2,824 matches
-
Leonardo da Vinci susține că prin cord nu trece aer, ci doar sânge (fig.1 ). Andreas Vesalius (1514-1564) publică în 1543, De humani corporis fabrica, prezentând descrieri și desene anatomice ale inimii și sistemului vascular. Primele referiri privind leziunile valvei aortice aparțin lui Lazarus Riverius (1589 1665), doctor la Universitatea din Montpellier, care descrie în 1646 stenoza valvulară aortică și leziunile de endocardită. Theophile Bonet descrie, câțiva ani mai târziu (1679), leziuni valvulare aortice cu stenoză identificate în cursul unei necropsii
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
publică în 1543, De humani corporis fabrica, prezentând descrieri și desene anatomice ale inimii și sistemului vascular. Primele referiri privind leziunile valvei aortice aparțin lui Lazarus Riverius (1589 1665), doctor la Universitatea din Montpellier, care descrie în 1646 stenoza valvulară aortică și leziunile de endocardită. Theophile Bonet descrie, câțiva ani mai târziu (1679), leziuni valvulare aortice cu stenoză identificate în cursul unei necropsii. În 1705, William Cooper, chirurg și anatomist englez, descrie „pietrificarea” valvelor aortice, iar zece ani mai târziu, Raymond
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
sistemului vascular. Primele referiri privind leziunile valvei aortice aparțin lui Lazarus Riverius (1589 1665), doctor la Universitatea din Montpellier, care descrie în 1646 stenoza valvulară aortică și leziunile de endocardită. Theophile Bonet descrie, câțiva ani mai târziu (1679), leziuni valvulare aortice cu stenoză identificate în cursul unei necropsii. În 1705, William Cooper, chirurg și anatomist englez, descrie „pietrificarea” valvelor aortice, iar zece ani mai târziu, Raymond Vieussens, din Montpellier, descrie stenoza mitrală și insuficiența aortică. În 1661 Malpighi descrie capilarele stabilind
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
care descrie în 1646 stenoza valvulară aortică și leziunile de endocardită. Theophile Bonet descrie, câțiva ani mai târziu (1679), leziuni valvulare aortice cu stenoză identificate în cursul unei necropsii. În 1705, William Cooper, chirurg și anatomist englez, descrie „pietrificarea” valvelor aortice, iar zece ani mai târziu, Raymond Vieussens, din Montpellier, descrie stenoza mitrală și insuficiența aortică. În 1661 Malpighi descrie capilarele stabilind pentru prima dată legătura între artere și vene, pentru ca un secol mai târziu Scarpa să ilustreze inervația cordului. În
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
ani mai târziu (1679), leziuni valvulare aortice cu stenoză identificate în cursul unei necropsii. În 1705, William Cooper, chirurg și anatomist englez, descrie „pietrificarea” valvelor aortice, iar zece ani mai târziu, Raymond Vieussens, din Montpellier, descrie stenoza mitrală și insuficiența aortică. În 1661 Malpighi descrie capilarele stabilind pentru prima dată legătura între artere și vene, pentru ca un secol mai târziu Scarpa să ilustreze inervația cordului. În secolul al XVIII-lea, Morgagni descrie hipertrofia și dilatarea cardiacă, și prezintă o serie de
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
descrie capilarele stabilind pentru prima dată legătura între artere și vene, pentru ca un secol mai târziu Scarpa să ilustreze inervația cordului. În secolul al XVIII-lea, Morgagni descrie hipertrofia și dilatarea cardiacă, și prezintă o serie de cazuri cu stenoză aortică congenitală. Din punctul de vedere al lucrărilor privind patologia cardiacă exponentul celei de a doua jumătăți a secolului al XVIII-lea este chirurgul și anatomistul englez John Hunter, care, printre altele, relatează despre leziunile din stenoza mitrală și aortic. În
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
stenoză aortică congenitală. Din punctul de vedere al lucrărilor privind patologia cardiacă exponentul celei de a doua jumătăți a secolului al XVIII-lea este chirurgul și anatomistul englez John Hunter, care, printre altele, relatează despre leziunile din stenoza mitrală și aortic. În aceeași perioadă este acceptată „febra reumatismală” ca factor etiologic al afecțiunilor valvulare. În 1791 de M. Paris descrie stenoza aortică supravalvulară congenitală, iar în 1872 O. Becker realizează insuficiența aortică experimentală la câini, prin perforarea transcarotidiană a valvulelor aortice
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
XVIII-lea este chirurgul și anatomistul englez John Hunter, care, printre altele, relatează despre leziunile din stenoza mitrală și aortic. În aceeași perioadă este acceptată „febra reumatismală” ca factor etiologic al afecțiunilor valvulare. În 1791 de M. Paris descrie stenoza aortică supravalvulară congenitală, iar în 1872 O. Becker realizează insuficiența aortică experimentală la câini, prin perforarea transcarotidiană a valvulelor aortice, iar Edwin Klebs și Julius Cohnheim (elevi ai lui Virchow) produc diferite leziuni valvulare aortice și pulmonare la câini. La începutul
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
printre altele, relatează despre leziunile din stenoza mitrală și aortic. În aceeași perioadă este acceptată „febra reumatismală” ca factor etiologic al afecțiunilor valvulare. În 1791 de M. Paris descrie stenoza aortică supravalvulară congenitală, iar în 1872 O. Becker realizează insuficiența aortică experimentală la câini, prin perforarea transcarotidiană a valvulelor aortice, iar Edwin Klebs și Julius Cohnheim (elevi ai lui Virchow) produc diferite leziuni valvulare aortice și pulmonare la câini. La începutul secolului al XX-lea, în 1904, Johann Georg Mokenberg (1877-1925
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
aortic. În aceeași perioadă este acceptată „febra reumatismală” ca factor etiologic al afecțiunilor valvulare. În 1791 de M. Paris descrie stenoza aortică supravalvulară congenitală, iar în 1872 O. Becker realizează insuficiența aortică experimentală la câini, prin perforarea transcarotidiană a valvulelor aortice, iar Edwin Klebs și Julius Cohnheim (elevi ai lui Virchow) produc diferite leziuni valvulare aortice și pulmonare la câini. La începutul secolului al XX-lea, în 1904, Johann Georg Mokenberg (1877-1925) descrie inflamația și scleroza ca etiologii ale stenozei aortice
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
1791 de M. Paris descrie stenoza aortică supravalvulară congenitală, iar în 1872 O. Becker realizează insuficiența aortică experimentală la câini, prin perforarea transcarotidiană a valvulelor aortice, iar Edwin Klebs și Julius Cohnheim (elevi ai lui Virchow) produc diferite leziuni valvulare aortice și pulmonare la câini. La începutul secolului al XX-lea, în 1904, Johann Georg Mokenberg (1877-1925) descrie inflamația și scleroza ca etiologii ale stenozei aortice (SAo) calcifiante. Din punct de vedere al tratamentului chirurgical al stenozei aortic, ca de altfel
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
aortice, iar Edwin Klebs și Julius Cohnheim (elevi ai lui Virchow) produc diferite leziuni valvulare aortice și pulmonare la câini. La începutul secolului al XX-lea, în 1904, Johann Georg Mokenberg (1877-1925) descrie inflamația și scleroza ca etiologii ale stenozei aortice (SAo) calcifiante. Din punct de vedere al tratamentului chirurgical al stenozei aortic, ca de altfel al oricărei afecțiuni cardiace, sfârșitul secolului al XIXlea este dominat de scepticism, deși în 1894, de Vecchio publică primele suturi reușite ale plăgilor cardiace realizate
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
diferite leziuni valvulare aortice și pulmonare la câini. La începutul secolului al XX-lea, în 1904, Johann Georg Mokenberg (1877-1925) descrie inflamația și scleroza ca etiologii ale stenozei aortice (SAo) calcifiante. Din punct de vedere al tratamentului chirurgical al stenozei aortic, ca de altfel al oricărei afecțiuni cardiace, sfârșitul secolului al XIXlea este dominat de scepticism, deși în 1894, de Vecchio publică primele suturi reușite ale plăgilor cardiace realizate experimental la câini, ceea ce îl face pe Billroth să noteze că La
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
1873-1944) realizează numeroase experimente referitoare la chirurgia cordului și marilor vase precum și la transplantul de organe și țesuturi, primind în 1912 Premiul Nobel pentru Medicină. În 1912 celebrul chirurg Theodore Tuffier (1857-1929), asistat de Carrel, efectuează prima intervenție în stenoza aortică: după efectuarea toracotomiei cei doi au constatat că peretele aortei este foarte subțire, motiv pentru care au invaginat peretele anterior al aortei, transvalvular, efectuând astfel, prima avulsie digitală a valvulei aortice pe cord închis, pacientul supraviețuind peste 20 ani după
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
1857-1929), asistat de Carrel, efectuează prima intervenție în stenoza aortică: după efectuarea toracotomiei cei doi au constatat că peretele aortei este foarte subțire, motiv pentru care au invaginat peretele anterior al aortei, transvalvular, efectuând astfel, prima avulsie digitală a valvulei aortice pe cord închis, pacientul supraviețuind peste 20 ani după operație. Un an mai târziu, William Osler descrie în The Principles and Practice of the Medicine anomaliile congenitale cardiace. În anii următori Charles Bailey și Horace Smithy studiază experimenatal diferite tehnici
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
supraviețuind peste 20 ani după operație. Un an mai târziu, William Osler descrie în The Principles and Practice of the Medicine anomaliile congenitale cardiace. În anii următori Charles Bailey și Horace Smithy studiază experimenatal diferite tehnici de valvulotomie pulmonară și aortică. Anii ’20 au reprezentat în Statele Unite o perioadă de dezvoltare a chirurgiei cardiace valvulare în cursul căreia Elliot Cuttler, Samuel Levine și Claude Beck imaginează un cardioscop experimental și Caiete de anatomie Cordul 8 realizează comisurotomii (stenoză mitrală) prin abord
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
începe însă în 1948 odată cu primele intervenții chirurgicale efectuate pe cord deschis: Charles Bailey raportează prima „comisurotomie” mitrală pe 10 iunie 1948, iar D. Hark pe 16 iunie, în același an, „valvuloplastia” mitrală. C. Bailey efectuează în 1950 prima „comisurotomie aortică” pentru stenoza aortică, iar ulterior imaginează un dilatator aortic; dacă inițial Bailey a utilizat calea „oarbă” transcarotidiană, ulterior a efectuat valvulotomia aortică transventricular, transaortic. Pe baza acestor tehnici chirurgicale Bailey a operat peste 60 pacienți, la care a înregistrat o
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
1948 odată cu primele intervenții chirurgicale efectuate pe cord deschis: Charles Bailey raportează prima „comisurotomie” mitrală pe 10 iunie 1948, iar D. Hark pe 16 iunie, în același an, „valvuloplastia” mitrală. C. Bailey efectuează în 1950 prima „comisurotomie aortică” pentru stenoza aortică, iar ulterior imaginează un dilatator aortic; dacă inițial Bailey a utilizat calea „oarbă” transcarotidiană, ulterior a efectuat valvulotomia aortică transventricular, transaortic. Pe baza acestor tehnici chirurgicale Bailey a operat peste 60 pacienți, la care a înregistrat o mortalitate de sub 20
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
pe cord deschis: Charles Bailey raportează prima „comisurotomie” mitrală pe 10 iunie 1948, iar D. Hark pe 16 iunie, în același an, „valvuloplastia” mitrală. C. Bailey efectuează în 1950 prima „comisurotomie aortică” pentru stenoza aortică, iar ulterior imaginează un dilatator aortic; dacă inițial Bailey a utilizat calea „oarbă” transcarotidiană, ulterior a efectuat valvulotomia aortică transventricular, transaortic. Pe baza acestor tehnici chirurgicale Bailey a operat peste 60 pacienți, la care a înregistrat o mortalitate de sub 20%. Charles Hufnagel (1917-1989), cercetător la Harvard
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
iar D. Hark pe 16 iunie, în același an, „valvuloplastia” mitrală. C. Bailey efectuează în 1950 prima „comisurotomie aortică” pentru stenoza aortică, iar ulterior imaginează un dilatator aortic; dacă inițial Bailey a utilizat calea „oarbă” transcarotidiană, ulterior a efectuat valvulotomia aortică transventricular, transaortic. Pe baza acestor tehnici chirurgicale Bailey a operat peste 60 pacienți, la care a înregistrat o mortalitate de sub 20%. Charles Hufnagel (1917-1989), cercetător la Harvard Surgical Research Laboratory și director al Departamentului de Chirurgie al Universității Georgetown, realizează
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
baza acestor tehnici chirurgicale Bailey a operat peste 60 pacienți, la care a înregistrat o mortalitate de sub 20%. Charles Hufnagel (1917-1989), cercetător la Harvard Surgical Research Laboratory și director al Departamentului de Chirurgie al Universității Georgetown, realizează prima proteză valvulară aortică, fiind promotorul plasării valvulelor aortice în poziție heterotopică și al primei protezări aortice la om în 1952, an în care avea doar 35 de ani. Doi ani mai târziu Hufnagel operase deja 23 pacienți, la care a înregistrat o rată
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
a operat peste 60 pacienți, la care a înregistrat o mortalitate de sub 20%. Charles Hufnagel (1917-1989), cercetător la Harvard Surgical Research Laboratory și director al Departamentului de Chirurgie al Universității Georgetown, realizează prima proteză valvulară aortică, fiind promotorul plasării valvulelor aortice în poziție heterotopică și al primei protezări aortice la om în 1952, an în care avea doar 35 de ani. Doi ani mai târziu Hufnagel operase deja 23 pacienți, la care a înregistrat o rată de supraviețuire de 74%. O
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
înregistrat o mortalitate de sub 20%. Charles Hufnagel (1917-1989), cercetător la Harvard Surgical Research Laboratory și director al Departamentului de Chirurgie al Universității Georgetown, realizează prima proteză valvulară aortică, fiind promotorul plasării valvulelor aortice în poziție heterotopică și al primei protezări aortice la om în 1952, an în care avea doar 35 de ani. Doi ani mai târziu Hufnagel operase deja 23 pacienți, la care a înregistrat o rată de supraviețuire de 74%. O etapă remarcabilă în evoluția chirurgiei pe cord deschis
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
îmbunătățește și dezvoltă chirurgia cardiacă, fiind numit actualmente „father of cardiac open surgery”. Deceniile următoare ale istoriei anatomiei chirurgicale a cordului au fost marcate de o evoluție fără precedent a abordului cardiac, un loc important fiind ocupat de protezarea orificiului aortic. Primele tipuri de proteze valvulare au fost cele mecanice cu bilă (Starr Edwards), prima intervenție de acest tip fiind realizată în 1961; până în prezent se estimează că au fost implantate peste 200.000 de astfel de proteze. Protezele valvulare biologice
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
sunt treptat înlocuite în anii ’70 de protezele cu disc model Bjork-Shiley și St. Jude. Din punct de vedere al materialului biologic se disting actualmente proteze allogrefe, xenogrefe (valve porcine) și autogrefe (operația descrisă de Donald Ross în 1967). Valvuloplastia aortică, abandonată timp de câteva decenii, a revenit în actualitatea medicală, devenid licită la tineri și copii mai ales după explozia tehnologică din cursul anilor ’90 care a permis dezvoltarea tehnicilor minim-invazive (valvuloplastia percutană) în chirurgia cardiacă. Abordul minim-invaziv (toracoscopic) este
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]