13,008 matches
-
pământuri milenare răsare civilizația popoarelor semite a căror contribuție în dezvoltarea medicinei este exemplară fiind relaționată medicinei din Mesopotamia, Egipt, Grecia, medicinei romane și arabe. Pe urme asiro-babiloniene, feniciene, aramaice, cananeene s-au afirmat civilizația și cultura vechilor semiți. Săpături arheologice și cercetări de texte și obiecte oferă omenirii probe de creativitate, vechime, autenticitate. De la celebrul Cod Hammurabi (rege al primei dinastii din Babilon, sec. XVIII î.Chr., și legile sale consemnate pe plăci de bazalt negru), la textele de la Marea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
au fost. În timpurile îndepărtate evreii au fost nomazi, păstori, agricultori, fiind goniți de exoduri și dispersați până la pierderea limbii, ce a dus la abandonarea idolilor și descoperirea unui Dumnezeu care i-a strâns în jurul său, salvându-i: Iahve. Săpăturile arheologice, efectuate începând cu anul 1865 și mai ales descoperirea manuscriselor în peșterile de la Marea Moartă, în 1947, culminând cu probele din grotele de la Qumran din aceeași zonă, au dat la lumină dovezi de istorie, au redus ceața începuturilor și din
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
istoriei omenești. O omenire fără trecut este o omenire fără memorie; și, deci, adevărata revoluție ce trebuie realizată în timpuri ca al nostru rezidă în descoperirea unui trecut ca prezență activă. În acest scop, redescoperirea sacrului nu este un fapt arheologic și nici măcar antropologic în sens larg."337 Găsim avataruri ale mitului vârstei de aur și ale tărâmului făgăduinței de exemplu în mitul cultural al visului american, care se fundamentează la rândul său pe alte mituri întemeietoare ca dinamismul, individualismul și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pelerinaj în fiecare an pentru a omagia zeii ce s-au întrunit pe acest platou ca să creeze soarele și luna. "Al cincilea soare" ar fi strălucit prima oară aici... Soarele care încălzește acum piatra și șopârlele, ca într-o idilă arheologică... Săpăturile sunt departe de a fi terminate. Pe măsură ce avansează, sunt descoperite alte edificii, fundații de temple, palate sacerdotale, coloane sculptate, fragmente de fresce, obiecte de ceramică, de os, măști funerare din piatră. Unii cred că Teotihuacanul a fost abandonat în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de după-amiază când în Bărăgan lumina fulgeră în parbrizul mașinii. Numai că în stânga, misterios și glacial, se înalță celebrul Popocatepetl. În drum spre Ciudad de Mexico ne oprim la Xochimilco. Gazdele vor să ne ofere, probabil, o relaxare după tensiunea arheologică de la Teotihuacan. O plimbare cu trajinera... atracția și farmecul "Veneției" mexicane, cum le place localnicilor să numească Xochimilco. Din așezarea propriu-zisă, n-am văzut nimic. Ne oprim la un debarcader unde suntem poftiți pe o plută, cam rudimentară, alcătuită din
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Și m-am gândit prima oară că modul meu de a vedea divinul în lucruri banale e, mai degrabă, păgân decât creștin. În Mexic, am repetat, cumva, experiența M-am lămurit că "timpul mitologic" nu curge neapărat la porțile incintelor arheologice. Zeii mai vin acolo doar sub formă de suveniruri care se vând turiștilor. Pe câmpurile cu cactuși, însă, sau în satele retrase la marginea lor, sunt ceasuri în care fața aridă a zeului Ploii nălucește și azi. Începută cu o
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
migrenă, iar acum sunt amețit din pricina serpentinelor. Mai e și excesiv de cald. Se pare că din nou n-avem aer condiționat. O ultimă serpentină și, într-o poiană însorită, asediat din toate părțile de junglă, apare cel mai misterios șantier arheologic din Mexic. Autobuzul rămâne la umbră să ne aștepte câtă vreme vom umbla printre ruine. Dincolo de incinta arheologică e o pădure în delir. Deși n-am nici un motiv să mă tem, încerc o senzație de pericol. Vegetația desfrânată care împresoară
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
avem aer condiționat. O ultimă serpentină și, într-o poiană însorită, asediat din toate părțile de junglă, apare cel mai misterios șantier arheologic din Mexic. Autobuzul rămâne la umbră să ne aștepte câtă vreme vom umbla printre ruine. Dincolo de incinta arheologică e o pădure în delir. Deși n-am nici un motiv să mă tem, încerc o senzație de pericol. Vegetația desfrânată care împresoară ruinele mă trimite cu gândul la șerpii boa ce-și înghit prada și pe urmă dorm, așteptând s-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
lângă un templu, un om taie cu o machete bălăriile ce amenință zidurile. Bălării în care cresc flori cu petale grase și din care se ridică un miros neplăcut de piatră putrezită. Respinsă continuu, de când s-a deschis aici șantierul arheologic, jungla n-a fost "cumințită". Stă la pândă, parcă, așteptând să-și înghită prada. În fiecare lună trebuie tăiate ierburile care amenință să cotropească incinta. Hrănite de ploile calde, ele constituie un real pericol pentru ruine. Altă legendă maya. Când
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de hârtie, ca să ne ferim de riscul unei insolații. Neobișnuiți cum suntem cu asemenea călduri toride, primejdia există, într-adevăr, mai ales că ne învîrtim tot timpul în lumină. Jungla e, cum ziceam, foarte aproape, la câțiva pași, împresoară incinta arheologică din toate părțile. O asediază, practic. Acum e tăcută, amețită și ea de zăduf. Abia, uneori, se aude ceva, ca răsuflarea grea a unui animal. Cu toate acestea, nimeni nu se duce să stea la umbră. Cum mi s-a
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cu avionul douăsprezece ore mă împingea să dau înapoi. Dar când o să mai am vreodată ocazia de a ajunge în Mexic? mă întrebam, apoi. În cele din urmă m-am decis, și iată-mă acum în cea mai vestită zonă arheologică din Mexic. Stau pe o piatră de sacrificii, cu un coif de hârtie caraghios pe cap, ascultând zgomotul unui râu care curge în apropiere. Otrava subtilă a tropicelor mă predispune, văd, la lene și la reverie. Un vers din cântecul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
când templele au fost acoperite odinioară de pădurea tropicală, s-a petrecut aici exact ce s-a petrecut când Forul roman, invadat de iarbă, a devenit târg de vite. Fără să vrea, omul care taie bălăriile transformă de aceea incinta arheologică într-un amfiteatru și gestul său într-o demonstrație filozofică... O, ce prelegeri ar fi putut rosti aici, profeții zădărniciei! Ce scenă admirabilă pentru a vorbi despre deșertăciune ar fi avut în altarele de piatră putrezite sub liane și în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de foc, sub care piatra arde funebru. Chichen-Itza arată, firește, cu totul altfel de cum a cunoscut-o Thompson. În jurul piramidei și a templelor nu mai e nici o urmă de mărăciniș. Autocarele sosesc mereu, răsună tranzistoare, totul are aerul unui parc arheologic, iar în "trena" legendei proliferează și aici un comerț conjunctural de care profităm cumpărîndu-ne, în sfârșit, pălării de pai. Soarele e prea tăios. Mă mir în prima clipă văzând printre articolele puse în vânzare multe hamace. Pe urmă mă lămuresc
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ar vrea oamenii s-o numească, divinitatea este una singură... — Mi-ai înțeles gândurile, spuse repede Împăratul. Vei începe imediat. În timp ce dădea porunca aceea, nici el, nici oamenii săi nu bănuiau că proiectul lui avea să dea naștere unei enigme arheologice. Fiindcă în nici un text de istorie antică ajuns până la noi nu există vreun rând despre ceea ce tânărul Împărat, în acea îndepărtată zi de ianuarie, a hotărât să construiască pe Lacus Nemorensis. După optsprezece secole, lângă lac avea să fie descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
timone enorme, dar nu și vâsle sau vele. Cea de-a doua, în schimb, deși se afla pe lacul acela mic, avea furcheți pentru șaizeci de vâslași. Ce însemna asta? Și cine construise corăbiile acolo? Cine le scufundase? O enigmă arheologică și o totală, nedreaptă tăcere a istoricilor. Într-o zi însă, de pe epave s-au recuperat câteva bucăți de plumb. După îndepărtarea mâlului, pe metalul moale s-a observat, imprimat clar și perfect lizibil, intact, sigiliul constructorului. Era un nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de simplă de a studia serios personalitatea și țelurile celui care a dorit să construiască două corăbii splendide, fără egal în civilizația noastră. S-a afirmat, cu naivitate, că era vorba de două nave militare sau destinate orgiilor, de parcă informațiile arheologice s-ar putea preta unor utilizări atât de diferite. Dar în acea îndepărtată zi de ianuarie, Claudius, poetul mistic, spusese: — Corabia sacră, Ma-ne-djet, care se învârtește încet, urmărind luna de pe cer, reprezintă marea călătorie a sufletului. Știi rugăciunea? Tunc minor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fost descoperite, cu inevitabilele deteriorări suferite, după douăzeci de secole. Astăzi, încă mai putem admira pe acel zid enigmaticul surâs al filosofului care-și contemplă moartea. Lacurile sacre din deșertul Egiptului și misterioasele corăbii isiace. După milenii de abandon, săpăturile arheologice au scos la iveală, în apropiere de templul de la Sais (unde bătrânul preot i-a dezvăluit lui Gajus Caesar vechile mistere), o mare depresiune circulară, acoperită de nisip, iar de jur împrejur un drum pavat cu dale. La fel s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
papală. În cele din urmă, a fost transformat în teatru unde se prezentau celebrele operete franțuzești. Abia după o mie nouă sute de ani structurile imperiale au ieșit din nou, incomplet, la lumină. Iubirea și ura față de Germanicus au lăsat mărturii arheologice. În 1963, de pildă, la Amelia, în Umbria, printre niște vechi ruine s-a descoperit o statuie de bronz înaltă de aproximativ doi metri, însă spartă în bucăți. A fost reconstituită cu grijă, dovedindu-se o reprezentare a lui Germanicus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sub o grămadă de țigle. Sau, în vechea Velleia, în apropiere de Piacenza, o superbă statuie a Agrippinei, pe care Maria-Luiza de Austria, soția lui Napoleon, a găsit-o și a pus-o într-un muzeu. Cea mai emoționantă descoperire arheologică legată de această poveste este un cub de marmură gol pe dinăuntru. Făcea parte din monumentul funebru al Agrippinei și conținea urna cu cenușa ei, deoarece pe el se află o inscripție dictată, cu siguranță, de fiul său ajuns împărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Palatinus, își afirma puterea temporară asupra Romei. Curând a venit însă Evul Mediu, cu ura lui ideologică și furturile de lespezi de piatră, cărămizi și țigle. Din superbele edificii augustiniene avea să rămână prea puțin: descrierile istoricilor și minuțioasa reconstituire arheologică. Din cele cincizeci de herme din marmură neagră veche ce împodobeau sanctuarul lui Apollo, de pildă, au fost dezgropate trei, expuse astăzi în penumbra umilitoare a unei săli mici, alături de alte rămășițe. Din gigantica statuie a zeului au fost descoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vârful colinei Palatinus contra modestei sume de 50.000 de scuzi. Abia în 1870 tânărul stat italian, prin exproprieri și prin cumpărarea parcului, a unor mănăstiri și vile, a reușit să inițieze pe colina imperială primele tentative confuze de cercetare arheologică. Lacus Nemorensis. În 1840, pictorul englez John Turner, care a coborât pe serpentinele drumului până la lac, a pictat cu sensibilitate romantică ruinele marii peșteri, odeion, și sculpturile acoperite aproape în întregime de mărăciniș. Cercetarea misterioaselor ruine a fost îngreuiată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Castelli Romani, un incendiu sălbatic avea să transforme în cenușă ceea ce douăzeci de secole nu reușiseră să distrugă. Puține obiecte, mutate anterior în alte locații sau scăpate din întâmplare de furia flăcărilor, au rămas să dea mărturie despre o aventură arheologică singulară. Pe puntea primei corăbii care a ieșit la suprafață, începând de la cea de-a șaizeci și doua ordonată, adică a șaizeci și doua bârnă transversală, s-a descoperit un bloc de o grosime excepțională, un solid amestec de calx
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întru veșnică amintire: coliere, brățări, veșminte de mătase, sistre, vase pentru arderea parfumurilor. Piatra a fost descoperită după multe veacuri, fără ca pe moment să se înțeleagă originea ei. Edificiile egiptene necunoscute. Visul neîmplinit al călătoriei în Egipt a lăsat mărturii arheologice. Prin 1830, cercetătorul Girolamo Segato a făcut o călătorie în Egiptul de Sus, unde a dat peste un templu pe care grecii l-au numit Tentyris, iar noi îl numim Denderah, dar care, în realitate, purtase numele mistic Iunit Tentor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
biblioteci bizantine sau în mănăstiri din Occident, când amintirea vechiului imperiu era înecată în ură. Astfel, de foarte multe ori, pentru a avea o poveste istorică autentică trebuie să luptăm cu caracterul incomplet sau cu parti-pris-urile mărturiilor scrise. Însă descoperirile arheologice - edificii, inscripții, monede, morminte, ostraka, obiecte de marmură și bronz, fresce, bijuterii, țesături, monumente... - se ivesc din trecut, glasuri ale unor mărturii incoruptibile. Familia Julia-Claudia schemă v. original pp. 488-489 ............. linia familiei Julia ---------linia familiei Claudia condamnări și / sau moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
asta de culori de pământ și de vegetație, ce creștea continuându-se în trunchiuri și coroane de copaci și trecea mai departe peste crenelurile munților Jura, acest punct albastru-cobalt era atât de străin încât nu putea fi decât un vestigiu arheologic. Am cules acel ceva din pământ și acum ședeam aplecat deasupra palmei și priveam o mărgică de sticlă care nu era nici pe departe perfect rotundă, ci asimetrică, a cărei rotunjime era mai îngroșată într-o parte, cu o ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]