3,263 matches
-
lună, odaia ta era proaspăt plină de tine; eu eram bolnavă, dar omul cu temperatură e quasi inconștient de gravitatea boalei lui; azi simt despărțirea ca pe un chin nou chinezesc, groaznic, ca pe un tăiuș de cuțit teribil de ascuțit ce se adâncește inexorabil și prinzând rădăcini. De două zile trăiesc în atmosfera morbidă a îndatoririlor ce-mi impune contractul cu editura C.; îndatoririle devin din ce în ce mai presante, ca o rețea ce se strânge în jurul gâtului să mă sugrume. Azi dimineață
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
un tot, n-au mai rămas decât 5. [...] Așadar, luni, la ora 3, tot la liceul de băieți, despre care ți-am mai vorbit, unde a avut loc verificarea. Peste 100 de verificați în sală. Las la o parte emoția ascuțită pe care o simțeam în pântece, greutatea ficatului care-mi trăgea tot corpul spre dreapta și zbuciumul ce-mi întețea bătăile inimii și pulsul, de parcă ar fi fost lovituri de ciocan. În sfârșit, chiar la urmă, numele meu: „Exclusă din
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-l mai împing încă o dată fără succes. E o zi de iarnă cu cer albastru în Greenwich Village, genul de zi în care aerul e ca pasta de dinți și fiecare răsuflare îți taie respirația, iar oamenii merg pe jumătate ascunși de fulare. Însă pe mine m-au luat toate apele. Sunt roșie la față și tot părul strâns sub pălăria cea nouă Cossack mi-a venit pe ochi și sunt conștientă de faptul că, pe partea cealaltă a drumului, toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
E de la Balenciaga. — Cu asta am plecat în luna de miere, zice Caroline, amintindu-și. Am mers cu Orient Expresul până la Veneția, apoi am explorat peșterile din Postojna. Cunoști regiunea? — Trebuie neapărat să te îmbraci cu ea! zic, cu vocea ascuțită de încântare. O să fii mortală cu ea! Și e atât de romantic - să porți hainele cu care ai plecat în luna de miere! — Cred că ai dreptate, o să fie destul de amuzant. O pune pe lângă ea, cu mâini roșii, bătute de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
venit. Am deosebita plăcere de a vă ura bun venit în această seară aici, cu prilejul acestui eveniment extrem de fericit. În principal, Marciei Fox, președinta acestei clădiri, Guineverei von... — Nu-mi pasă de lista voastră stupidă! se aude un glas ascuțit dinspre ușă, și mai multe capete se întorc instantaneu într-acolo. —... von Landlenburg, partner asociat al Fundației Elinor Sherman... spune Elinor, cu maxilarul din ce în ce mai încordat. — Lasă-ne să intrăm, vacă proastă ce ești! Se aude un zgomot înăbușit și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu perciuni, cu barba și mustățile roșcate și cu obrazul ca stropit cu sânge” <endnote id="(377, pp. 99 și 142)"/>, jupânul Șulăm - negustorul ambulant de apă gazoasă („zodă electrică”) din nuvela Mormântul unui copil (1906) - are „barba rară, roșcată, ascuțită ; cu mustăți lungi, subt un nas mare, c-o față plină cu pistrui”, jupânul Avrum - orândarul din povestirea O umbră (1906) - este descris și el cu „barba roșie” <endnote id="(410, pp. 13 și 280)"/>, iar domnul David - negustorul din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Bohémiens et de leur musique en Hongrie, 1859) susținea aceeași idee, dar dădea o altă explicație : „Pentru că În ultimele douăzeci de secole și-au reprimat toate sentimentele, având grijă să ascundă tot ce ține de inima lor și să-și ascută inteligența În direcția vicleniei și Înșelăciunii, evreii pot studia artele, dar n-au Învățat niciodată să creeze” <endnote id="(866, p. 535)"/>. Publicistul antisemit Edouard Drumont (La France Juive, 1866) scria că „semiții nu au dat nici un geniu”, pentru că „omul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
gheață sau să se Înece la scăldat, rămânând repetent, pe când jidănașul este premiant” <endnote id=" (735)"/>. În fine, Moses Schwarzfeld aducea ca argument și faptul că evreul a fost obligat de condițiile istorice specifice În care a trăit să-și „ascută inteligența”, aceasta fiind „singura armă de apărare” a evreului față de „popoarele ce-l disprețuiau și prigoneau”. În caz contrar, ar fi fost „amenințat a peri În noianul de dușmani și hărțuieli” <endnote id="(3, p. 44)"/>. Cu zece ani Înainte
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Vasile Alecsandri În fața Senatului României În 1879 -, dar „neobosit Întru Îndeplinirea misiunei sale” <endnote id="(465)"/>. Cam În aceiași termeni scria În 1859 maghiarul Franz Liszt despre evreii est-europeni : „În ultimele douăzeci de secole, ei [...] au avut grijă să-și ascută inteligența În direcția vicleniei și Înșelăciunii”. „Evreii sunt așa cum erau În Evul Mediu : elemente ale societății dedate la Înșelăciune, Întotdeauna prefăcute și viclene ; ei flatează vanitatea și viciile societății, Îi epuizează resursele și Îi disprețuiesc slăbiciunile” <endnote id="(866, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lor. Am cunoscut ziariști evrei Închiși ca ostatici, pe când ziariști români scriau În gazetele germane. Am cunoscut evrei care au luptat pe frontul moldovenesc și s-au Întors mutilați, pe când mulți români s-au furișat În București, și au rămas ascunși sub ocupație” <endnote id="(453)"/>. Chiar și unii Înalți ofițeri au resimțit ca pe o datorie de onoare să confirme loialitatea de care au dat dovadă militarii evrei : „Cine a văzut, ca mine, cum au luptat și au suferit soldații
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o acțiune de pregătire a unor măsuri excepționale prin evacuări și deportări, care le punea viața în pericol. Colonel A.Constantinescu, comandantul Cercului de recrutare Dorohoi, cu adresa nr.23377 din 21 iunie 1942, cu motivația că mulți evrei sunt ascunși și refuză recensământul, cere Poliției Dorohoi să facă razii cât mai dese în oraș, să aresteze și să trimită la cerc pe toți evreii care nu s-au prezentat la recensământ. La 23 iunie 1942, șeful poliției raportează comandantului Cercului
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
chit că prostimea cea multă murea de foame și-și petrecea timpul omorând păduchii cu miile. Prin urmare, li s-a pus pata pe cel care, la nivel foarte Înalt, fusese timp de mai bine de 3 ani un cui ascuțit În talpa generalului (apoi mareșalului) Ion Antonescu, intervenind de multe ori În favoarea coreligionarilor sau chiar criticându-l deschis pe Conducător pentru atitudinea sa discriminatorie față de evrei. Din această cauză, pentru un timp a fost chiar deportat În Transnistria, de unde s-
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
greu ar fi trecut. Tăietorul de serviciu al cuvintelor, P. Necula, a inserat În raportul său textul integral al poemului „Stampă” despre care avusese o opinie extrem de proastă: „De un timp, vin În sate nevăzute/ duhuri rătăcite ale străbunilor,/ stăm ascunși sub pături și le auzim/ mersul În vîrful picioarelor/ se-așează cu gîtul Întins spre zări/ la locurile noastre de odihnă,/ oftează și ne-ntreabă cum stăm/ cu problema pămîntului./ Marin răspunde: -Nu vedeți?!/ Priviți În jurul vostru o clipă/ nu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
vremuri de mari și ticăloase minciuni propagandistice. Un angajat al DGPT, controlând șpaltul publicației „Săptămîna” (poate cea mai populară apariție din epocă) a găsit un comentariu scris, cel mai probabil, de redactorul șef de atunci, Eugen Barbu, o limbă extrem de ascuțită În spațiul presei comuniste românești. Revista era cu numărul 53/ 1971, și cenzorul făcuse motivarea intervenției sale „confidențiale” astfel: „În urma semnalării noastre la Comitetul Municipal de Partid București, a fost scoasă din acest număr rubrica <<Viața Uniunii scriitorilor>> care relata
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
este o experiență, dictată în mare majoritate, de spiritul persoanei care călătorește. În plus, nici Iisus Hristos nu a arătat ca un Dumnezeu, ci ca un om de rând și, înclin să cred că oamenii, cu adevărat speciali, sunt cei ascunși în mantia modestiei și a normalității. În toate domeniile, nu doar în cel spiritual, dar poate mai ales în cel spiritual. Gândul îmi fuge la Carlos, șamanul ecuadorian din prima călătorie care a alergat să-și pună costumația de șaman
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
-l doborâți ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe? Da, ei pun la cale să-l doboare din înălțimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvântă, dar cu inima blestemă. Ei își ascut limba ca o sabie, își aruncă vorbele lor amare ca niște săgeți, ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neașteptate, fără nicio frică. Ei se îmbărbătează în răutatea lor, se sfătuiesc împreună ca să întindă curse și
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
putem aștepta și la o implicare directă în conflict. Indirect am fost implicați. Multe manifestații în susținerea părții Nord Coreene, multe neliniști și mai ales accentuarea terorii ce se manifesta asupra fiecăruia dintre noi!... Se întărea dictatura proletariatului și se ascuțea tot mai mult lupta de clasă... acea teorie a Tătucului Stalin. Foarte curând aveam să simțim accentuat manifestarea acestor două tendințe. Revenim acasă de la cursurile din Bârlad și ne pregătim pentru noul an școlar ce urma să înceapă. În acel
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
manevrat, chiar au făcut un număr oarecare de scânduri, ajutați de oamenii din sat care lucrau prin rotație zilnic, ca ajutoare. Acum nu era prea greu lucrul. La sfârșitul săptămânii oamenii pleacă acasă, vor să ia și fierăstrăul să-l ascută și apoi să reia lucrul. Am o bănuială și le cer să lase fierăstrăul pe loc pentru a nu-l purta pe drum și a-l ascuți la întoarcere... Meșterii pleacă, eu continuu să fac scânduri cu cei ce lucraseră
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
La sfârșitul săptămânii oamenii pleacă acasă, vor să ia și fierăstrăul să-l ascută și apoi să reia lucrul. Am o bănuială și le cer să lase fierăstrăul pe loc pentru a nu-l purta pe drum și a-l ascuți la întoarcere... Meșterii pleacă, eu continuu să fac scânduri cu cei ce lucraseră ca ajutoare pentru că, orice metru de scândură realizat astfel nu-l mai plăteam meșterilor. Organizez lucrul și pentru zilele următoare și mă bucuram că meșterii nu vin
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la fel. S. B.: Sistemul însuși este condamnat s-o ia de fiecare dată de la capăt ca și cum n-ar exista o experiență. Or, experiența celor bătrâni este utilă. Cei cu părul alb pot să greșească, dar important este să-i ascuți, în primul rând. S-ar putea ca de-acolo să iasă ceva bun. M. M.: Eu am fost șase ani Rector și am văzut multe. De-a lungul carierei militare am fost recunoscut ca unul, așa cum se zice în Ardeal
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
asigurat de o bună regie a focalizării obsesive. Maladia aduce în discuție dispozitivul senzorial al lui „simț enorm și văz monstruos”. Chiar și atunci când vederea este temporar blocată, auzul, celălalt simț angajat, îi preia prerogativele. „O încordare înaltă a atenției ascute simțirea auzului în singurătatea nopții ; când ochiul e dezarmat și neputincios, auzul pare că luptă să și vază.” Ne aflăm în acest regim al lui „simț enorm”. Decupajul gestului care emblematizează violența și transformarea criminalului într-un gigant sunt cele
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Leonida confundă inițial revoluția cu spiritul orgiastic și teatral al sărbătorii, iar această confuzie se repetă. Diferența constă în primul caz în înregistrarea sărbătorii ca amplificare a dinamismului masei. S-a produs un fenomen de empatie, grandoarea relatărilor despre „revoluție” ascute simțurile dilatate de admirație ale consoartei, iar Leonida tinde să identifice psihologic fenomenul. În momentul în care există o bază materială, zgomotele produse de ceata de cheflii, Leonida este la rândul său cuprins de teroare. Diferența este că acesta apelează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
monstruosul se insinuează în lumea domestică a burghezului tabietard ține de regimul figurat al limbajului, de plastica deformatoare a unei reto- rici de uz gazetăresc. „Reacțiunea” este monstrul ieșit din obscuritate, care asemeni unui animal de pradă „stă la pândă ascuțindu-și ghearele”. Registrul monstruosului se află aici într-o relație simbiotică cu grotescul figurilor terifiante pe care le sculptează retorica jurnalistului. „Nu e revuluție, domnule, e reacțiune ; ascultă : ăcitește tremu‑ rând :Ă «Reacțiunea a prins iar la limbă. Ca un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
într-o relație simbiotică cu grotescul figurilor terifiante pe care le sculptează retorica jurnalistului. „Nu e revuluție, domnule, e reacțiune ; ascultă : ăcitește tremu‑ rând :Ă «Reacțiunea a prins iar la limbă. Ca un strigoi în întunerec, ea stă la pândă ascuțindu-și ghearele și aștep- tând momentul oportun pentru poftele ei antinaționale... Națiune, fii deșteaptă !»” Însă violența se dovedește a fi una rituală, o ritualitate a sărbătorii care include excesul și suspendarea ătemporarăă a autorității, cu transgresarea calificată a interdictelor. Ipistatul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lui N. Ceaușescu, determinată de poziția față de URSS, relațiile cu statele occidentale, implicarea cu succes în problematica Orientului Mijlociu, interesați de atare interviuri erau multe publicații și ziariști. Înainte de primirea la interviu, noi cei de la "ziariști străini" trebuia să ne ascuțim la maximum "vigilența revoluționara": să avem grija ca în seara dinaintea zilei "Z" ziaristul sau ziariștii, uneori fiind mai mulți publiciști de la același trust de presă, să nu exagereze cu "paharele", să nu se combine cu vreo "jună Rodică" aflată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]