9,963 matches
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > CĂRĂRI PE SUFLET... ORICÂT AR FI DE MULT, TOT PUȚIN ESTE. Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 2070 din 31 august 2016 Toate Articolele Autorului La tine mamă mă gândesc mereu De câte ori durerile m-apasă, In clipe de tristețe și de greu Trimit un gând la tine către casă. Și TU, și EU și EL... oricând și oriunde, în clipe de liniște sau durere, de bucurie sau tristețe, de bine sau rău... amestecăm prin gândurile
CĂRĂRI PE SUFLET... ORICÂT AR FI DE MULT, TOT PUȚIN ESTE. de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/369527_a_370856]
-
se năpustesc , Un cântec nou, divin, pământul cântă De trecere spre alt tărâm ceresc. E forfota în scoarță pământeasca Carbonul se transformă în cristal Și freamătă în carnea omenească Celulele, de trecere, de val. Ne doare lutul greu care robește, Apasă-n carne-atomii cei străbuni Ce ne-au ținut în limite terestre. Acum plecăm spre noi dimensiuni. Și totul se plătește cu durere, Zăvoarele ni se deschid cu greu, Măi suferim un timp sau o tăcere Pășind pe pragul către Dumnezeu
ÎNTRE DIMENSIUNI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370614_a_371943]
-
de unde și durerea. De fapt, la români este bine știut faptul că dragostea și dorul vin totdeauna împreună. În fața dorului de copilărie și de cei dragi Camelia are tot un leac românesc: „acum un dor sfâșietor de toate astea îmi apasă sufletul și nu-l mai pot alina decât cu lacrimi”. O dimensiune constantă a cărții este umorul spumos, indiferent care este subiectul despre care vorbește: ulița satului cu personajele sale bine identificabile, colindatul, sărbătoarea pascală, superstițiile etc. Dar umorul său
POVESTIOARE DE ŢĂRĂNCUŢĂ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370726_a_372055]
-
birou.) Laptopul, portalul meu spre alte lumi. (Îl atinge, pe urmă își retrage mâna speriat.) Trebuie să sacrific motorul meu de legătură cu alte lumi spre a cumpăra prafurile pierdute, prafurile ce le-am căutat în fiecare colț ce-mi apasă ființa și nu le-am găsit. Nu, nu pot să trăiesc fără ele. Ele sunt soarele, stelele, aerul, apa, focul, pământul, ele sunt eu, da, eu. Fără ele sunt nimic, iar ele fără mine nu pot să existe. (Atinge din
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
Constanța, așa că mi-am luat la revedere de la amicul meu Goguță și mi-am ocupat un loc la fereastră, să pot revedea după mulți ani, partea maritimă a litoralului, pe cea rutieră văzând-o destul de des. Întunericul și norii ce apasă peste acoperișurile orașului este spart de luminile gării destul de firave. Cobor din motorul parcat la linia a patra și prin tunel mă grăbesc să urc în trenul de Constanța - Iași ce așteaptă liniștit la linia întâia. Îmi găsesc locul și
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]
-
afirmă că îi e soț de 50 de ani!...Ce absurditate!!! Nu a auzit niciodată de ei, nu i-a mai văzut și nu simte nimic pentru ei. Ce naiba vor de la ea? Se simte obosită, greoaie, parcă cerul tot, îi apasă umerii...UMERI? CER? Unde a auzit asta? Aaa, da, Atlas purta cerul pe umerii săi de zeu!!! Atât! Nu vru să știe mai mult; cine era Atlas sau unde auzise de el. Îi veni să râdă când se gândi să
AMNEZIE de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369628_a_370957]
-
CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Meditatie > GREUTATEA VIEȚII Autor: Eugen Oniscu Publicat în: Ediția nr. 2190 din 29 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Uneori greutățile ne apasă pe umeri și ne pătrund în suflet, și astfel pierdem orice bucurie din viața noastră. În astfel de momente culoarea vieții devine puternic nuanțată în nefericire. Dar trebuie să ne adunăm toată forța interioară și să pornim înainte înfruntând toate
GREUTATEA VIEȚII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369632_a_370961]
-
schimbă direcția și intră în camera ei. „Dacă a sunat Tinu și eu am crezut că mă strigă cineva? Parcă era vocea lui”. Trase un sertar de la noptiera pe care era așezată lampa de noapte și scoase telefonul din husă. Apăsă cu destulă emoție tasta centrală și privi înfrigurată ecranul. Nu indica nimic. Oftă lung și căută încărcătorul telefonului în același sertar. „Iată! De peste trei ani am grijă să-l încarc zilnic și... Pentru ce, oare? Dacă ar fi dorit... mă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
încăpere. După îndeplinirea acelor activități obligatorii din primele ore ale fiecărei zile de muncă, se retrase în birou pentru a-și verifica corespondența și câteva dosare aflate în studiu. Intrase bine în atmosfera de lucru și nu se mai simțea apăsată de oboseala ce o marcase în primele ore ale dimineții. Aproape de ora prânzului, finalizase două dosare în care a decis intervenție chirurgicală la pacienții în cauză. O apelă imediat pe doamna profesor doctor Maria Popa - prietena și principala sa colaboratoare
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
motoare rachetă și geometrie variabilă ? Continuăm eu să îl întreb observând că subiectul este pe placul la amândoi. Geometrie variabilă, adică își lasă boticul în jos, dar explică-mi , cum îl lasă, mă făceam eu că nu știu. Probabil pilotul apasă pe un buton și niște motorașe mici acționau niște rotite cuplate la o serie de pârghii care înclinau boticul avionului, îmi explică Taty cât credea el de corect dar eu tot nu eram mulțumit. Da, măi Taty, dar stai să
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI CAP 3 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369592_a_370921]
-
plătiți datoria? - Sa vedeți, zâmbi stânjenit musafirul, o să vă spun adevărul: nu rețin cine-i persoană. Noroc că am notat adresa dumneavoastră. Că altfel mă făceam de rușine și nu știam cui să predau datoria de onoare. Mi-ar fi apăsat greu conștiința! Până la acest moment al vizitei încă nu primisem suma respectivă; dar nici mari emoții nu-mi făceam cu niște persoane atât de cumsecade. În zilele noastre, unde mai întâlnești asemenea oameni cinstiți precum tipul din Amsterdam, de care
SCHIŢE UMORISTICE (46) – DATORIA DE ONOARE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369749_a_371078]
-
îngenunchiase în fața anului nou, am primit vestea cutremurătoare, care m-a aruncat în brațele tristeții și durerii... Nu mai simțeam foame, sete; nu știam în ce zi mă aflu, nu auzeam nimic... Simțeam o greutate imensă în suflet, care mă apăsa așa de mult, încât simțeam că nu mai pot respira. De cîte ori îmi priveam Mama, mi se rupea inima de durerea ce o vedeam în ochii ei..., de durerea ce o simțeam în sufletul meu... Moartea unei ființe iubite
MOARTEA MEA... NU MĂ DOARE! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369753_a_371082]
-
bate-n ropot geamul, desfrunziții arbori gem. Fulgere brăzdează cerul în sinistrele culori, Spre meleaguri însorite pleacă ultimii cocori. Vântul cată-n drum opreliști, printre crengile uscate, Șuierând ca un bezmetic peste-nvolburate ape. Frigul îți pătrunde-n oase, întunericul apasă. Doamna nopții și-a veciei își ascute vechea coasă. Presimțind venirea morții, câinii urlă a pustie, Sufletul se nalță-n ceruri, pe lugubra simfonie Plâng pe piatra rece, mamă, bucuriile apuse. Mângâierile duioase pentru totdeauna-s duse. Pe cărarea vieții
PLÂNG de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369768_a_371097]
-
ridică privirea spre geamul din spate, iar Ioana se întoarse cu totul, legănându-l în continuare pe Tudor care plângea din ce in ce mai tare. Un țipat scurt și disperat o făcu pe Maria să-și privească mama într-un mod ciudat. Criști apasă pe frână și mașina se opri brusc, pe drumul din afara orașului. Noaptea rece începuse să se aștearnă peste pădurea zdrențuita din stanga lor, iar stâncă din dreapta părea amenințătoare. O liniște uluitoare cuprinse natură, iar motorul mașinii porni brusc, ca un apucat
O APARITIE INEXPLICABILA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368109_a_369438]
-
Are cancer în fază finală, stadiul IV, încă de acum patru ani. Femeia a făcut o operație, a făcut tratament și a fost externată. După circa trei ani, boala a recidivat. Cu forță, cu furie aproape, întunecându-i privirea și apăsându-i creierul. După un lung șir de terapii, a fost operată din nou, doar că fără prea mare rezultat. Ca un copil ...
CRISTEA AURORA [Corola-blog/BlogPost/368128_a_369457]
-
sfinții Că prea destul mi-au îndurat părinții Tăceri însângerate-acolo-n Munți Când umblau pe brumă, triști, desculți, Copil fiind, înlăcrimat din Dor Eu nu le-nțelegeam durerea lor Și din Copilăria mea frumoasă Nu bănuiam ce gânduri îi apasă, Din tot ce adunau, nutrețuri, grâne Cât pentru iarnă lor le mai rămâne; Când sub acele nesfârșite zări Tot auzeam de cote și de dări, De-un Horia înveșnicit pe roată Așteptându-l să mai vin'odată, De un Iancu
MI-E DRAGĂ TOAMNA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368133_a_369462]
-
și scările vechi din lemn putred începură să geamă sub greutatea celui care le călca. Pașii se opriră în dreptul ușii și un ciocănit ușor se auzi în toată încăperea. Dolores dădu pătura la o parte cu grijă, se ridică și apăsă clanța. - La ce oră a murit?, întrebă doctorul sigur pe el. - Șst!, spuse Dolores încet. Doarme... - Cine? Carmen? - Da, și ea. Dar și Josémaria, ciripi mama fericită. Doctorul își făcu o cruce mare și spuse uimit: - A avut zile. Să
JOSÉMARIA ŞI ÎNCEPUTUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368110_a_369439]
-
mașină se lăsă tăcerea. „Se pare că bătrâna este la curent cu ultimele știri despre situația de la graniță” își spuse Sorana. Șoferul răsuci un buton și din difuzoarele mașinii începu să se reverse muzica. Romanțe despre o tinerețe pierdută. Apoi, apăsă cu nădejde pedala accelerației și microbuzul prinse viteză. Șoseaua își încolăcea și-și descolăcea spinarea udă și gri peste dealuri și văi. De pe scaunele din fața Soranei, un bunic cu nepotul său de doi, trei ani, continuau încă de când porniseră la
FRAGMENT DIN ”SPECII” – VOLUMUL DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368127_a_369456]
-
Are cancer în fază finală, stadiul IV, încă de acum patru ani. Femeia a făcut o operație, a făcut tratament și a fost externată. După circa trei ani, boala a recidivat. Cu forță, cu furie aproape, întunecându-i privirea și apăsându-i creierul. După un lung șir de terapii, a fost operată din nou, doar că fără prea mare rezultat. Ca un copil încăpățânat care dorește cu tot dinadinsul să facă rău, cancerul a reapărut, în alt loc, dar tot la
VINA DE A FI BOLNAV de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368118_a_369447]
-
oricând. Nu poți mânca, nu te poate răcori nimic și mai ești și bătrân și bolnav. - Da, sunt singură! Nu mai am pe nimeni, doar pe Dumnezeu. Nu m-am plâns nimănui de nimic dar acum boala și neputința mă apasă greu de tot. Aș plânge și chiar plâng, dar ajută? Și tace. Căldura este năprasnică și ai impresia că toate din jurul tău plâng din cauza asta. Și ochii ei albaștri plâng. Din când în când și-i șterge cu batista albă
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
vor bea/ Și nu vor mai muri.//“ (Talazuri ). Teofil Mândruțiu, spiritual, face parte din stirpea poeților care au abordat în poezie religiozitatea, cum ar fi: Arghezi, N. Crainic, Radu Gyr, Vasile Voiculescu, Traian Dorz etc, dar „degetele” talentului său au apăsat pe multiple claviaturi, care au rezonat în acorduri sublime mai toată gama sufletului omenesc. El convorbește cu Ziditorul, chemând alături prietenii, cititorii. Citind cărțile acestui poet am ajuns la concluzia lui Thomas D`Aquino: ”Credința este o pregustare a cunoașterii
TEOFIL MÂNDRUŢIU – POETUL SENTIMENTELOR ADÂNCI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368195_a_369524]
-
din spatele unui cărucior, protejat de umbră. Și călăul, acel Philbert Schirach, ofițerul neamț, conducător al ghetoului, în a cărui prezență nefastă Maor simțea fiori reci pe șira spinării și amețea ca de o lovitură nevăzută, fusese el însuși cel care apăsase pe trăgaci. Asta nu putea să-și scoată din minte Maor Gruber. Cu sufletul mutilat, el se întoarce în ghetou, după ce rătăcise pe străzi și ulițe, încercând să-și scoată din memorie imaginea crimei din minte. Pentru un scriitor mai
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
că mai devreme sau mai târziu va face ca pe o scenă, sub ocrotirea destinului care încrucișează drumurile celor ce se atrag, să se întâlnească. Nici pentru mine nu e consfințită într-un nu absolut, întâlnirea cu artista. Aș fi apăsat de o inconsolabilă întristare dacă aș fi neîncrezător în bijutierul ancestral al împăcării cu sine, care este timpul. Până în ziua aceasta, aflu de la interpretul Fuego că a avut un spectacol la Marșenița și a fost primit și așezat la masă
SOFIA ROTARU. CÂNTECUL RĂMÂNE CU EA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362529_a_363858]
-
trecea pe hol a văzut pacientul prin ușa rămasă deschisă după plecarea intempestivă a directorului. S-a apropiat de pat, a ridicat capul bolnavului și l-a pus pe pernă, apoi i-a întins picioarele și l-a învelit. A apăsat butonul de urgență, iar ea i-a montat aparatul pentru măsurat tensiunea. Medicul a intrat imediat pe ușă: -Ce s-a întâmplat? -Nu știu, a avut un vizitator care nu a stat prea mult, apoi l-am găsit leșinat cum
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
asemenea fizic. Timpul scurs de la excursia petrecută împreună cu Mircea la munte a adus modificări nu numai în comportamentul fetei, ci și în aspectul său. Se mai împlinise un pic, părea mai matură și mai pregătită de viață. Responsabilitățile ce-i apăsau umerii o marcaseră vădit în bine. Nu mai citeai pe fața ei nepăsarea pentru ziua de mâine sau: „nu mă interesează ce spune lumea despre mine”. Conta să se știe că are capul pe umeri și gândește cu discernământ înainte de
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]