2,894 matches
-
ca și cum n-aș fi auzit. Dar urmează un strigăt, puști care se Încarcă, pași. Nu mai stau pe gânduri, fug de-a lungul străzilor, nu privesc În urmă, mă arunc În gangurile cele mai strâmte, cele mai Întunecoase, soarele a apus deja, Într-o jumătate de ceas va fi noapte. Căutam să rostesc, În gând, o rugăciune; nu reușeam decât să repet: „Doamne! Doamne! Doamne!”, implorare insistentă, ca și cum aș fi fost deja mort și băteam la Poarta Paradisului. Și poarta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
profunzime vor câștiga În Întindere. Ne-am regăsit amândoi zâmbetul; mi-a oferit țigara păcii, Înainte de a continua: — Încă mai ieri, străinătatea nu exista pentru noi, Orientul se oprea la Cape Cod. Și, dintr-odată, sub pretextul că un secol apune, iar un altul răsare, pașnicul nostru oraș e asaltat de turbulențele lumii. Trebuie precizat faptul că Întâlnirea noastră avea loc În 1899, la puțină vreme după războiul hispano-american, care ne purtase trupele nu numai În Cuba și Porto Rico, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dornic să facă În așa fel Încât să nu-l poată ajunge niciodată, Își construi un palat sub pământ, un palat imens căruia Îi Închise toate intrările. Fabulos de bogat, Își făurise și un soare artificial, care răsărea dimineața și apunea seara, ca să-l Încălzească și să-i arate scurgerea zilelor. Dar, vai, Zeul Morții reuși să Înșele vigilența monarhului și se furișă În interiorul palatului ca să-și Împlinească misiunea. Trebuia să le dovedească tuturor oamenilor că nici o ființă nu scapă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mișcare Și timpu’ ar rămâne pe loc în neștire . De crezi că mâhnite în noapte s-ar stinge Cu lacrimi sordide și stele și lună, Că soarele-n zori ar uita să răsară Și-întuneric din cer ar uita să apună . De crezi că-n deșerturi pictate de ură, Cu sute de vorbe înecate-n tăcere, Căutând însetați picătura de rouă Vom găsi în fântâni doar veninuri și fiere De crezi că va sta Dumnezeu fără vlagă, Sărac și stingher în
Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_844]
-
aștepta să‐ l cheme de la poartă Măicuța lui, de - atâta vreme moartă. CÂNTEC DE LEAGĂN, CÂNTEC DE PACE Dormi puiul mamei, dormi . Când te‐ai trezi, Să fie o zi Cum n‐a fost încă zi ... Se- ntunecă spre soare‐apune și clocotesc prelung sub zări, departe Furtuni de sânge, hohote de moarte Flămândă ură de sălbătăciune. Vin păsări negre să ne dea ocol ... Dar nu‐ i nimic: la noi e cald și bine și tunetul s‐ a prăbușit în gol
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
război, filiala Iași, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei Iași (1999)”Cronica de la Bucium”, vo lum în colaborare cu Virgil Arsene, Editura Altius Academy, Iași, 2003,”Monografia comunei Boțești‐ Gugești, Editura PIM, Iași, 2008. LA MOARTEA MAMEI Când steaua mamei a apus și ea s‐ a stins din viață, Un roi de stele au bocit 135 Jelind‐o la fereastră. Pe masă într‐ un colț ferit Sta gata de plecare; Ne‐ apropiam cu glas smerit, Pe rând cerând iertare: Din viața ta
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
îți crești din mine propria ‐ întrupare. Vedem în celălalt un elizeu: sunt clipa ta, iar tu ești timpul meu, pierd pân‐ și restul ce mă face parte, îți trec viața și‐ mi închei o moarte. 322 în pretutindenele nostru au apus la dreapta și la stânga, jos ori sus, te miști, mă mișc, trăim fără soroc dulceața seacă‐a stărilor pe loc ... Ni‐ s împletite viețile ‐ odgon întins între fregată și ponton, în care, prin furtuni, nu este chip să ni se
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
resemnat. Orice-aș fi, sub coloritul Dat de cupa cu Cotnar, Vreau să văd sărbătoritul Tot așa, la centenar! 24 februarie 2004 REFLECȚII (CLI) Executăm în chip tăcut Tot ce străinul spune; Așa făcut-am și-n trecut, Speranța iar apune. * „La calendele grecești” Vom ajunge fericiți, Doar atunci și nu cu-acești Lideri zilnic ghiftuți. Eu scriu, rescriu și-apoi transcriu Nimicurile mele; Să nu le puneți în sicriu, Rămână probă ele. Fără lacrimi și durere Bunul simț și sentimentul
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
de gunoi. 25 februarie 2004 CUVINTE DE SFAT La muc de candelă-n amurg, Atâta cât mai este, Cuvintele încă mai curg În rând, în rând și peste. Sub raza cât un vârf de ac, Ce-i gata de-a apune Când rele nu mai pot să fac, Dau numai sfaturi bune. Am fost și încă-s ipocrit, Căci năzdrăvan e visul Cu pofta deplin încuscrit, Deși-i retras permisul. Totuși, vă spun, așa cum sunt, Urmați-mi slova sfântă, Căci doar
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
răspuns clar. A surâs doar visător, șoptind mai mult ca pentru sine: „Pătrășcanu... Avea multă carte, desigur. Dar și ambiție de a parveni și mai multă. Vroia să ne lumineze partidul și lucra și pentru Soare Răsare, și pentru Soare Apune, uitând că lumina care ne trebuia nouă să ne întărească în luptă trebuia să vină doar de la munții și apele astea, de aici, ale noastre, dacice. Cum o să surprinzi dumneata toate astea într-un tablou, oricât talent de pictor ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
său. Mureșan scutură lanțul cu-a lui voce ruginită, Rumpe coarde de aramă cu o mână amorțită, Chiamă piatra să învie ca și miticul poet, Smulge munților durerea, brazilor destinul spune Și bogat în sărăcia-i ca un astru el apune, Preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet. Iar Negruzzi șterge colbul de pe cronice bătrâne, Căci pe mucedele pagini stau domniile române, Scrise de mâna cea veche a-nvățaților mireni; Moaie pana în coloarea unor vremi de mult trecute, Zugrăvește din nou
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
îngheț. Voi urmați cu răpejune cugetările regine, Când plutind pe aripi sânte printre stelele senine, Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergeți. Cu-a ei candelă de aur palida înțelepciune, Cu zâmbirea ei regală, ca o stea ce nu apune, Lumina a vieții voastre drum de roze semănat. Sufletul vostru: un înger, inima voastră: o liră, Ce la vântul cald ce-o mișcă, cântări molcome respiră; Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat. Noi? Privirea scrutătoare ce nimica
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
veneau a țării steaguri, Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată - Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână, Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română. Pe când oastea se așează, iată soarele apune, Voind creștetele-nalte ale țării să-ncunune Cu un nimb de biruință; fulger lung încremenit Mărginește munții negri în întregul asfințit, Pîn-ce izvorăsc din veacuri stele una câte una Și din neguri, dintre codri, tremurând s-arată luna: Doamna mărilor ș-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de s-ar stinge-n cer S-aprinde iarăși soare; Părând pe veci a răsări Din urmă moartea-l paște, Căci toți se nasc spre a muri Și mor spre a se naște. Iar tu, Hyperion, rămâi Ori unde ai apune... Cere-mi - cuvântul meu de-ntîiu, Să-ți dau înțelepciune? Vrei să dau glas acelei guri, Ca dup-a ei cântare Să se ia munții cu păduri Și insulele-n mare? Vrei poate-n faptă să arăți Dreptate și tărie? Ți-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ZILELE-ȚI ADAOGI... Cu mâne zilele-ți adaogi, Cu ieri vieața ta o scazi Și ai cu toate astea-n față De-apururi ziua cea de azi. Când unul trece, altul vine În astă lume a-l urma, Precum când soarele apune El și răsare undeva. Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-același vad, Se pare cum că-i altă toamnă, Ci-n veci aceleași frunze cad. Naintea nopții noastre îmblă Crăiasa dulcii dimineți; Chiar moartea însăși e-o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
la vânat Și peste frunze fără număr Abia o urmă a lăsat. {EminescuOpI 230} DIN NOAPTEA.. Din noaptea vecinicei uitări În care toate curg, A vieții noastre desmierdări Și raze din amurg, De unde nu mai străbătu Nimic din ce-au apus - Aș vrea odată-n vieață tu Să te înalți în sus. Și dacă ochii ce-am iubit N-or fi de raze plini, Tu mă privește liniștit Cu stinsele lumini. Și dacă glasul adorat N-o spune un cuvânt, Tot
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
De ce a trebuit să acționez? De ce, Dumnezeule, mi-ai rezervat mie această soartă? Abia acum am avut timp să scriu și mi s-a părut potrivit să-mi încep spovedania dinaintea sfârșitului cu momentul care ne-a pecetluit sorțile. Soarele apune acum în spatele dealurilor acoperite cu păduri... Da. Grădina Botanică mai supraviețuiește, cu greu. Felix Amadeo a avut grijă de asta. Soarele coboară spre linia orizontului și în ochii mei izvorăsc lacrimi. Îmi pare rău... atât de rău... A răsărit discul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fete erau roșii de atâta râs. Și nici cu râsete din spatele sălii, zise enervat Paul. Ideea ta e bună. Are cineva una mai grozavă? Tăcere. Era aceeași liniște care domnea și înaintea venirii șefilor de clasă. Soarele se pregătea să apună. Umbrele se lungeau pe zidurile gri, de ciment, ale blocurilor din împrejurimi și timpul se scurgea repede. Bun. Atunci vom face cum a spus Paul. Fiecare va spune clasei sale că orice elev care dorește să vină, să fie alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Cu toate astea, era foarte bucuros. Se amăgea că are un rol important în plan, probabil. Ar fi avut un rol semnificativ dacă nu s-ar fi îngrămădit într-un colț de îndată ce am asaltat colegiul. Au plecat. Soarele stă să apună și somnul mă îndeamnă să găsesc un loc cât mai pe aproape în care să-mi odihnesc ochii și mintea. M-am dus la Ana, în spatele sălii. Dormea pe o parte, cu fața la perete. I-am atins ușor umărul, urcând spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
zise fără prea multă tragere de inimă. Se sculase cu greu din scaun și înainta greoi spre ușa masivă. Ia-i și pe cei cu care ai făcut de pază. Trimite-i și pe ei acasă. Să vină, totuși, până când apune soarele, îi spusei când ieși pe ușă. Îmi răspunse dând leneș din cap. Am ieșit până la ușă și l-am trimis pe unul din cei de acolo la ușa de la intrare. I-am spus să ia câțiva prieteni și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Totul părea mai mic de aici, de la înălțime. Vedeam jos, în curtea interioară, mulți elevi care se plimbau grăbiți de ici, colo, transportând câte ceva, lăsând ce aveau în brațe lângă scară și plecând înapoi în interiorul școlii. Soarele se pregătea să apună. Lumina începea să nu mai fie așa cum a fost pe tot parcursul zilei, atotprezentă. Lenevea pe acoperișurile înalte, agățându-se cu disperare de orice, lăsând umbre lungi, ce se îngroșau pe măsură ce regele zilei încerca să-și mai păstreze tronul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și Sfetnicii săi, contemplând măreția naturii și a vieții care se întindea dincolo de geamul acoperit cu tabla neagră de scris. Capitolul 22 TEG Era în jur de ora șapte seara și soarele începuse să se împace cu gândul c-o să apună în curând și își va lăsa domeniul iar pradă frigului și întunericului. "Corvium," se auzi vocea răgușită a lui Helur, "am inspectat încăperea. Din câte mi-am dat eu seama, e liber. Vino și tu dacă vrei!" Imediat. Unde ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
folosit. Fiind la modă lucrurile purtate pe urechi, și fiind și utile, ceilalți au adoptat rapid noul stil când au realizat că au și ei "chestii mari și gri" care le atârnă de gât. Oamenii... Soarele da din nou să apună dincolo de linia îndepărtată a orizontului și părea să ia cu el toată mohorârea cerului gri, redându-i culoarea portocaliu-sângerie a nopții... atât de vie și de frumoasă! Lucrurile parcă devin mai apropiate și, în ciuda temperaturii glaciale de afară, relațiile dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de expoziție, și nu s-ar plictisi să privească mulțimea de Îngeri și de păsări, pentru că ele s-au născut din harul și frumusețea acestei lumi. Antoniu se hotărăște să plece spre ghetou. Nu mai e mult și soarele va apune regal, maiestuos, Înconjurat de un halou roșu, lăsând loc nopții senine de vară. În buzunarul pantalonului, cele câteva bancnote Îi dau siguranță pentru Încă două-trei zile. Astăzi, trecătorii au fost ceva mai darnici cu el și acum, nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la bucătărie.Dialogul a fost scurt. Grănicerii au avut probleme cu barca datorită valurilor create de nava rapidă și au plecat grăbiți.Chița s-a speriat inutil.A fost o zi plăcută de muncă în incinta de la Ceatalchioi. ”Soarele-a apus,iar luna,o cloșcă rotundă și grasă, Merge pe-al cerului aer moale și-albastru și lăsa Urme de-aur a labelor ei strălucinde ca stele”. (M.Eminescu) Ultimul pătrar Astrul nopții este cântat de poeți și de muzicieni.Adorat
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]