10,938 matches
-
la problema drepturilor omului. Cu cîteva săptămîni mai înainte, președintele îl propusese pe Ernest Lefever în locul lui Pat. Derian, în funcția de șef al Biroului pentru Drepturile Omului și Probleme Umanitare. Candidatura lui Lefever era un fel de paratrăsnet pentru apărătorii drepturilor omului. În timpul Administrației Carter, Lefever fusese unul din cei mai mari critici ai politicii adoptate de Administrație privind drepturile omului, justificîndu-și poziția prin aceea că această strategie avea ca efect înstrăinarea de regimurile totalitariste prietene. Lefever militase în mod
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
pentru că mi se pare..." Schifter îl întrerupse: "Dle congresman, nu e deloc așa. Bineînțeles că citesc rapoartele și l-am citit și pe cel despre România". Examinarea a continuat. Hall îl făcu pe Schifter "cinic", spunîndu-i că "nu (este) un apărător prea devotat al drepturilor omului, mai ales cînd (e) vorba despre România". În cele din urmă, Schifter explodă. El spuse: "Dle congresman, să-ți spun ceva. Abia săptămîna trecută am fost în Polonia, la lagărul de concentrare în care au
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
pe care își sprijină argumentarea sa teologică, este Sfânta Tradiție, adică autoritatea Sinodului I ecumenic de la Niceea și autoritatea Părinților Bisericii care au formulat doctrina cea adevărată, întemeiați fiind pe Sfânta Scriptură. Sfântul Niceta se numără printre cei mai iscusiți apărători ai Bisericii Ortodoxe împotriva arianismului și macedonianismului, precum și împotriva superstițiilor păgâne, infiltrate uneori în credința creștină. El insistă, îndeosebi, asupra dogmei Sfintei Treimi ca bază a ecumenismului actual, făcând din ea „regula credinței”, pe care Sfinții Apostoli au primit-o
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
încadrează între Sfinții Părinți premergători Sinodului ecumenic de la Efes, din anul 431, subliniind și soluționând ortodox legătura dintre Dumnezeirea și umanitatea Mântuitorului și arătând clar natura, însemnătatea și scopul întrupării. Prin aceasta, nu numai că el a rămas un mare apărător al ecumenicității Bisericii din vremea sa, dar argumentele sale și soluționările pe care le-a dat în dialogul vremii, au valoare și astăzi în dialogul intercreștin și ecumenic. Mântuitorul Iisus Hristos este prezent necontenit în viața credincioșilor, Sfântul Niceta accentuând
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
atestată abia în anul 369însă și înainte de această dată sunt amintiți episcopi la Tomis în acte martirice, sinaxare: Evanghelicus, Efrem, Tit (Titus), Marcu (Marcus Tomensis). Bretanion (Vretanion sau Bretanio) este amintit în Istoria bisericească a lui Sozomen ca un puternic apărător al dreptei credințe chiar și în fața împăratului roman semiarian Valens (364 - 378). Acesta din urmă, susținător al arianismului, n-a reușit să-l determine pe Bretanion să-i asculte voința, fapt pentru care episcopul a și fost exilat pentru o
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
contact cu capitala imperiului și cu personalități creștine de înalt nivel îi punea la curent cu problemele teologice ale vremii. Ei luau parte la sinoadele ecumenice și locale, unde se discutau probleme de teologie și disciplină. Majoritatea lor erau dârji apărători ai Ortodoxiei sau oameni învățați, cum rezultă din unele informații fragmentare de la contemporani sau din unele crâmpeie de texte ce ni s-au păstrat din corespondența sau operele lor. De asemenea, este sigur că toți erau oameni duhovnicești, unii chiar
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
superior Antichității. A rămâne ancorat într-un trecut inferior, din această perspectivă, însemna o gravă greșeală ce ar îngreuna procesul evolutiv normal. Viziunea modernă echivalează vechimea anticilor cu ideea de vetust și decrepit. Aceeași vechime, însă, devine argument principal pentru apărătorii anticilor. Rezistența în timp a unor opere nu poate decât să ateste calitatea acestora. Astfel, Boileau sugera că este imprudent a compara un scriitor antic cu unul modern deoarece asupra celui din urmă nu se pot face decât judecăți relative
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în primul, al elocinței în al doilea, al poeziei în al treilea și al științelor în ultimul. Scris sub forma unor dialoguri, textul capătă dinamism și suplețe. Trei personaje sunt angrenate în discuție un președinte de curte, limitat și stângaci, apărător al anticilor, un abate, conciliant și un cavaler zeflemitor, aceștia din urmă ca alter ego al lui Perrault, apărători, așadar, ai Modernilor.62 Deși prin prezența președintelui, autorul încearcă să contureze ambele perspective asupra problematicii avute-n discuție, balanța este
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
forma unor dialoguri, textul capătă dinamism și suplețe. Trei personaje sunt angrenate în discuție un președinte de curte, limitat și stângaci, apărător al anticilor, un abate, conciliant și un cavaler zeflemitor, aceștia din urmă ca alter ego al lui Perrault, apărători, așadar, ai Modernilor.62 Deși prin prezența președintelui, autorul încearcă să contureze ambele perspective asupra problematicii avute-n discuție, balanța este înclinată net, desigur, în favoarea Modernilor. Președintele e construit drept un spirit timorat, fără prea multă putere de convingere, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
tabăra Modernilor, Digresiunile conturează totuși o atitudine lucidă și o justă sesizare a unor mecanisme ce concretizează invariabil orice dispută între tradiție și inovație. II.4. La Fontaine După două voci ale Modernilor, se cuvine să ascultăm și pe un apărător al Anticilor La Fontaine și-a publicat Epistola către Huet în 1687 ca răspuns direct la poemul citit de Perrault în cadrul Academiei franceze. Scrierea atât de promptă a acestui text este motivată de indignarea cauzată de atacul la adresa Anticilor, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
există nici o ruptură în acest caz între eul poetic și eul empiric). Viziunea subiectivă presupune o conștientizare, până la un punct, a propriului statut de scriitor de geniu, de scriitor clasic, dând o anumită tonalitate orgolioasă versurilor. De altfel, spre deosebire de Moderni, apărătorii Anticilor sunt scriitori deja consacrați, care nu trebuie să-și mai demonstreze valoarea. Însă ceea ce se urmărește mai mult este o justificare a asumării modelelor antice și, totodată, o îndepărtare a posibilei acuzații de epigonism. În acest sens, fenomenul clasic
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Karl de Kuefstein ambasadorul Austriei în Franța între 1895-1903), germani (Gustav von Blome și iezuitul Augustin Lehmkülh), francezi (Henri Lorin, prieten al lui La Tour du Pin, Léon Harmel, de Mun) italieni (Medolago Albani și Giuseppe Toniolo) belgieni (Georges Helleputte, apărătorul corporatismului și fondatorul, la Louvain, al Breslei Meseriilor și Comerțului). Uniunea de la Fribourg era un loc de întîlnire și de schimb de experiență. Trebuie menționată în acest context și participarea britanică a cardinalului Manning, arhiepiscop de Westminster, al cărui discurs
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
chiar din toamna anului 1848, grupul a început să se destrame, părintele Lacordaire distanțîndu-se, în timp ce influența socialistului creștin Buchez, ce preconiza asociații muncitorești de producție, creștea. Evenimentele din mai-iunie fuseseră marcate, mai ales, de moartea Monseniorului Affre, arhiepiscop al Parisului, apărătorul păcii și al fraternității, colaboratorul ziarului L'Ère nouvelle. Creștin- democrații erau afectați, dezbinați de conflictul dintre conservatori și socialiști și în final învinși de victoria celor dintîi, care nu le-au iertat ideile îndrăznețe de ordin social. În iulie
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a avut un rol important în orientarea catolicismului german pe calea integrării naționale și a democrației. Foarte legat de Parlament, el dorea, după modelul deputatului de Biberach, Matthias Erzberger, să i se recunoască rolul foarte important pe care îl avusese. Apărător al libertăților și al grupurilor intermediare, Centrul nu avea încredere în puterea Statului. Prudent în materie de democrație socială, el preconiza o restructurare a capitalismului și adoptarea unei reglementări sociale care să protejeze muncitorii, reglementare pe care Georg von Hertling
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pînă la transformarea, prea deasă, în ultima și necuviincioasa remorcă a reacțiunii"11. Causticitatea față de cei care aleseseră acțiunea concretă în Cetate era dură, și totuși aceștia îl consideră unul dintre inspiratorii lor. Ei vedeau în el continuatorul catolicismului social, apărătorul persoanei și al comunității naturale, iar Esprit a fost pentru ei o hrană de neînlocuit. Filosofia persoanei, așa cum a prezentat-o Mounier, a schimbat total gîndirea politică creștină, iar repercusiunile ei s-au simțit și mai departe: Tadeusz Mazowiecki, prim-
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
apariția unei societăți creștine, ci garanția apărării libertăților. În L'Avenir din 7 decembrie 1830, Lamennais denunța "sistemul funest al centralizării, rămășițe deplorabile și rușinoase ale sistemului imperial"7. Sub cel de-al doilea Imperiu, Montalembert a fost un înfocat apărător al descentralizării. Analizele lui Tocqueville asupra sistemului american erau bine gîndite, influența catolicilor liberali era vizibilă, spre exemplu la Sturzo, care se caracteriza drept un "sicilian autonomist și antibourbonian în stilul lui Gioacchino Ventura"8, împărtășind cu acesta din urmă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
școlile publice și acordarea de ajutoare școlilor catolice, refacerea bisericilor distruse în timpul războiului. Se crea astfel un climat diferit de acela al Italiei liberale, producînd în rîndul catolicilor o ruptură psihologică profundă. După decenii de persecuții, fascismului apărea ca un apărător al religiei împotriva celor doi mari dușmani: laicismul francmason și socialismul. Mussolini a știut să-și șteargă nu numai trecutul său de revoluționar, dar și anticlericalismul său violent și grosolan; politica sa a avut efectul scontat: criza internă din PPI
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
conducerea în mai multe rînduri, cu cancelarii Fehrenbach, Wirth, Marx, Brüning, von Papen, devenind partidul de guvernămînt prin excelență, cu lozinca "hinein in den Staat"21, în ciuda transformării aripii bavareze în partid autonom în 1919 Bayerische Volkspartei 22. Acest partid, apărător al specificului regional, se situa pe poziții foarte conservatoare, chiar reacționare; la alegerile prezidențiale din 1925, nu l-a mai sprijinit pe candidatul Zentrum-ului, Wilhelm Marx, ci pe mareșalul Hindenburg: aici, "Volkspartei" nu trimitea la popularismul democratic sturzian, ci la
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
modern, apropiat de ideile apărate de Partidul Popular Italian sau de Partidul Democrat Popular Francez. El a jucat un rol important în a-i determina pe catolicii cehi și moravi să accepte Republica. Partidul Slovac, condus de Monseniorul Andrej Hlinka, apărător al autonomiei slovace (ceea ce i-a adus șefului său cîteva luni de închisoare în 1920), era de factură populistă și naționalistă. Aceste partide au obținut rezultate onorabile la alegerile din 1920, la votul universal extins și în rîndul femeilor și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
guvern: el a proclamat dizolvarea partidelor, instaurînd un regim autoritar bazat pe partidul unic al Renașterii Naționale. Era vorba de o dictatură regală. În Iugoslavia, putem nota activitatea din Slovenia a Partidului Popular Creștin condus de Monseniorul Anton Korósec, mare apărător al creării Iugoslaviei, dar care nu a putut acționa prea mult asupra destinului țării. În 1929, regele Alexandru a stabilit dictatura sa regală, un regim autoritar și tradiționalist. Dacă lăsăm deoparte experiența Partidului Popular Ceh, Europa Central-Răsăriteană nu apare în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Revoluției franceze și oamenii de credință creștină s-au recunoscut. Acești creștini înțeleg că democrația se inspiră de fapt din Evanghelie, oricît de laicizată sau de deformată ar fi fost ea adesea. Acești democrați înțeleg că inspirația creștină poate forma apărători de neînvins ai libertății și ai drepturilor omului"7. În Belgia, războiul și ocupația au accelerat anumite evoluții, dar fără să provoace o ruptură cu trecutul. Catolicii angajați în Rezistență aveau sentimentul de a acționa în strînsă legătură cu episcopii
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Paris, și prin activitatea lui Paul Bacon la Ministerul Muncii timp de aproximativ zece ani, în căutarea instituțiilor stabile și în apărarea fermă a democrației prin Pierre Pflimlin în 1958 și Robert Lecourt, care a fost președintele Curții Europene de Justiție. Apărător al școlii catolice, el a acceptat legea lui Charles Barangé, dorită de RPF și de moderați, care permitea școlilor libere să primească ajutoare, dar care l-a costat ruptura cu a Treia forță. În eșecurile politicii coloniale, responsabilitățile sînt grele
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
privind "contribuția creștinilor la viața socială și politică". Fiind influențată de declarația episcopilor francezi din 1972 care a avut un mare impact în Portugalia, citim aici că "nici un partid sau mișcare politică nu se poate erija, în mod legitim, în apărător exclusiv sau privilegiat al gîndirii și intereselor Bisericii". CDS, fondat de Diego Freitas do Amaral, a făcut o alianță cu liberalii, Alleanza democratica, urmărind puțin modelul aplicat cu succes în Spania de Adolfo Suarez. Această coaliție a cîștigat alegerile din
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
nu îngăduie cuiva să cugete nici cel mai mic interval în care să nu fi fost Cuvântul. Căci dacă orice interval se măsoară în veacuri, iar Împăratul tuturor veacurilor și 32 De la Părinții participanți la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, apărători ai Ortodoxiei - n.n. 33 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Dacă n-ar fi o Rațiune din veci, cum ar fi putut apărea peste tot o rațiune înțelegătoare? Iar acea Rațiune din veci nu poate fi decât personală, căci nu poate exista o
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
treia generație de evrei originari din Africa de Nord a ajuns în cele din urmă să urmeze această traiectorie identitară care trece prin interiorizarea istoriei de suferință și a apogeului ei, Shoah-ul, precum și a părții ei izbăvitoare, Israelul. Mulți dintre ei devin apărători înfocați ai memoriei Holocaustului, sperând că vigilența lor va fi suficientă pentru a evita repetarea răului. Astfel, mult timp desconsiderați după sosire de coreligionarii lor așkenazi (care-i numeau atunci shvartze: "negrii"), ei s-au alăturat încetul cu încetul iudaității
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]