26,366 matches
-
o anume sinceritate mărginașă, de capăt la care tensiunea agățării de ceea ce a fost, de ceea ce încă este viață, e perfect egalată de setea desprinderii. "Cît de apropiată îmi e bătrîna nebună care alerga să prindă timpul, care vroia să apuce o bucată de timp!" Un ad litteram trist, avînd profunzimile rizibile, dar nu mai puțin de luat în seamă, al minților cu reazămul dărîmat. Ale celor care preferă să nu mai lupte, rușinîndu-i, însă, pe cei care-i condamnă prea
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]
-
celălalt. El era animat de dorința de a fi folositor tuturor." (pp. 108-109) Invocând o confesiune a lui Mircea Eliade, Paul Barbăneagră susține că acesta nu ar fi scris niciodată articolul cel mai compromițător pus pe seama sa. Ziarul ar fi apucat însă să anunțe că va publica un articol scris de Eliade și cum acesta nu l-a mai predat, i-a folosit semnătura pentru a nu fi pus în situația jenantă de a dezminți anunțul inițial. Întrebat de ce nu a
Dilemele omului (post)modern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8167_a_9492]
-
Pavel Șușară In timpul vieții, Florin Mitroi a avut o singură expoziție personală, cea de la Catacomba, pe cea de-a doua, împreună cu Marin Gherasim și Dup Darie, la Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia, n-a mai apucat să o vadă deschisă, și a mai expus, din cînd în cînd, la saloane și pe la alte expoziții de grup. Postum, i s-a organizat o expoziție la Galeria H'Art, iar acum, o altă expoziție poate fi vizitată în
Singurătatea lui Florin Mitroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8174_a_9499]
-
pentru întregul univers. Partea noastră de cer nu e reprezentativă pentru restul cerului. Cu alte cuvinte, nu știm dacă universul, în imensitatea lui, este uniform în toate direcțiile sau dacă, dimpotrivă, are o diversitate atît de copleșitoare încît ceea ce am apucat noi să vedem din el nu reprezintă decît o fărîmă pe baza căreia nu putem formula generalizări plauzibile. Ca să nu mai pomenim de amănuntul bulversant că ceea ce fizicienii înțeleg prin materie nu ocupă decît 5% din universul observabil și că
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
ea ca bruioane dintr-o agendă mai veche și dezvoltate reportericește în "timpul mărturisirii", par desprinse dintr-o producție suprarealistă. Că aceasta era chiar realitatea, și că nimic nu e tras în registrul satiric, pot depune mărturie cititorii care au apucat iepoca. În schimb, pentru adolescenții de astăzi întâmplările reproiectate vor părea un surplus retoric și fantezist. Dacă Adriana Babeți vede regimul trecut prin ochii încercănați și aplecați în jos ai femeii-cal, Anamaria Beligan analizează mai întâi și derulează epic mai
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
de viață, după cum versurile care deschid prăfuitul poem epic Aprodul Purice îl caracterizează deplin pe Negruzzi și ne dispensează de orice comentariu: "Ciocîrlia cea voioasă în văzduh se legăna Ș-înturnarea primăverii prin dulci ciripiri serba. Plugarul cu hărnicie s-apucase de arat. Pămîntul ce era încă d-al său sînge rourat; Uitat-acum moldovanul trecutele lui nevoi, Și cu fluierul la gură, păstorul pe lîngă oi Cîntă dragostele sale. Vai, el nu putea gîci Că vrăjmașu-ntr-a lui țeară se gătește-a
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
o partidă de cărți, sau un fiacru ce trecea ca săgeata și lăsa să se zărească niște bonete femeiești. Nici un pedestru nu era pe uliți, afară de fanaragiii care striga regulat raita. O caleașcă trecu în fuga cailor pe ulița mare, apucă ulița sf. Ilie, și făcînd în stînga, luă la deal pe lîngă zidul sf. Spiridon și tot suindu-se pînă-n mahalaua Sărăriei stătu la portița unei căsuți cu două ferestre, cu perdele verzi". Remarcabila detașare a naratorului față de tema tratată
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
cumpără o asemenea mașină, și apelează la asemenea subterfugiu. Are o mașină luată încercând să facă o șmecherie instituțională, dar este atât de simplă și de banală, încât orice procuror stagiar din România, dacă se uită pe dosar și se apucă de cercetări, vă garantez că îi deschide urmărire penală", a explicat purtătorul de cuvânt al PSD. Șova: "Eu cred că dl Iohannis e un infractor" "Eu am convingerea că între dl Iohannis și Automobile Bavaria sau dl Schmidt de la Automobile
DAN ȘOVA - KLAUS IOHANNIS. Șova: Iohannis e un INFRACTOR. Aștept să mă dea în judecată by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/82030_a_83355]
-
cumpără o asemenea mașină, și apelează la asemenea subterfugiu. Are o mașină luată încercând să facă o șmecherie instituțională, dar este atât de simplă și de banală, încât orice procuror stagiar din România, dacă se uită pe dosar și se apucă de cercetări, vă garantez că îi deschide urmărire penală", a explicat purtătorul de cuvânt al PSD. Șova: "Eu cred că dl Iohannis e un infractor" "Eu am convingerea că între dl Iohannis și Automobile Bavaria sau dl Schmidt de la Automobile
DAN ȘOVA - KLAUS IOHANNIS. Șova: Iohannis e un INFRACTOR. Aștept să mă dea în judecată by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/82031_a_83356]
-
în relief tranzitivitatea poeziei optzeciste, d-sa supune unei severe priviri șaizecismul, în speță pe barzii odinioară răsfățați ai acestei grupări, care "nu fac o nouă poezie. Ei refac legătura cu poezia noastră interbelică și epuizează o substanță care nu apucase încă să se manifeste complet". Mulți dintre ei sînt blagieni, arghezieni sau barbieni, redescoperind totodată filonul gîndirist, suprarealismul și nu în ultimul rînd expresionismul, spre a regăsi "normalitatea rostirii lirice". Simțămîntul este cel al "repunerii în funcțiune a unor retorici
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
iar viața, răsfrântă, e mult mai curată. Acest joc secund, mai pur, datorat influenței barbiene, ar face și mai pregnantă mizeria, "ordura" lumii de afară, dacă poetul nu ar amesteca (sau confunda) planurile, transfigurând dejecțiile și, pe de altă parte, apucând cu lăcomie Absolutul. Ce e mai original, în Inima de diamant, vine tocmai din această percepție asimetrică: a realității pătate, cu lentila intelectului, și a transcendenței străvezii, cu simțurile toate. Sexul și mistica ajung să însemne unul și același lucru
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
făcea concurență neloială un mutant care are o dantură minunată, toată numai zîmbet. În scenă mai apare și Sandman, ucigașul unchiului lui Peter, care nu e un om rău, dar lipsa de fonduri pentru medicația fiicei sale îl determină să apuce o cale greșită. Urmărit de poliție, după ce evadase din închisoare, tipul cade într-o fosă la o bază de cercetare exact la țanc pentru a servi drept cobai unui experiment de dezintegrare moleculară. Dar cum se știe, după dezintegrare urmează
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]
-
nu sunt determinate de constrângerile regimului comunist. Ediția a doua a Istoriei... călinesciene, pregătită de autor "în secret" pentru a prinde un moment favorabil, nu este coruptă ideologic de cenzură și, prin urmare, este pe deplin creditabilă, deși nu a apucat să fie tipărită sub supravegherea autorului. După 1990, unele edituri au luat decizia, deloc blamabilă, de a prelua identic prima ediție a Istoriei..., cea din 1941. Oricât ar părea de surprinzător pentru necunoscători, reeditarea identică înseamnă două posibilități: 1. o
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
cazul în care admitem o acoladă demonică pentru toate elementele registrului poetic secund cultivat de Paul Aretzu, se pune în chestiune însuși conceptul de Dumnezeu, în funcție de care operează poetul, nu o dată cu sufletul "nedospit și încrudat", avînd senzația că îngerul îl "apucă de chică": fie e un exponent exclusiv al Binelui, fie e o entitate ce cuprinde și germenii Răului, precum în unele religii orientale sau în viziunea lui Jacob Böhme.
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
el!... De mâncat, nu am nimic ce să-i ofer, doar să-i fac ceva, un ceai. Propun și cafea,...decafeinată. Nimic! Refuză totul. Ce-nseamnă tinerețea! Nu se poate, insist, ceva, până a doua zi, trebuie să mănânce, - îl apucă foamea pe la Predeal,... Brașov... Și-atunci, mi-aduc aminte că am în frigider, nu știu cum capturată o pâine fără sare, și mai găsesc și un măr mare, verde, acrișor, nu dulce, de care vânzătorul s-a lăudat că ar fi olandez
Marele drog, foamea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9727_a_11052]
-
până în acest moment l-am fi putut lua în serios, felul în care el își certifică întâmplările nu ne mai lasă nici un dubiu. "O discuție, ceva mai lungă, am avut cu dna M., redactor la o editură bucureșteană. N-am apucat să vorbim despre text, nici acum n-am habar ce crede despre el. Când a auzit ce trufandale îmi circulă mie libere prin creier, cât era ea de doamnă, dna M. și-a făcut cruce. Cu stânga. I-am spus
Codul lui Alexandru Robe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9721_a_11046]
-
vocea printre cele ale personajelor sale; să le lase, în exclusivitate, dreptul de exprimare a ceea ce au trăit și trăiesc. Naratorul prim, Tică Dunărințu, e înjunghiat de Nicolae (vom vedea de ce) și, în clipele dinaintea morții, are în continuare cuvântul, apucă să spună ce vede. Inclusiv punctul final și-l refuză autorul, lăsându-l pe seama... unui cal. Iată întreaga scenă, de o rară poezie: "Nici nu strigai, atât de străin și de nefiresc mi se păru totul și-l auzii pe
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
al unei babe sovietice, nemurită grafic cu scufie de noapte pe cap. Ne atrăgeau și borcănașele cu șerbet de trandafir, în care vâram lingurițele pe rând. Ne adunam pe malul Mureșului înarmați, cum zic, fiecare cu câte o linguriță și apucam din borcănaș porții de șerbet, pe care-l savuram trântiți în iarbă, cu ochii pironiți pe bolta cerului" (pp. 51-52). Unele dintre poveștile de demult sunt la limita bancului. Rememorându-le azi autorul retrăiește întregul context al momentului în care
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
de ultimul ei Halloween costumat înainte de a abandona această îndeletnicire pentru totdeauna. Fiind vorba de o ocazie specială, retragerea din activitatea de copil cum s-ar spune, Nell alege să se deghizeze în Călărețul fără Cap, drept pentru care se apucă să-și confecționeze un craniu însîngerat pe care să-l țină în mînă în momentul de grație al deschiderii ușii. Efectul nu este cel scontat. Adulții nu prea înțeleg la ce se referă și fata, dezamăgită, se întoarce acasă. Aici
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
Cuvintele puține, expresia condensată, fraza bacoviană, spațiile albe, potențează impresia de spleen, chiar dacă la poetul arădean cauzele acestui vague a l'âme sunt explicit enunțate: "am 52 de ani/ nu mai știu ce știu/ nici cine sunt/ încotro s-o apuc/ îmi însoțesc fiul/ pe drumul calvarului/ în hôpital avicenne/ de la periferia unde înflorește liliacul/ și cântă mierle negre./ înghit șarpele endoscopic/ și descopăr un continent nou:/ harta zdrențuită a sângelui meu." (p. 27) Pentru un om cu sufletul împovărat de
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
dezamăgirea finală ale femeii sunt admirabil descrise de prozatoare: "Ah, cum sună tonul ăsta, ca o gură care te poate absorbi, ca un tunel uriaș, fără capăt, în care strigi și strigi și aștepți să ți se răspundă, și te apucă frigul tot așteptând, și ecoul vocii tale se întoarce la tine parcă mai rece, mai dur, numele lui se desparte în litere care zburdă în tunelul ăla, și doar vocea lui ar putea să adune literele laolaltă și să facă
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
ar fi putut proteja de viața reală. Dar mai rău - dacă e de negrăit, scri-o! -, mi-am dat seama că mama ta pur și simplu nu vedea golul, nu vedea nimic. Știam că îi e greu, simțeam cum mă apuca de braț când pășea. O auzisem spunând: "Am vederea slabă", dar credeam că e un fel de a mă sensibiliza, o figură de stil, de ce nu mi-a cerut ajutorul, de ce, în loc de asta, cerea toate revistele și ziarele-alea, dacă
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
cît să stea de vorbă, ce accesorii să poarte. În urmă cu șaizeci de ani nu era, de pildă, cuviincios ca domnii să poarte umbrelă: "Bărbatul elegant nu poartă umbrelă ci un trench impermeabil. Se presupune dealtfel că dacă îl apucă ploaia, el se adăpostește undeva, ori ia un taxi." Vremuri...
Onoarea unor oameni cuminți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9781_a_11106]
-
luni l Mama e biserica de acasă, biserica de zid e mama din oraș, Dumnezeu e tata la toți oamenii și la toate bisericile. LEON-ALEXANDRU GUȚU, clasa a II-a, 8 ani și 4 luni l Țările lumii nu se apucă de un proces împotriva comunismului că nu-i interesează pe toți să se pună rău cu dracu. CĂTĂLINA-ELENA RADU, clasa a V-a, 12 ani și 3 luni. l Trebuie și ore de religie acasă, nu numai la școală, dar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9783_a_11108]
-
pleca în iad cu țară cu tot și nu mai e mult. ADINA IOANA MARIN, clasa a VIII-a, 15 ani l Iadul poate să existe în mai multe locuri și poate să existe și în noi, dacă dracul se apucă să-și facă în noi o casă. TEODOR DAN NIȚU, clasa I, 7 ani și 3 luni l Pedeapsa e când faci un rău, asta e chiar pedeapsa. TUDOR MATACHE, clasa a V-a, 11 ani și 10 luni l
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9783_a_11108]