3,631 matches
-
șevalet pe masa rotundă din salon și, cu febrilitatea specifică pictorilor, îi face portretul Irinei care, pur și simplu, îi pozează; Val, stînd la masa din sufragerie, își toarnă din cînd în cînd în pahar și se pare că e amuzat; Maria, tot la masă, cu bărbia în palme și-atît; Mihai, înregistrează pe rînd fiecare din aceste puncte ale încăperii; ascunzîndu-și starea de agitație, se îndreaptă de cîteva ori spre ușa de la intrare, o dată vrînd chiar să pună mîna pe clanță
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
bucătărie. Mă-nțeleg cu băbuța. (pleacă spre bucătărie) Pînă mă-ntorc, dați-i drumul cu o mînă moartă. (lumina se mută în sufragerie; se deschide ușa și intră Val) Val: (pare că a băut ceva mai mult după mers; e amuzat) Bau-bau! Da' ce stați ca bufnițele, pe întuneric?! Irina: (îmbrățișîndu-l) Val! Val: Nici o grijă, iubito, te iubesc. Asta voiai știi, nu? Irina: Da' unde Dumnezeu ai stat atîta?! Val: Am stat mult? (rîde) Maria: Noi stăm ca pe ace și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
bănuit totdeauna că ești... Nu-i bine așa, frate, nu le lua pe toate în piept, că nu reziști... mai ferește-te puțin... să mai treacă și pe-alături... că altfel cazi... Trebuie să mai și rîdem, să ne mai amuzăm, să nu ne pese... Asta-i viața! El 1: Da... asta-i... Ea 2: (aducînd cafele) N-am făcut-o prea tare. E, așa, mai de seară, să n-aveți insomnii... Eu, ori că beau ori că nu, tot nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
E greu să înțeleagă... așa cum ție ți-e greu să înțelegi de ce ea nu înțelege... Ea 1: Da, poate că așa e... poate că sîntem vinovați... dar nu sîntem... noi nu sîntem decît cei intrați în slujba iubirii. El 1: (amuzat oarecum de inocența ei) Cu morala asta a ta, n-o să te măriți niciodată... Ea 1: Nici nu vreau... sau, dacă e să fie, am să mă mărit cu un soț, nu cu tine. El 1: Iei lucrurile prea simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Nu e nevoie, mă descurc. El 1: Cum adică te descurci...! Ea 1: Întîi și întîi, n-am niște examene grele. Și, după aceea eu am obiceiul să învăț chiar... nu mult... atît cît să nu se jeneze profesorul... (se amuză amîndoi) El 1: Dumnezeule, cînd un om e prost, îl ierți, n-ai ce-i face altceva... dar cînd un om e frivol, ce să-i faci oare? Ea 1: Să nu speri. El 1: Deci sînt pierdut... Ea 1
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
caz mai mult decît mie... El n: Am vrut să-mi schimb și glasul, dar n-am reușit. El 1: Uneori ți-a reușit... El n: (deci...!) Acum ce-ai rămas așa! Te-am speriat? Eu am vrut să te amuz. El 1: Sînt obosit, foarte obosit, total obosit. El n: Eu ți-am spus, te-am prevenit demult că aici vei ajunge. El 1: Da, cred că am ajuns... El n: Ia vino și stai aici (îl așează în fotoliu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mă suna anchetatorul, mă duceam și-l luam pe bandit și-i puneam pistolul în ceafă (îi pune degetul în ceafă) Și-i...Poc! (Obiectiv nr. scapă din strînsoare și se vede că "pistolul" era doar degetul plutonierului; Plutonierul se amuză) Ce, te-ai speriat? Îmi pare rău... scuză-mă...(Obiectiv nr., cu sacoșa în mînă, se precipită spre WC) După cît e de disperat, sigur s-a pișat pe el! Sursa dublă: (către Plutonier) Auzi... vreau să te întreb ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Sursa dublă: Ce dracu', mă, nu te poți stăpîni cît de cît...? Obiectiv nr.: Păi nu, că nu m-am dus pentru..., mi-am aranjat puțin părul; n-ai auzit că o să ne dea pe post? Sursa dublă: (îl privește amuzat)...Frumosule! Reporter 2: (către Dosar nr.) Dumneavoastră de ce sînteți aici? Dosar nr.: Păi... îmi citesc dosarul... Reporter 2: Dar am auzit că îl citiți de ani de zile... De ce?! Dosar nr.: Ca să mă conving dacă ce scrie în dosar e
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cum s-ar spune astăzi, ne-a apropiat în ciuda faptului că eram foarte diferiți ca fire. Eu eram tăcută, interiorizată datorită greutăților prin care trecusem. El era o fire deosebit de veselă și pusă tot timpul pe șotii. Printre altele ne amuza imitând profesorii, cu precădere pe profesorul de istorie pentru că nu prea îi plăcea această materie. Nici mie nu mi-a plăcut niciodată istoria pentru că se învăța despre războaie de demult iar despre evenimentele apropiate se spunea cu totul altceva decât
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
și mi-a spus cam așa: -“Hai, măi Bratoveanu, cum pot să-ți pun eu mai puțin de 10 când tu ai 10 la matematică!”. Avea un respect necondiționat pentru științele exacte și pentru cei care le înțeleg. Colegii mei amuzându-se au spus că și dacă aș fi scris “ Tatăl nostru ” tot nota 10 aș fi primit la lucrare. La această argumentație profesorul a râs zgomotos ținându-se cu mâinile de pântecul proeminent. Trecea mai ușor profesorul peste unele lecții plictisitoare
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Ce nu v-a plăcut? Mi-a plăcut tot, mi se pare că a fost una dintre cele mai reușite ședințe. (Bălaș Flavia) Astăzi mi-a plăcut chiar tot. (Vidican Alexandra) Munca pe grupe constituie un moment interesant, care ne amuză câteodată, dar azi am avut niște coechipieri platonici, care păreau că nu au nici o idee. (Bucur Roxana) Pe alocuri a fost puțin plictisitor și nu am avut destulă imaginație. (Novanc Andreea) Puteam să dezbatem mai mult. (Chiș Monica) La prima
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
e cerută de sclav, nu de stăpân. Între artist și arta sa se însăilează o complicitate și o dependență pe care nimic și nimeni n-o poate desface. Regizorul Alexa Visarion ne spune tuturor, la repetiții, că spectacolul după ce distrează, amuză, strigă sau atinge, dispare, în vreme ce universul spectacolului se adresează, prin subtilitate și finețe universului interior al omului din sală, iar acesta, indiferent de condiția sa, este un instrument care vibrează nu la melodii fixe, ci la acorduri și la stări
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
invitaților care n-au ajuns încă. Forfotește sala, telefoanele mobile se închid pe rând și în aer e un chef de joc și bine. Au uitat să strângă decorul, așa pare murmură o voce în dreapta. Au uitat, răspund în timp ce mă amuz în mintea mea de uimirea și frumusețea momentului ce se pregătește. În ultimele trei zile am devenit complice la toate ascunzișurile acestui spectacol, la toate cele pe care le-am putut intui ca ascunzișuri și ghici încet încet. Un sunet
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Sebastian ar fi aplaudat spectacolele noastre. La urma urmei, toate căutările unui regizor, tot zbuciumul lui se rezumă la un singur lucru: "spectacol viu, care interesează", cum spune Peter Brook. La Alexa Visarion totul e viu, totul respiră, trăiește, ne amuză, ne pune pe gânduri, ne dă energie și viață, expresie și rigoare, mai pe scurt, ne invită să călătorim împreună cu el printre stele! El e "veșnic tânăr, înfășurat în manta-i!" Ion UNGUREANU Anton Pavlovici... Alexa Cândva începeam astfel portretul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cel care ia deci-zia obligația de a-l proteja. Subiectiv, o resimte încă și mai puțin, însă persoana cu putere de deci-zie va fi întotdeauna legată de un cabinet care va exagera cu prudența. Am un exemplu care vă va amuza: e vorba de o reformă a pieței vinurilor de consum de calitate inferioară. În momentul în care am devenit ministru al Agriculturii, intrarea vinurilor de consum în reglementarea comunitară era relativ recentă și se cheltuia încă relativ puțin pentru asta
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
convingerile politice ale unora și altora sînt destul de omogene: practic, toți, cu excepția lui Jack Baillet, Alain Laurent și Jacques Sauvan, se consideră oameni de stînga. Umorul, foarte prezent în cursul întîlni-rilor grupului, era mînuit adesea de Jack Baillet, care se amuza să-i provoace pe "prietenii săi de stînga", după cum o dovedește textul său despre avantajele și limitele apartenenței la grup, scris în februarie 1972 și intitulat Variations sur le thème "je ne suis pas un intellectuel de gauche" (Variațiuni pe
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Putem spune că Foucault a fost, până la moarte, aproape neintegrat și intenționat izolat, deși astăzi i s-a ridicat un cult al scrierilor și ideilor sale, transformate sui generis într-un brand intelectual! Cu siguranță, omul Foucault ar fi fost amuzat de această situație solemnist-discursivă a zilelor noastre. Evidența spuselor sale întotdeauna vulnerabilă instrumentalizărilor politico-discursive! poate fi percepută la modul preconceput (și politicianist!) drept o simțire personală, vreo închipuire a lui Foucault, dar ea este confirmată de către alte evidențe similare, puse
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
temă de discurs "cu Brant, cu Erasmus, cu toată tradiția umanistă"32. Ea este inserată în limbajul Renașterii și al lumii moderne. Nebunul, de la un termen cotidian, a devenit alteritatea însăși; tot ceea ce ne uimește, ne atinge, ne provoacă, ne amuză sau ne face să suferim. Nebunul "e celălălt", niciodată noi! Nebunul este nebun pentru ceilalți și niciodată pentru el însuși, și aceasta din două considerente: 1) este nebun tot ceea ce ne face să suferim, este răul provocat de alții; 2
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Eristica este un fel de bâlci mizerabil al cuvintelor, unde te uiți uimit, șocat, revoltat, amuzat etc. la "ceea ce se spune", fiind convins că acele spuse comportă o distanță față de evidența reală. Totuși o Românie curioasă; o Românie care se amuză; o Românie canonizată și stupefiată de propria insignifianță în raport cu politicianismul! Eristica este o pierdere de timp, pentru că, oricât te-ai strădui să demontezi afirmațiile impertinente, calomnioase, rău intenționate ale atacatorului, acesta va continua cu alte acuzații, alte calomnii și afirmații
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
externă, cum știm, foamea face ravagii: actorul a cerut doi. Numai că și partenerul său, Florin Scărlătescu, era pofticios: așadar, bietul recuziter a adus în scenă... trei! Apoi, patru, fiindcă pofta vine mîncînd, nu?! Publicul, neînțelegînd limba română, s-a amuzat teribil, crezînd că piesa lui Brecht este una... despre cîrnați! Neplăcută a fost revenirea în țară, cînd recuziterul, plus actorii bulimici au trebuit să returneze, în lei, diferența de gramaj... Sigur că-n alt turneu histrionii noștri se pot face
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
înspre Take, Ianke... și Cilibi Moise. Căci, pe lîngă fiorul metafizic, pe lîngă duioșie, lirism, musai ca spectacolul să aibă și un strop de umor. A avut, Slavă Domnului! La premieră, s-a rîs foarte des; și copiii s-au amuzat, spre bucuria mea încă uimită! Dar montarea a demarat greu: directorul chemase în Bacău, în acea dimineață a distribuției, o absolventă a Iașului, originară din Basarabia. O știam bine, îmi fusese studentă, un an. Era o fată drăguță, cam prostuță
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
știam ori din alte surse, ori povestite tot de el sau citite în revista "Harababura", unde Sebi are rubrică. Cu toate acestea, harul lui epic m-a făcut să citesc din nou trăsnăi cu actori hedoniști și să mă (re)amuz mai de fiecare dată. Subiectele? Nu foarte diferite cu mici variațiuni: actori la cîrciumă, artiști la degustare, histrioni care beau și uită textul (e formidabilă povestea cu Pisoschi beat, care-n Cuza Vodă nu putea să zică Moș Ion Roată
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
senzația de ...déjà lu, nota de lejeritate spumoasă, sistarea prin etc., ș.c.l., a ...urmării diegetice, a "vorbei lungi", graba spre poanta lui, nu neaparat cea finală, canonică? Exemplele ne trag de mânecă: sînt detalii, de care autorul se amuză cu anticipație, le repetă fără (nici un) sens epic, le face să sune în urechea și sub ochiul cititorului. În Kir Ianulea, împielițatul inventează amintiri despre părinții săi, răpuși de neiertătoarea boală hurduharismos (ivită în urma prînzului creștinesc de post, succesiune de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de toate un act al citirii. Există un fel de opoziție bine camuflată, în argumentele "serioase" ale criticii, față de gravitatea monocordă a artistului. Față de spiritul agelastului, cel care nu știe să rîdă, necum să rîdă împreună cu ceilalți, sau să se amuze sincer de sine. O măsură relativizantă a lucrurilor, care imprimă acțiunii critice o dimensiune derealizantă, în afara judecății estetice. Spiritul ironic guvernează traseul istoricului literaturii, ipostaziind un demon al persecuției ludice, sau, în varianta ei evaluatoare, al dezavuării zgomotoase. Pentru G.
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Chiar și Alin, căruia nu-i plăcea fotbalul, de altfel nici alte sporturi care nu fac decît să-l sleiască de vlagă, și care stătea de obicei pe margine cînd clasa se împărțea în două echipe ca să fugărească mingea, se amuza teribil dacă uneia din fete îi trecea prin cap s-o facă pe băiatul și se băga și ea în joc, cot la cot și genunchi la genunchi cu băieții. În ce fel alerga pe teren! În ce fel dădea
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]