi din prima căsătorie: Răzvan - cel cu ochii frumoși și negri - și Oana - bălăioara, care, împreună cu cea de-a doua doamnă Noica - Mariana, foarte drăguță și amabilă -, creau o atmosferă de ade vărată familie, umplând întreaga casă cu un freamăt și o voioșie ce nu întârziau să te cucerească... Unde mai pui că însăși clădirea avea o alură rustică-medievală, evocând reședințele moșierilor de pe vremuri, mai cu seamă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
facem o vizită. Locuia chiar în centru, într-o cameră mobilată, în casa contesei de Roma, mama proprietăresei lui Mihai. (O, Doamne, ce mică e lumea!) Când am ajuns acolo, Crin tocmai ieșise. Doamna de Roma mă întâmpină însă foarte amabil, mă conduse în camera lui, îmi oferi un ceai fierbinte și mă culcă în patul lui Giglio. Am dormit ca un prunc nou-născut. La rândul lui, prietenul meu a fost încântat de surpriza pe care i-o făcusem. Bineînțeles, aveam
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
urmărit, și să nu le accept decât sub formă de accident și numai în măsura în care contribuie în mod direct sau indirect la realizarea sarcinii principale. Nu mă mai obosesc urmărind vreo continuitate. Am revăzut ieri-seară Don Carlos ca urmare a invitației amabile a regizorului (Sigfried). Mai mult ca oricând, umblu și mă mișc ca la curtea Spaniei. Apare conștiința rolului propriu în univers, a funcției pe care numai singur o poți împlini, a necesității pentru omenire (în sensul umil al cuvântului) de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
început într o rezervă de două paturi, iar nu în salonul principal, care conținea zeci de locuri. Bineînțeles, și aici mi-am continuat greva foamei. După câteva zile însă, doctorul Lustgartner a venit și mi-a explicat, la modul lui amabil și sfătos, că dacă voi mai stărui în această grevă a mea va fi obligat să-mi aplice clisme nutritive și tot nu voi reuși să rezolv nimic... (Mi-am amintit de Gandhi.) De fapt, greva mea, care a fost
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
animat, plin de fum și muzică. Clienții, ce par a fi cu toți turci, sorb cu poftă ca și ienicerii de acum 400 de ani ciorba servită în boluri metalice asemănătoare cu cele utilizate în armata română. Patronii turci sunt amabili, porțiile uriașe, nostalgia clienților, maximă. Magazine: Magazinele balkano-central-europene. Murături, castraveți, varză acră ca la Oborul bucureștean. Contribuția polono-ungură se manifestă prin șiraguri de cârnați afumați și șunci expuse savant, astfel încât să atragă magnetic privirile potențialilor clienți. Șliboviță, vodci diverse, bere
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Evenimentele din România, mediatizate pe toate canalele ne-au transformat în cele mai interesante personaje ale serii în acel sfârșit de decembrie. Părinți cu care nu am schimbat timp de mai mulți ani nici măcar o vorbă au devenit dintr-odată amabili, dornici să afle detalii și să dea o mână de ajutor. Au și făcut-o, cu generozitate și abnegație. Desigur, i-am reîntâlnit în acele zile frământate și pe amicii care, imediat după sosirea noastră, se întrebaseră: „Chiar așa?“. Decembrie
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și, cînd mă dezbrăcam, nu știu ce mi-a căzut din buzunar. Am impresia că erau niște bile sau niște bani - cert este că se rostogoleau pe jos, pînă cînd tipul a pus piciorul pe ele (sau pe ei). Părea un gest amabil, numai că tipul nu și-a luat piciorul cînd am vrut să mi recu perez chestiile. I-am zis să mi le dea, iar el mi-a răspuns - țin minte și acum - „Ei, și dacă nu voi ?“. Eu am insistat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
acesta, care acuză o schimbare importantă în activitatea mea publică, cere o explicație. Pentru mine, în primul loc; pentru prestigiul meu. Într-o zi, nu de mult, am întâlnit pe un cunoscut, care a ținut să-mi adreseze câteva cuvinte amabile despre această schimbare, pe care desigur că nu și-o putea explica în bine, căci mi-a vorbit cu o bunăvoință oarecum suspectă, cu un ton, cu o privire, cu un surâs în colțul gurii, în care mi s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
s-a lipit și Elena Ferdinand, pictoriță naivă din Târgoviște, și am plecat la muzeu. Aici am avut o surpriză plăcută, sălile pentru expoziție erau aranjate profesional, o lumină foarte bună punea în valoare lucrările, și gazdele erau niște oameni amabili, care se bucurau că ne au ca oaspeți la o manifestare importantă. Amintesc aici pe Augustin Lucici, și pe D-l Director Alexandrescu de la Centrul Județean de Creație Argeș. La colocviul cu titlul „Puncte de vedere despre arta naivă”, începutul
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
se pare că nici din punctul acesta de vedere nu ne interesează. (2011) Prin ochelari cu lentile roz Vine Crăciunul și, pătruns și eu, alături de toată suflarea, de spiritul sărbătorilor, mi am zis că, măcar acum, trebuie să fiu conciliant, amabil, pozitiv. Dacă am scris până și lemnoșenia cu „pătrunsul“, înseamnă că sunt pe drumul cel bun. În această perioadă binecuvântată a anului, îmi propun să fiu un mielușel candid, care să behăie admirativ la toate realitățile înconjurătoare. Destul că tot
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]