226,569 matches
-
doar trista realitate, ci și o premieră recentă a Teatrului "Toma Caragiu" din Ploiești: Schimb urgent... trei surori, comedie cu cântec în două acte de Nagle Jackson, un dramaturg american se pare, necunoscut mie. Tradaptarea românească și regia artistică îi aparțin regizorului Petre Bokor. Din programul-afiș aflăm că spectacolul se înscrie în stagiunea 1999-2000. Noi l-am urmărit pe acela care deschide stagiunea 2000-2001. Subiectul piesei, amplasat la începutul anilor '90, în timpul perestroikăi lui Gorbaciov și cu puțin după căderea acestuia
Cine (mai) are nevoie de teatru? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16669_a_17994]
-
de revistă! Regizorul Petre Bokor și-a ales actorii din distribuție, cu mici excepții, ca să servească cât mai bine tipologiilor piesei. Fără performanțe extraordinare, dar riguroși tehnic, actorii își conduc lăudabil traseele personajelor. Un comentariu pur rusesc este acela muzical, aparținând tot regizorului, comentariu ce suplinește uneori lipsa atmosferei "tipice" de pe scenă, dar care există din plin în replici, în scriitură. Poate nu cea mai inspirată mi s-a părut scenografia Mariei Miu. Nu atât în privința unui decor ce vorbește despre
Cine (mai) are nevoie de teatru? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16669_a_17994]
-
pur și simplu, fie că va îmbrățișa concluziile amplei prefețe a lui Eugen Negrici, desferecătoare de sertare și pas cu pas exegetică, fie că se va încredința analizei din postfața datorită Lidiei Vianu, ce demonstrează că George Virgil Stoenescu a aparținut dizidenței și chiar rezistenței - va parcurge cele șapte stații ale acestui jurnal liric remarcând continuitatea de inspirație. Și aceasta într-o progresie incontestabilă către suprema puritate a sonului. Va fi, astfel, lectorul mulțumit de a fi întâlnit o certă personalitate
Un sapiențial vitalist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16698_a_18023]
-
Ceaușescu, ci un ales pe care Iugoslavia l-a urmat eroic, în ciuda bombardamentelor NATO. Ieșirea din prim-plan a lui Miloșevici, dacă e să dăm crezare informațiilor de pînă la această oră, s-a produs cu pistolul la tîmplă. Pistol aparținînd reprezentanților armatei, care l-au convins astfel pe fostul președinte al Iugoslaviei să renunțe le putere. Aici cred că trebuie așezată o minimă surdină asupra acestei informații. Reprezentanții armatei din Iugoslavia n-aveau nevoie să-i pună lui Miloșevici nici un
Perdeaua de fum by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16708_a_18033]
-
produce traduceri pe măsura valorii versurilor poetului. Tălmăcirile romanești din Rilke sînt în mare parte mediocre; cele englezești sînt în mare parte foarte slabe, dar și foarte numeroase. O nouă încercare, de ultimă oră, de a tălmăci Elegiile duineze îi aparține lui Edward Snow și a fost editată de Farrar, Straus & Giroux. Însă aproape simultan cu această apariție, un cunoscut și apreciat scriitor american, William Gas, propune o apropiere de poezia lui Rilke prin intermediul unor reflecții teoretice asupra actului traducerii în
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
Pavel Șușară Muzeul de Artă din Arad a deschis, de curînd, o personală a pictorului Onisim Colta, cea de-a doua expoziție, după aceea a lui Ovidiu Maitec, aparținînd unui artist plastic contemporan. Prin această acțiune, destul de rară în filosofia și în practica muzeografică, în consecința cărora ideea de patrimoniu coabitează mult mai legitim și mai confortabil cu posteritatea artistului decît cu existența lui activă și cu dinamismul firesc
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
realitatea este singura prejudecată a lui Grigore Scarlat. Citim o poezie care deși face câteva trimiteri la realitate (citarea Clujului, moartea unui prieten în adolescență), în definitiv, se ambiționează să ignore datele timpului. O suficiență?! Dreptul la singularitate?! Răspunsul îi aparține cititorului. Grigore Scarlat, Prizonier în deșert, Biblioteca Apostrof, Cluj, 2000, f.p.
Resuscitarea romantismului by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/16716_a_18041]
-
prezintă memoriile faimosului Saint-Simon, "niciodată prea blînd cu contemporanii săi", după cum îl glosează al nostru Beldie). Aflăm astfel că pe Nae Ionescu, în tinerețe, "nu-l prea lua nimeni în serios", deoarece "nu se prea lua el însuși în serios", aparținînd unei spețe antropologice înăcrite și fără aplicație la muncă, nefiind mare lucru de capul lui nici mai tîrziu: "Ratat înainte de vreme și pînă tîrziu pe timpul șederii lui în Germania, unde și-a petrecut șase ani de cafenea müncheneză fără să
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
loiale și al victoriei celui mai bun: indiferent de țara de unde provine, de culoarea pielii, de religie, de rasă. Este spiritul introdus de Pierre de Coubertin în 1896. Eticul a prevalat inițial asupra sportivității. Nu recordul conta, și nici cui aparținea el, ci întîlnirea și înfrățirea sportivilor din întreaga lume. Coubertin spunea: "Important este nu să cîștigi, ci să participi". Sloganul ar fi putut fi la fel de bine: sportivi din toate țările, uniți-vă! Să nu uităm că, în 1936, la olimpiada
Deriva spiritului olimpic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16709_a_18034]
-
Gheorghe Grigurcu Ioan Moldovan aparține liricii Echinoxului "median", cel al anilor '70, alături de Ion Cristofor, Aurel Pantea, Mircea Petean, Augustin Pop etc. Această producție reprezintă un reflux al acelei năvalnice porniri spre cosmos, spre "metafizică" și spre neguroasa abisalitate colectivă care s-a întrupat în
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
blonde visătoare, aproape adormită peste cartea întinsă pe genunchi. În caietul vechi de însemnări, descopăr o notație subliniată: Cu scîrbă și necesitate. Pare o definiție. O dedicație. Nu mai știu... Să fie vreun citat?... Dar, nu. E clar că-mi aparține, însemnarea venind imediat după altă notație: Goya, reporter al sec. XX. Acum pricep. Îl asemuisem pe spaniol cu un reporter modern din Indonezia, Asia de sud-est, Africa ugandeză... Vezi plutonul ! - mai notam, recomandîndu-mi mie-însumi... Uitasem. Era vorba de același și același tablou
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
mai potrivit pentru un asemenea gen de investigație. Artist plastic de un extrem rafinament, atît în pictură, cît și în seria de obiecte realizate din materiale textile, profesor, vreme îndelungată, de istoria artei universale în cadrul Academiei de Arte Frumoase București, aparținînd, prin opțiunile teoretice, dar și prin practica propriu-zisă, valului avangardist de dinaintea celui de-al doilea război mondial, D-na Yvonne Hasan are, în relația directă cu subiectul Paul Klee, cîteva avantaje greu de regăsit laolaltă. Mai întîi, bogata activitate de
Paul Klee și pictura modernă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16722_a_18047]
-
acestui apel sare de fapt dl Blaga, reproșîndu-mi că-i atribui un conținut pe care nu-l are. în editorial, recunoscusem a nu fi citit Apelul și avusesem prevederea să dau ca probabile cîteva fraze pe care le citam. Ele aparțin adresei poliției, nu Apelului. Precizarea d-lui Blaga s-ar fi putut opri aici și nu mi-ar fi rămas decît să-i mulțumesc că mi-a atras luare aminte. Din păcate, dl Blaga aduce în discuție spiritul Apelului, de
Greață ideologică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16726_a_18051]
-
unui jurnal. Multe din personajele romanelor lui Alexandru Sever apar printre notații delfice, complet necontextualizate. Toate aceste rînduri neutre, gravitează în jurul situațiilor concrete pe care le poartă cu sine fiecare dintre numele proprii. Inventarul este o sumă de voci care aparțin, la rîndul lor, unui univers ficțional, voci pe care lectorul trebuie să le identifice - printre ele se poate afla și cea "reală", a autorului ("Alexandru Sever" este și personaj într-unul dintre romanele sale). Jocul autenticității este confiscat complet de
Jurnalul ca inventar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16731_a_18056]
-
și vârstă, să ieșim la capăt încă o vară, încă o iarnă sau măcar să supraviețuim pe cât posibil nevătămați. Poate nu vei fi agresat, obolul ți-l vei plăti împăcat hoțului ce-ți va sfâșia artistic geanta. Mulțumit de a nu aparține uneia din acele profesiuni ai căror practicanți primesc cuțite în gât și splină la ieșirea din casă ori gloanțe în tot trupul, la venire. Cruțat, sosești la domiciliu și ca să te relaxezi deschizi televizorul: când posturile naționale ți se vor
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
prototip. Un prototip, firește, al spiritului modern, unul din stîlpii lui de susținere precum Hamlet, Don Quijote, Faust, Doamna Bovary. Asumîndu-l în calitate de model, eseistul se simte îndemnat a-l analiza în generalitatea semnificațiilor ce le degajă în contextul mentalității căreia îi aparținem cu toții și la a cărei caracterizare radiografia personajului antic poate contribui. Există două planuri în care evoluează Ulise. Unul al aventurii, ca o "cucerire" de orizonturi imprevizibile și uneori șocante, proiecție în obiectivitatea necunoscutului, altul al nostos-ului ca revenire la
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
și Marsyas. Artistul brunet, specie de african, destul de urâțel față de frumusețea lui Apollo. Învins după întrecerea lor de cântăreți la nai, artistul imprudent va fi jupuit de Cenzura Divină, reprezentată de zeul însuși. Nu se știe dacă decizia teribilă îi aparține zeului însuși sau dacă ea nu este opera clanului celest invidios pe artistul pământean. Pot să adaug, astăzi, însemnărilor făcute în pripă în sept. 1976, ce gândisem atunci, deși nu notasem nimic de teamă...Atunci, văzându-l pe Marsyas, flautistul
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
oferind o atestare de la 1648 și o explicație etimologică prin slavonă. în DEX (1975, 1996) nu găsim decît pe macedonean, cu sensul "1. persoană care face parte din populația de bază a Macedoniei sau este originară de acolo. 2. Care aparține Macedoniei sau populației ei, privitor la Macedonia sau la populația ei, originar din Macedonia"; din familia sa lexicală apar: macedoneancă, macedoromân și macedoromâncă. Forma preferată de presa de azi e desigur de origine populară; o dovedește chiar aspectul său fonetic
"Machidon" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16736_a_18061]
-
acestuia îi corespunde adjectivul macedonean, -ă cu sensul "aromânesc": "cunoscutul lăutar de muzică macedoneană, Gică Coadă, cel care i-a compus lui Gică Hagi un cîntec în limba sa maternă" (EZ 2454, 2000, 4; sublinierile, aici și în continuare, îmi aparțin). Mult mai des e folosită forma machedon :" Ce dacă a semnat Caramitru, păi ăsta-i azi ministru, mîine Hamlet, și poimîine Desdemona, și nu pățește nimic, că-i machedon deștept" (Academia Cațavencu = AC 49, 1997, 8); "Urmașul? Tot un machedon
"Machidon" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16736_a_18061]
-
ales a acelora total dezarmați, datorită bagajelor voluminoase). Organizarea cu chibzuință a haosului sare în ochi. După desființarea temporară a parcajului, toate spațiile de acces rămase libere (inclusiv cele destinate inițial transportului în comun) sînt în prezent ocupate de mașini aparținînd personalului. Ceea ce rămîne, adică un număr infim de locuri, se "concesionează în condiții negociabile" unor transportatori care practică prețuri de-a dreptul veroase. Pînă și autobuzele care deservesc aeroportul au fost exilate cît mai departe de terminal, ca să nu strice
Praf în ochi by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/16747_a_18072]
-
schimbă și devine conformă dorinței, mai apărată de spaimele firești, rătăcire, incertitudine, dispariție. În fiecare clipă ne agățăm de o supraviețuire care se impune fără nici o altă explicație. Hotărîrea este implacabilă, ea nu poate fi schimbată. Probabil că nu ne aparține nouă ci lumii în întregimea ei indivizibilă, - lumea a hotărît să supraviețuiască. Deci o urmăm și în ființa noastră limitată la eu, chiar cu prețul dispariției lui. Pînă atunci programul de viață iluzoriu se repetă un timp limitat. Repetiția înlocuiește
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
cu ea însăși, neschimbată, deci "obiectivă". Obiectivitatea, convenție acceptată pentru o clipă uzurpează însăși eternitatea. Posibil și imposibil De fapt gândirea se chinuiește într-o meditație neîntreruptă despre "posibil" și "imposibil". Întreaga lume pare să se despartă între ceea ce îmi aparține și altă parte rîvnită cu îndîrjire la care parcă nu pot ajunge! Dar lucrurile "mele" sunt și ele de două feluri - cunoscute, existente și - necunoscute, rîvnite doar în speranța de a fi mai bine cunoscute. A cunoaște, a poseda... oare
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
odată cu dispariția ei a răpit și o parte din puterea și energia care au servit la făurirea ei. Iată deci un biet eu singur în fața lumii, o cîtime mică din forța și consistența ei reală. Dar o cîtime existentă, care aparține lumii. Ea ca atare are forța ei, - mai mică dar de aceeași natură. Așadar eul va putea să contemple lumea fără spaimă și fără iluzie. Recunoscînd forța și consistența lumii el va prefera s-o contemple chiar dacă dintr-un unghi
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
subiectiv, mai greu sau mai ușor. Totul se află pe undeva primprejur, în ograda asta. Distanțele sunt relative și iluzorii, și morții și viii, toate celelalte lucruri sunt în vecinătate, unele cu altele. Subiectivul este adevărul însuși căci el ne aparține în mod exclusiv. Ideile Ideile generale sunt sensibile. Ele apar la fel de neprevăzut ca și sentimentele. Ele nu pot fi programate ci doar căutate. Prezența lor nu poate fi decît constatată, - ființa lor capricioasă se revelă în conjuncturi de gîndire care
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
treilea De la Eminescu la Petre Țuțea, cu subtitlul "pentru un model paideic al Dreptei românești". Primul fals pe care îl introduce, chiar din subtitlu, dl Răzvan Codrescu este ideea că personalitățile pe care le invocă (inclusiv Corneliu Zelea Codreanu) ar aparține de orientarea dreptei românești. În realitate ele se subsumează extremei drepte românești. La dreapta eșichierului politic și ideologic românesc se situa PNL (între războaie). Const. Argetoianu (cu al său Partid Agrar), N. Iorga, cu minuscula sa grupare politică și încă
Un doctrinar legionar de azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16768_a_18093]