9,447 matches
-
apoi îmbătrânești și mori. La ora H, în fața punctului terminus, ce vei spune? „Am iubit, am sperat, apoi, când să-mi iau zborul către azimut, constat că totul s-a sfârșit. Sau e pe cale să se sfârșească”. Plâng cu lacrimi amare, amintindu-mi idealurile tinereții, femeile pe care le-am iubit, momentul în care am zărit primele fire de păr albe, clipa în care am simțit că mă prăbușesc în mine însumi, fatală implozie a unui artist aflat în ruină. În
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
coșuri, iar cu cea dreaptă punea câte un pițărău în traista atârnată de gâtul copiilor. Îmbujorati de nevinovăția iernii, copiii treceau ca frunzele din jurul cupei de argint pentru împărtășanie. Tanti Tățiana dădea mere și nuci cu coaja brăzdată de miresmele amare ale toamnei trecute. Eu nu am fost în pițărăi și nici la focuri, nu aveam cu cine merge, când eram mică bunica dădea pițărăi, iar părinții și bunicul erau la uzină, iar când am mai crescut, prietenele mele nu se
BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN ! de DACINA DAN în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350281_a_351610]
-
cînd în cînd. Le-adun, pe la sfîrșit de august, pe primele ce mor fără să știe cineva,ceva,de soarta lor, fără să-ntrebe. Și tu ? De-o vreme,în mine-adun bucăți de cer senin ce-n dimineți cu gust amar, pe umeri mi se-așează și sub tălpi, le simt cum ard...și dor. Și tu ? De-o vreme-adun și soare-n mine, cît mai rămîne-n asfințit, după ce-o zi întreagă-l devorăm, flămînzi de viață,de lumină, de
ŞI TU...ŞI ŢIE... de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350307_a_351636]
-
alergând către ea cu disperare, desi știam că e prea târziu. M-am apropiat și i-am atins cu delicatețe tenul însângerat. „Nuuuu!”. „Ce i-ați făcut, animalelor?”, am strigat. Înainte de a ma prăbuși la pământ neputincios, plângând în hohote amare, am reusit sa vad față celui de la volan, înainte de a demara în trombă. Acela nu era mascat, si nu era nici vreun taximetrist, ci aparținea grupului cu certitudine. I-am memorat bine fizionomia, apoi mi-am îngropat față în țărâna
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
apoi îmbătrânești și mori. La ora H, în fața punctului terminus, ce vei spune? „Am iubit, am sperat, apoi, când să-mi iau zborul către azimut, constat că totul s-a sfârșit. Sau e pe cale să se sfârșească”. Plâng cu lacrimi amare, amintindu-mi idealurile tinereții, femeile pe care le-am iubit, momentul în care am zărit primele fire de păr albe, clipa în care am simțit că mă prăbușesc în mine însumi, fatală implozie a unui artist aflat în ruină. Citește
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
apoi îmbătrânești și mori. La ora H, în fața punctului terminus, ce vei spune? „Am iubit, am sperat, apoi, când să-mi iau zborul către azimut, constat că totul s-a sfârșit. Sau e pe cale să se sfârșească”.Plâng cu lacrimi amare, amintindu-mi idealurile tinereții, femeile pe care le-am iubit, momentul în care am zărit primele fire de păr albe, clipa în care am simțit că mă prăbușesc în mine însumi, fatală implozie a unui artist aflat în ruină.... III
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
lucra la secția ce se ocupa de paranormal, avea vise bizare, ... XXXII. MICUȚA AIKO ȘI PĂDUREA MAGICĂ, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 1652 din 10 iulie 2015. MICUȚA AIKO ȘI PĂDUREA MAGICĂ Micuța Aiko plângea cu lacrimi amare. La doar 13 ani, rămăsese captivă într-o casă necunoscută, fără posibilitatea de a comunica cu exteriorul, de a-și revedea rudele, fără să știe ce avea să-i ofere viitorul. Fusese răpită de banda lui Shinji și i se
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
banda lui Shinji avea afaceri. Pe răpitori nu-i interesa decât că în felul acesta puteau menține relațiile cu acei clienți, ba mai scoteau și ceva bani pe deasupra. Citește mai mult MICUȚA AIKO ȘI PĂDUREA MAGICĂMicuța Aiko plângea cu lacrimi amare. La doar 13 ani, rămăsese captivă într-o casă necunoscută, fără posibilitatea de a comunica cu exteriorul, de a-și revedea rudele, fără să știe ce avea să-i ofere viitorul.Fusese răpită de banda lui Shinji și i se
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
să iasă la suprafață tot necazul și apăsarea care ne chinuia sufletul. Lacrimile sunt stropi de...tristețe ce se adună dând naștere la o cascadă, care ne ia în vârtejul ei și ne aruncă neputincioși în valurile ei sălbatice de... amar. In acest moment apare o altă problemă... In Lumea în care trăim, nu se mai poate plânge așa... între oameni... pe stradă, în birou sau în magazin. Imediat veți fi priviți și chiar luați în râs sau arătați cu degetul
CÂND OCHII PLÂNG... de DOINA THEISS în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350391_a_351720]
-
se transformase în convingere. Uitase ce pățise cu ani în urmă, și nici prin gând nu-i mai trecea că o să i se mai întâmple vreodată. Avusese dureri, dar parcă nu-l înfricoșeaseră atâta... Ce i se întâmpla de atâta amar de timp, credea că se datorează unei veri capricioase, cu temperaturi sufocante și ploi în averse urmate de căderi de grindină. Nu odată a fost prins în câmp și udat până la piele, ba au fost câteva zile când a tremurat
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
pare că nu au legătură între ele evenimentele consumate în aceeași zi, dar trebuie observat că, oricum ar fi interpretate, aduc pe umerii cetățeanului alte greutăți care-i îndoaie coloana vertebrală și, în același timp, adaugă sufletului un plus de amar, de descumpănire și teamă, care-l face să nu se mai gândească lucid la ziua de mâine ci, mai degrabă, la moarte... Fără a le discuta, le pun cititorului în față pentru a trage el singur concluzii. 1. - Iată, în
O ZI PLINĂ DE CONTRADICŢII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350433_a_351762]
-
cunoașterii de sine și de ceilalți. Iar TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ întruchipează cu deosebire un astfel de reper fundamental al artei dramatice naționale. Aproape întotdeauna, în spatele măștii, bufonul cu chip de rege niciodată învins este, în general, trist... Un fel de duioșie amară amestecată cu un optimism bine disimulat actoricește, dar și cu tristețea inerentă a propriei vieți. Nestrăin de zgura sufletească a eternului vagabond gorkian, care zace întristat la masa umilului adăpost nocturn al lui Costîliov și al Vasilisei, zadarnic și cu
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
desface o popularitate în vreme de revoluție dar nu numai atunci”. În această „capcană” a succesului efemer a căzut Zaharia Stancu cu romanele lui „Desculț” (despre care se spunea că a făcut înconjurul lumii în „sandale de aur”), „Rădăcinile sunt amare”, publicate tot pe bani publici în foarte multe limbi datorită faptului că era președintele Uniunii Scriitorilor și agreat de conducerea P.C.R. Întorcându-ne la ce spunea Bălcescu, să ne amintim de „revoluția” noastră de la 1989, cu exhibiționismul televizat al acelei
RELATIVITATEA SUCCESULUI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348983_a_350312]
-
și pe călăreț. Moise a pornit pe Israel de la Marea Roșie. Au apucat înspre pustia Șur și după trei zile de mers n-au găsit apă. Au ajuns la Mara, dar n-au putut să bea apă din Mara, pentru că era amară. De aceea locul acela a fost numit Mara (amărăciune). Poporul a cârtit împotriva lui Moise zicând: ce avem să bem? Moise a strigat câtre Domnul și Domnul i-a arătat un lemn pe care l-a aruncat în apă. Și
CURATIT, ALBIT, LAMURIT de RODICA STOICA în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348994_a_350323]
-
Și apa s-a făcut dulce. Acolo a dat Domnul legi și porunci și acolo l-a pus la încercare.” Biserica în probă: inundată de bucurie, se închină, cântă, joacă. Urmarea: trei zile fără apă, iar când o găsesc, e amară. Ce faci cu apa amară în dinți? Răzvrătire sau supunere? Acest tipar se va repeta: eliberare, încercare, eliberare, încercare, aceasta este metoda folosită de Dumnezeu pentru sfințirea noastră: „încercarea credinței cu mult mai scumpă decât aurul care piere și care
CURATIT, ALBIT, LAMURIT de RODICA STOICA în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348994_a_350323]
-
dulce. Acolo a dat Domnul legi și porunci și acolo l-a pus la încercare.” Biserica în probă: inundată de bucurie, se închină, cântă, joacă. Urmarea: trei zile fără apă, iar când o găsesc, e amară. Ce faci cu apa amară în dinți? Răzvrătire sau supunere? Acest tipar se va repeta: eliberare, încercare, eliberare, încercare, aceasta este metoda folosită de Dumnezeu pentru sfințirea noastră: „încercarea credinței cu mult mai scumpă decât aurul care piere și care totuși este încercat prin foc
CURATIT, ALBIT, LAMURIT de RODICA STOICA în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348994_a_350323]
-
la pământ, De-ai mai putea repara stricăciunea, popor iubitor de mormânt! Ai două Golgote și rituri mulțime și sfeșnic și steme cu lei Dar nu-L ai pe Prințul iubirii de lume, de neamuri și de evrei. Ce soartă amară, ce vină comună, s-o plângem cu toții la zid, Tu porți o mare povară, că toți te călcară, nu doar Baiazid; Când te-au eliberat cruciații, mai întâi te prădară, ai rămas de ocară; Așa ești și astăzi, oraș mult
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
ce a trăit omul de rând, Ne poate influența într-atât Că insomniile au subiect. Viața noastră nu e un roman, E clipa unui om pe-acest pământ, O clipă de frumos sau de urât, Cu un gust dulce sau amar. septembrie 2010 Referință Bibliografică: Din volumul “ Haos”, Editura Anamarol, 2010 / Rodica Elena Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 41, Anul I, 10 februarie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Rodica Elena Lupu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DIN VOLUMUL “ HAOS”, EDITURA ANAMAROL, 2010 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349010_a_350339]
-
atunci multe lucruri s-ar anula, și iată, în acest fel, este un monument al Omului, închinat permanent lui Dumnezeu, fiindcă El ne-a lăsat acea scânteie divină din noi, ca să putem să ne desăvârșim.” Și, uite așa “După atâta amar de bășcălie și desnadejde, de autoflagelare, a sosit ceasul să spună cineva, pătrunzător și adecvat, că nu este chiar o nenorocire să fii român (ba chiar să fii și frumos). Dan Puric (Maestrul, Apologetul și Mărturisitorul delicat și sensibil) are
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348977_a_350306]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > ,,CU INIMA ÎN PALME,, / COMENTARIU Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 811 din 21 martie 2013 Toate Articolele Autorului Dedic această carte locului unde am văzut lumina zilei, amintirilor amare tuturor celor care au suferit pe acest meleag îndurerat Bucovina cea de dincolo de sârma-nghimpată. ,, Sofia Vicoveanca Viața noastră este un dar Divin. Iubirea și harul cu care ne naștem, este la fel. Ne naștem din iubire, trăim în iubire, iarîși
COMENTARIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349097_a_350426]
-
supărată pe mine... Scrisoarea fericirii către obișnuință Știu, toate sunt la fel zilele astea, iubito, berea la halbă e ca berea la sticlă, asul de trefă e ca asul de pică, greva e aceeași, de foame ori de sete, grefa amară se pune la fel, în atrii și ventricule, toate gândurile noastre sunt bete... Știu, zilele astea, toate sunt la fel... Ursul bătrân a ieșit din bârlog doar în grădina lui, zoologică, dorul de mine ți s-a retras în cochilia
UN POET DE CALIBRU, VALENTIN LEAHU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349113_a_350442]
-
solzoase. Ce se întâmpla?! Uită să persiste în autointerogări, căci surpriza transformării îl ului mai tare. Și picioarele-i se deplasau, ca și brațele, pe lângă corp. Ce senzație curioasă! Halucinații, da, halucinații. Probabil, efectul întunericului prin care mergea de atât amar de timp! Nici o clipă nu se oprise din mers. Acum era mai anevoios. Am obosit cu siguranță, gândi. Dar vreau să ies de-aici! O amorțeală a picioarelor îngherănate îi mai domoli elanul înaintării, dar nu se opri. Fluidul magnetic
INVOLUŢIE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349120_a_350449]
-
cunoaștere, realitatea explicabilă și ceea ce există dincolo de granițele perceptibile, imaginație, fantastic, fenomene reale, dar care depășesc sfera de percepere și înțelegere logică a ființei umane. În cea de-a doua povestire, plină de tristețe și melancolie, Miramoț amintește despre copilăria amară unei vechi prietene din timpul celui de-al doilea Război Mondial. Povestirea este presărată pe alocuri cu scene de o încărcătură emoțională care declanșează în cei de față o anumită stare: „Privirile le erau însă întoarse spre propriile suflete, spre
SEPTUAGENARII CANTEMIRIŞTI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349117_a_350446]
-
Duc la decăderea noastră ca persoane, la nefericire, astfel încât căutăm fericirea prin diferite surogate care se vor întoarce ca un bumerang împotriva noastră, ducându-ne la nefericire, la distrugere. Unii dintre oameni se mai întorc doar atunci când fac aceste experiențe amare și este bine că se întorc și atunci. Stelian Gomboș: - După cum spuneați și Înaltpreasfinția Voastră, în Occident tendința evidentă este de a izola religia în sfera privatului. Din păcate și la noi lucrurile au început încet, să decurgă în felul
TRĂIND CU ADEVĂRAT CREDINŢA ORTODOXĂ, EA NE DUCE LA ÎMPLINIREA FIRII NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349063_a_350392]
-
atâtea experimente eșuate de statalism moldovenesc acest colț de țară a epuizat toate variantele. În realitate, ia rămas o singură alegere: între România și Rusia. Cât privește Rusia ne-a mai rămas în memorie (poate nu la toți) un gust amar după „raiul sovietic” și „turismul în stil rusesc siberian”. În pofida declarațiilor populiste ale lui Dodon și Usatîi. Rusia, bântuită tot timpul de tot soiul de cataclisme sociale, în viitorul apropiat va intra poate în cea mai adâncă criză economică, care
REUNIREA NU MA E DOAR O DORINŢĂ, REUNIREA A DEVENIT O STRICTĂ NECESITATE de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348493_a_349822]