7,050 matches
-
voastre are soarele în piept, luna în spate și doi luceferi în cei doi umeri.""148 În imaginarul tradițional, legătura ontologică dintre ființa umană și ființa universală este prezentată, în literatura populară, fie indirect, prin intermediul paralelismelor, a comparațiilor și a analogiilor, fie direct, umanul devenind microcosm, ipostaziat sub forma elementelor cosmice. Încă de la începutul vieții omenești, "ursirea" se realizează într-un cadru cosmic, soarta fiind pecetluită prin analogia ființei umane cu ființa universală: "Nani, nani, copilaș, / Dragul mamii fecioraș, / Că mama
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este prezentată, în literatura populară, fie indirect, prin intermediul paralelismelor, a comparațiilor și a analogiilor, fie direct, umanul devenind microcosm, ipostaziat sub forma elementelor cosmice. Încă de la începutul vieții omenești, "ursirea" se realizează într-un cadru cosmic, soarta fiind pecetluită prin analogia ființei umane cu ființa universală: "Nani, nani, copilaș, / Dragul mamii fecioraș, / Că mama te-a legăna / Și mâna ți-a săruta / Ca pe-o floare, dragă, aleasă, / Ca pe-un îngerel în fașă. / Nani, nani, cu mama, / Că mama te-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și semiluna evocă moartea și învierea. Fie că este Isis, Ishtar, Artemis, Diana, Hecate, luna este un simbol cosmic care ilustrează principiul pasiv, dar fecund, noaptea, umezeala, subconștientul, imaginația, psihismul, visul, receptivitatea, femeia și tot ce e trecător, influențabil, prin analogie cu rolul ei astronomic de reflector al luminii solare.175 Dacă soarele este mereu egal cu sine, fără "devenire", luna, care crește, descrește și dispare, este supusă "legii universale a devenirii, a nașterii și a morții".176 Dacă în mitologia
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
care flăcările te ating din când în când. Ultimul volum, "Megalitice", pătrunde și mai adânc în folclor. Poetul evocă datini și obiceiuri specifice satului. Cultivă anecdoticul cu scopul unor demonstrații morale abia perceptibile. O lume trecută prin metamorfoze, simboluri și analogii, cu scopul de a provoca reacția noastră față de tot ce nu se poate explica simplu și direct. Ion Gheorghe se întoarce în lumea lui Por împărat, la Dionisos, în lumea Feților-Frumoși așezați într-o floră luxuriantă, într-o faună bogată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dintr-o cugetare a lui Yeats, ori poate din T. S. Eliot, dacă nu din versurile lui N. Stănescu însuși: "veniți și ne urmați pe noi care n-avem de spus cuvinte". Invocă primul: "nu mai am limbaj, numai imagini, analogii, simboluri", scrie cel de-al doilea, alții vorbesc de limbă fără cuvânt, și de cuvânt fără limbă, iar autorul "Necuvintelor" clamează el însuși obsesia de a fi liber de vorbire 2". În ciclul "Necuvintelor", arta poetică descoperă din nou muzica
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
al VI-lea", încearcă poetizarea puterii continuului sau a discontinuității materiei: "Numerele sunt numele punctelor./ Ele sunt numele celor mai mici existențe./ punctele./ De aceea/ ele pot fi numele tuturor lucrurilor,/ căci toate lucrurile sunt făcute din puncte.". Poemul face analogii relativiste ca: variația masei cu viteza "Un număr în viteză este mai mare/ decât un număr care stă." Iată-l comentând paradoxul lui Russel: "Partea poate fi egală cu întregul/ dacă/ viteza părții este egală cu viteza/ întregului." Oricum, aflăm
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sir Isaac, asta o știm cu toții. Newton: Și nici eu nu sunt sir Isaac Newton! Möbius: Știu, ești Albert Einstein. Newton: Pe naiba! Nu sunt nici măcar Herbet-Georg Beutler, cum cred cei de aici! Numele meu e Kilton. Möbius: Întemeietorul studiului analogiilor? Newton: În persoană... Möbius: Cum de-ai ajuns la ospiciu? Newton: Jucând rolul unui nebun... Möbius: Ca să mă spionezi pe mine? Newton: Ca să lămuresc o dată pentru totdeauna ce se ascunde sub masca nebuniei dumitale... Aerul ăsta de german autentic mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
5 min.) MUNCĂ INDIVIDUALĂ Gândește-te la un exemplu din viață (o întâmplare) din care să rezulte caracterul dual al unor oameni cu care ai intrat în contact sau al unor cunoștințe, ori despre situații cu finalizare multiplă posibilă, făcând analogie cu banda lui Möbius și fețele sale iluzorii. Răspunsurile vor fi date într-un eseu liber. MUNCĂ ÎN ECHIPĂ Se stabilesc grupurile / echipele de lucru și se aleg raportorii fiecărui grup. SARCINĂ: 1. Fiecare echipă va avea de citit, de
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
și de căutări. Pe mine această temă m-a "prins". Am citit mult despre ea, am navigat mult pe internet încercând să o aprofundez. Entuziasmul de a împărtăși Cred totuși că ar fi trebuit să discutăm imediat după prezentare despre analogia dintre banda lui Möbius și ceea ce se întâmplă în fiecare zi. Cred că munca individuală pe care am dat-o ca sarcină de lucru pentru săptămâna următoare ar fi trebuit făcută "la cald". Atunci cu siguranță că ar fi existat
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
este oferit de utilizarea adecvată a metodelor, tehnicilor, procedeelor și instrumentelor în concordanță cu obiectul și tipul cercetării. În vederea atingerii obiectivelor prezentei lucrări, sunt propuse a fi folosite următoarele metode de cercetare: metoda de analiză și sinteză, inducția și deducția, analogia - care sunt principalele metode de cercetare științifică utilizate în mod direct în fazele inițiale ale lucrării: în capitolele 1, 2 și 3, ulterior fiind folosite ca bază pentru metodele de cercetare economice, matematice și statistice. În capitolele 4, 5 și
Bancabilitatea proiectelor de investiţii finanţate din fonduri structurale europene by Laurenţiu Droj () [Corola-publishinghouse/Science/189_a_433]
-
și Caragiale. Sau ca o rețea cu înfățișarea pânzei de păianjen. Personajele și conflictele aruncându-și umbrele unele spre altele, ca liante caracterologice. De exemplu, regizorul exercită itinerarii ale personajelor shakespeariene dintr-o piesă în alta, în baza identificării unor analogii caracterologice și de conduită, din care rezultă întregul operei lui Shakespeare. Precizez că aici avem în vedere raportul dintre parte și întreg, partea dând seama de întreg și întregul de parte, după principiile "pars pro toto, toto pro pars". Densitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
scrierile lui A.P. Cehov, realizat și difuzat de Radio România Cultural, precum și Disertația doctorală a actorului Sorin Leoveanu, căruia i-a sugerat corespondența de structură caracterologică și de situație între Hamlet și Lopahin, construite pe funcția creativă a raționamentului prin analogie. În integralitatea om-artist, la care am făcut câteva referiri, Alexa se înfățișează ca exponent al unei generații de regizori talentați, voci distincte în peisajul teatral: Andrei Șerban, Aureliu Manea, Silviu Purcarete, Dan Micu, Cătălina Buzoianu, Petrika Ionesco... Îmi rămâne însă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
zgomotul tobelor acoperea atunci în parte conținutul unei replici crea tocmai senzația de lipsă de sens a schimbării. De fapt, structura insăși a întregii drame se întemeiază pe această viziune; prin accentele din spectacol care au pus în lumină numeroasele analogii conținute în text, Visarion ne-a determinat să ne dăm seama de acest lucru. De pildă, cu toate că soarta lui Richard constituie fără îndoială acțiunea centrală a piesei, ea, această acțiune, este încadrată și indisolubil legată de alte două destine, cel
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de Milan Dragicevich, îmbrăcat într-o cămașă de noapte albă de pânză subțire) și cel al sclivisitului si volubilului Richmond, la sfârșitul lui. Până la urmă e totuna cine e rege, deosebirile nu contează, fiind lipsite de sens sub raport istoric. Analogii similare se regăsesc și în cele trei regine Margaret, Anne și Elizabeth precum și în scenele de seducție ale lui Richard, mai întâi cu Anne și apoi cu Elizabeth. Însă ironia cea mai mușcătoare e conținută în lectura regizorală a replicilor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și posibilitatea unui nou raport în politică. Am purtat lungi discuții și, la sfîrșitul reuniunii, Joël a cerut să participe la viața Grupului celor Zece. I-a plăcut deschiderea care domnea aici, noi încercam să construim "repere". B.C. Vă amintiți analogia pe care a făcut-o Joël de Rosnay între enzimele biologice, care catalizează reacțiile metabolismului, și calculator, văzut ca "un socio-catalizator" în cadrul societății aflate în curs de elaborare"? J.R. Cîțiva dintre noi, Jacques Sauvan mai ales, erau interesați de ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
un socio-catalizator" în cadrul societății aflate în curs de elaborare"? J.R. Cîțiva dintre noi, Jacques Sauvan mai ales, erau interesați de ideea creierului uman descris de Joël ca un calculator. Încă nu fusesem puși în gardă cu privire la efectele perverse ale acestei analogii de către Henri Atlan, a cărui sosire este posterioară acestei întîlniri. Dar deschiderea propusă de Joël a fost foarte importantă. Poate fi considerat unul dintre stîlpii Grupului celor Zece. Joël era la vremea respectivă responsabil cu dezvoltarea și cu aplicațiile tehnologice
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
dacă astfel de dereglări puteau să existe în feed-back-urile sistemului nervos. Astfel a început o colaborare care a condus la publicarea, în 1943, a articolului Behaviour, purpose and teleology (Comportament, scop și teleologie)39. Rosenblueth, Wiener și Bigelow propuneau o analogie între anumite tulburări ale sistemului nervos și dereglările reglajelor mecanice. În cadrul unei întîlniri consacrate studiului inhibării centrale a sistemului nervos, organizată la New York, în 1942, sub auspiciile fundației filantropice medicale Josiah Macy, Rosenblueth prezintă ideile dezvoltate în acest articol. Expunerea
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
celebrele conferințe Macy. După această întîlnire, schimburile între grupul lui McCulloch din Chicago și cel al lui Norbert Wiener de la MIT se intensifică. Wiener era la rîndul său în relații cu von Neumann 40 și schimba idei cu acesta în legătură cu analogiile între organisme și mașini 41. Conferințele Macy (Conferences for Circular Causal and Feedback Mechanisms in Biological and Social Systems/ Conferințe despre mecanismele cauzale circulare și de feed-back în sistemele biologice și sociale) s-au deschis în martie și octombrie 1946
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
fie în cel al țesutului viu". Wiener discuta despre teoria informației a lui Shannon, despre conceptele de bază ale teoriei mecanismelor cu efect retroactiv, despre mașinile de calcul și despre sistemul nervos. Obiectivul era de a scoate în evidență o analogie între structura sau comportamentul unui organ aparținînd unei ființe vii și cel al unei mașini, și de a conchide de aici că teoria matematică a funcționării organelor acelei mașini se poate aplica organismului viu. Obiectul ciberneticii era acela de a
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
prin spiritul și discuțiile deschise, prin posibilitatea de a-mi confrunta idei-le cu cele ale celorlalți și de a avea deci un feed-back destul de rapid cu privire la pertinența sau, dimpotrivă, la caracterul lor eronat, critici constructive despre folosirea modelelor, a analogiei, a simulării și despre extinderea acestor idei la domenii foarte diverse precum imunologia, teoria rețelelor am scris mult despre aceasta din urmă. Se regăsesc și în Le cerveau planétaire (Creierul planetar), și în L'homme symbiotique (Omul simbiotic) idei legate
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
caracterului ambiguu al noțiunii de organizare definită cînd prin regularitate și repetiție, cînd prin varietate și eterogen". Pentru a studia proprietățile auto-organizării, von Foerster și-a expus "principiul de ordine pornind de la zgomot" (efecte de perturbare apărute la întîmplare) prin intermediul analogiei magneților mici ai lui von Foerster: după agitarea unei cutii ce conține cuburi magnetizate, se observă o aranjare a acestora ce sugerează existența unei organizări. Principiul ordinii pornind de la zgomot este considerat important doar cînd e reinterpretat ca principiu de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de grup". Aceasta nu a fost cu adevărat izolată decît în ultimele două decenii, în jurul lui Mai '68, de către Anzieu, cu ocazia participării sale la foarte multe "situații de grup" alături de intelectuali. Anzieu a fost cel care a reperat corect analogia grupului și a visului, grupul constituind locul îndeplinirii dorințelor și amenințărilor. Ne simțim bine împreună, construim un grup bun, avem un bun lider": iată discursul ori-cărui grup, ce corespunde stării psihice colective care constituie iluzia de grup. A.L. Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Zece, ai cărui membri cei mai activi au reușit să realizeze condițiile propice întîlnirilor care lăsau fiecăruia impresia că înțelege mai bine și că stăpînește problemele discutate. Pericolele erau numeroase, dar avertizările unora precum Henri Atlan, care suspecta abuzul de analogii și metafore, serveau drept pavăză celor care, prea entuziasmați de ceea ce tocmai învățaseră, erau uneori lipsiți de simțul critic. JACQUES ROBIN, "CONSTRUCTOR DE REȚELE" Ca în orice grup, unii aduceau (sau se implicau) mai mult decît alții și, dacă am
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
filosofi, antropologi, ingineri, economiști. Aceste schimburi nu se făceau fără primejdii, căci, dacă unii erau sceptici cu privire la transferul conceptelor din biologie la politică, alții dădeau adesea dovadă de naivitate, luînd anumite ipoteze drept sigure sau făcînd abuz de extrapolări și analogii, trecînd de la un nivel la altul, căzînd fă-ră să-și dea seamă pradă defectelor pe care le criticau la alții. O altă particularitate cu care se mîn-dreau mai mulți membri ai grupului privește ca-racterul marginal sau cel puțin foarte original
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
cunoaștere, după cum afirma și Voltaire: „Nu poți iubi ceea ce nu cunoști“. Eu consider că dragostea este definitorie pentru ființa umană, contribuind esențial la formarea personalității și la împlinirea existenței noastre.] - Argumentația: formularea argumentelor și dezvoltarea fiecăruia (prin dovezi, prin explicații, analogii, exemple etc.); pot fi precizate și eventuale contraargu mente, urmate de probe care să le infirme, întărind aserțiunea emițătorului. - Concluzia: reluarea ideii principale din ipoteză (sau din teză, dacă aceasta exprimă dezacordul), întărită ca sinteză a argumentației dezvoltate anterior. Enunțul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]