KorAP: Find »[drukola/base=asistentă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...102 103 104 ...333 >

8,316 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685

nu ajută la nimic, mă informează secretara emoționată, ciripind din vârful buzelor vopsite în roșu, aproape negre. A consultat-o cineva, întreb eu, nu aveți nici o asistentă aici? Iar ea spune, aveți ghinion, astăzi este una din zilele în care asistenta nu vine, apoi mă privește suspicioasă, te-am căutat peste tot, la serviciu ne-au spus că nu ai ajuns, iar acasă nu răspundea nimeni, și eu murmur, am avut câteva lucruri de făcut, dar privirea ei inchizitorială și întunecată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
nostru nu este țipenie de om, numai focuri arzând pe marginea drumului, însămânțând câmpia cu florile scânteilor lor și parfumând aerul cu miros de carne friptă, mirosul sacrificiului uman. Când intrăm aproape inconștiente în spital, îmi amintesc felul în care asistenta mă întrebase, vă pot ajuta cu ceva, iar Udi spusese, luați copila și nu mai puneți atâtea întrebări, dar de data aceasta întrebările nu își au rostul, totul este clar, burta ei proeminentă și hainele ude, o răpesc imediat, mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
lui este grațioasă, lipsită de greutate, invizibilă, îl pun pe Udi cel încordat, cel serios alături de el, dar și dragostea lui este invizibilă, ce importanță are dacă ea devine invizibilă după două zile și jumătate sau după douăzeci și cinci de ani. Asistenta care iese din salon aruncă o privire curioasă către siluetele noastre îmbrățișate lângă fereastră, poți intra, îmi spune ea, dar prefer să îl trimit pe el, intră tu mai întâi, asta o va ajuta mai mult, în timp ce dispare înăuntru trăgându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
întreb eu, drumul acesta îmi face sângele să îmi clocotească de furie, iar el spune, crezi că la vârsta noastră nu mai este nevoie să luăm măsuri de precauție sau poate că tu preferi să ți-o pui în fața camerei asistentelor, și eu spun, nici nu știu dacă vreau să mi-o pun, nu suport cuvântul ăsta. Lasă tu semantica, zice el, lasă-mă să îți iubesc trupul, apoi se ridică și mă trage după el în dormitorul uriaș, părinte unic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

dar a[a m\ simțeam cel mai bine. Când era și a patra persoană, atmosfera devenea un pic cam stânjenitoare. Când eram doar noi trei, ne simțeam ca într-o dezbatere televizată: eu eram oaspetele, Kizuki talentata gazdă, iar Naoko asistenta lui. Kizuki era grozav când se afla în centrul atenției. Era uneori sarcastic și de aceea lumea îl considera arogant, dar adevărul e că era băiat bun și cinstit. Avea întotdeauna grijă să ni se adreseze și mie și lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
care știu o mulțime de lucruri și despre păsări, flori, insecte. Când stau de vorbă cu ei, realizez cât am fost de ignorantă, dar nu mă deranjează deloc sentimentul acesta. Suntem aici cam șaptezeci de pacienți, iar personalul sanatoriului (doctori, asistente, funcționari etc.) se ridică la peste douăzeci de persoane. Pentru că spațiul de care dispune sanatoriul este foarte mare, nu mi se pare că suntem mulți, ci mai degrabă aș spune că e pustiu. Trăim în sânul naturii și suntem cu toții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
însă, au ei nevoie de ajutorul nostru. Se întâmplă, uneori, să fim mai buni decât ei în anumite domenii. De exemplu, eu îl învăț pe unul dintre doctori să cânte la pian, o altă pacientă o învață franceză pe o asistentă. Mulți dintre pacienții cu probleme psihice, ca cei de aici, sunt înzestrați cu talente speciale. Noi toți suntem egali - pacienți, pesonalul sanatoriului și... tu. Atâta vreme cât ești aici, ești de-al nostru, așa că eu te ajut pe tine și tu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
murit mama din pricina asta și acum, tata... exact la fel. Fiind duminică, culoarele spitalului universitar erau înțesate de vizitatori, precum și de pacienți deplasabili. În aer plutea un miros specific - dezinfectant, miros de urină și așternut îmbâcsit, amestecat cu parfumul florilor. Asistentele alergau de colo-colo, tocurile lor răsunând sec. Tatăl lui Midori se afla într-o rezervă cu două paturi, al lui fiind lângă ușă. Lăsa impresia unui animal mic, neputincios. Zăcea pe o parte, fără vlagă, cu brațul stâng atârnând inert

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
soția individului din celălalt pat. I-a schimbat pijamaua și i-a curățat niște fructe. Era rotunjoară la față și părea o femeie de treabă. A stat destul de mult la taclale cu Midori. La un moment dat, a intrat o asistentă cu o nouă pungă pentru perfuzie și a schimbat câteva vorbe cu Midori și cu femeia, înainte de a ieși din salon. Neavând ce face, îmi plimbam privirile prin încăpere și apoi urm\ream firele de telegraf. Din când în când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-i așa? — Nu mă pot pronunța acum, zise doctorul. Vai, dar ce-i cu fusta asta scurtă? — E frumoasă, nu? — Ce faci când urci scările? a întrebat doctorul. — Nimic special. Îmi etalez și eu ce am de etalat, spuse Midori. Asistenta, care era în spatele doctorului, pufni în râs. — Ar trebui să te internezi într-o bună zi să-ți deschid și dumitale capul ca să văd ce se petrece în el, spuse doctorul, șocat. Te rog, fii drăguță și circulă cu liftul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
faci pipi? — Nu. — Watanabe, n-ai vrea să coborâm la bufet să mâncăm și noi ceva? m-a întrebat Midori. Am fost de acord să mergem, deși nu prea aveam chef să mănânc. Bufetul cu autoservire era plin de doctori, asistente și vizitatori. Holul din subsol care servea drept bufet, fără nici o fereastră, era încărcat de scaune și mese și toată lumea vorbea în timp ce mânca - probabil despre boli și bolnavi - iar ecoul vocilor răsuna ca într-un tunel. Din când în când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
și toată lumea vorbea în timp ce mânca - probabil despre boli și bolnavi - iar ecoul vocilor răsuna ca într-un tunel. Din când în când, ecoul era înăbușit de microfonul la care se solicita prezența în spital a vreunui doctor sau a vreunei asistente. În timp ce încercam să fac rost de o masă, Midori s-a dus și a cumpărat două porții de mâncare, pe care le-a adus pe o tavă de aluminiu. Crochete cu sos, salată de cartofi, varză dată printr-o răzătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
și jumătate, iar sora mea nu-și permite să facă nici măcar nunta dacă o ținem tot așa. — De câte ori pe săptămână vii aici? am întrebat-o eu. — De obicei, de patru ori, spuse Midori. Spitalul pretinde c\ asigură îngrijire totală și asistentele sunt minunate, dar sunt puține și nu fac față. Trebuie să fie în permanență și un membru al familiei care să dea o mână de ajutor. Sora mea vede de magazin, eu am ore la facultate, și totuși ea reușește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
dacă merge bine perfuzia, îi dau să bea apă, îi șterg sudoarea și îl ajut să scuipe. Plosca e sub pat, iar dacă i se face foame, îi dau mâncarea care a rămas. Dacă nu știu ceva, o întreb pe asistentă. Cred că o să te descurci, spuse Midori, zâmbind. Ar fi o singură problemă. Din când în când o ia razna și îndrug\ tot felul de ciudățenii... nu înțelegi nimic. Sper că nu te deranjează dacă se întâmplă așa ceva. Stai liniștită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
mine somnul, așa cum stăteam cocoțat pe scaunul cel rotund. Crizantemele albe și galbene din vaza de pe masa de lângă fereastră îmi spuneau că e toamnă. În aer plutea miros plăcut de pește fiert - era peștele care nu se mâncase la prânz. Asistentele circulau în permanență pe culoar și le auzeam deseori vorbind clar și tare. Din când în când mai aruncau câte un ochi în salon și îmi zâmbeau dulce când vedeau că ambii pacienți dorm buștean. Aș fi vrut doarsă citesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
a trezit tatăl lui Midori, imediat după ora patru, ea s-a așezat la capul patului, i-a șters sudoarea de pe frunte, i-a dat să bea apă și l-a întrebat dacă îl mai doare capul. A venit o asistentă și i-a luat temperatura, a întrebat de câte ori a urinat și i-a verificat perfuzia. Eu m-am dus la televizor și m-am uitat puțin la un meci de fotbal transmis în direct. La ora cinci i-am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
a pus un bandaj nou. A făcut totul cu o îndemânare uluitoare. — Cum de te pricepi la atât de multe lucruri? am întrebat-o. — Pe vremuri am lucrat ca voluntar într-un spital. M-am jucat și eu de-a asistenta și așa am învățat. După ce a terminat, Hatsumi a adus două beri din frigider. Ea a băut jumătate dintr-a ei, eu mi-am băut-o pe a mea plus ce a lăsat Hatsumi. Mi-a arătat apoi fotografii cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

spuse el. Nu m-am gîndit niciodată la chestia asta. Nu prea ai ce să vezi acolo, asta decît dacă nu ești puțin cam prea drăguț. — SĂ-ți dau ceva de băut. Știi că nu-s bună de nimic ca asistentă. N-am fost pregătită pentru așa ceva și n-am nici o Înclinație. Da’ știu să prepar o băutură. — Da, să bem ceva. — Ce-ai vrea? — Orice. — Atunci o să te surprind. MĂ duc jos s-o pregătesc. Auzi ușa deschizîndu-se și Închizîndu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
prinsese gîtul În brațe și-și freca părul proaspăt tuns de obrazul lui. — De la Regina TÎrfelor. Și știi cum Îi zice cîrciumii? — Nu. — Hanul și antrepozitul „Regala Monedă de Zece Dolari din Aur“. — PĂi și ce făceai tu acolo? — Eram asistenta unei tîrfe. — Și ce face asistenta unei tîrfe? — O, Îi ține trena cînd merge și-i deschide ușa la trăsură și o conduce la cameră. E ceva ca un paj, cred. — Și ce-i zice tîrfei? — Orice-i trece prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
freca părul proaspăt tuns de obrazul lui. — De la Regina TÎrfelor. Și știi cum Îi zice cîrciumii? — Nu. — Hanul și antrepozitul „Regala Monedă de Zece Dolari din Aur“. — PĂi și ce făceai tu acolo? — Eram asistenta unei tîrfe. — Și ce face asistenta unei tîrfe? — O, Îi ține trena cînd merge și-i deschide ușa la trăsură și o conduce la cameră. E ceva ca un paj, cred. — Și ce-i zice tîrfei? — Orice-i trece prin cap, atîta timp cît e politicoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
foarte obositor să fii o pasăre Într-o colivie aurită pe o astfel de arșiță“. Chestii d-astea. — Și tîrfa ce zice? — Ea zice: „Chiar că așa-i. Sigur că așa-i, dulcico“. Zice așa pentru că tîrfa asta, a cărei asistentă eram eu, e cam din popor. — Și tu de unde ești? — Eu sînt sora sau fratele unui scriitor morbid și-am primit o educație rafinată. Asta mă face să fiu foarte căutată de tîrfa principală și de anturajul ei. Și-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688

mâncate și risipite printre gardurile vii înalte până la burlane. Răsucind un aer tare peste cadavre pârâitoare de frunze fără coșciuge și Internatul 2 atât de confortabil cu cărămizile-i aparente și albul murdar al câinelui din poartă urmărit de piciorul asistentei Fufi, posesoarea acelui hohot legendar: două săptămâni oaspeți-salvatori, după care vă dăm la rezidenți, și ieși trântind ușa fără clanță. Când iarna era destul de ușoară ca să ne aruncăm un halat bejuliu direct pe piele și să ne strecurăm printre gardurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
brâu cu căpățâna lui Osman-Pașa și Țepeș în valtrapuri orientale bătând nucile cu lancea-i înroșită și Doamne! cum le mai zicea Haralambie de rudele lui proto pentru care săpase curtea azilului până dăduse de clădirile astea cu tot cu doctori și asistente, și în cinstea căruia nu se dezvelise o plăcuță cu: aici a creat și recreat bardul Haralambie! și hai să facem o poză ca să pot ieși și eu odată în cartier după băutură și haleală Așteptând cuminți fără să vină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397

practic inexistentă și rigiditate corporală extinsă cranio-caudal, aceștia fiind, inițial, fără nici o excepție, insensibili la stimuli, lipsiți de contact auditiv și vizual și incapabili de orice comunicare verbală ori non-verbală. Practic, scurtcircuitați! Mai în glumă, mai în serios, colegii și asistentele discutau aprins, despre o posibilă contagiozitate... În ghilimele, vorbind. Le-am transmis, tuturor, să lase și prostiile și zvonistica! Nu contează ceea ce crezi, ci ceea ce știi. Examinarea clinică, potențialele evocate EEG, puncțiile rahidiene și restul investigațiilor au eliminat, din diagnoză

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
și electrică. Să nu zici hop! până ce n-ai trecut puntea. Așa spune proverbul! Și e valabil peste tot în lume, chiar și într-o secție pentru alienați! Mai ales! Oricum, i-am făcut raport disciplinar inconștientei și impertinentei de asistente, de pe rezerva nr. 2 . Să-și caute de lucru, dracului, în altă parte. Eventual, la o stână de berbeci! *** Uluitor! Nu atât negativismul extrem al pacientului de la nr. 2, care refuză să admită că ar avea probleme medicale, de orice

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]