2,999 matches
-
Dar, Încă o dată, optimismul meu Înrădăcinat - puțin tembel, cum l-a caracterizat un amic, scriitor român, trăitor la Paris! - mă Împiedică să găsesc cel mai mic punct de sprijin unei atât de binefăcătoare adeseori, de senzuale, de „necesare” auto-compătimiri, viciu atrăgător, extrem frecventat de atâția oameni cuminți și puternici, refugiu blând și unic al unor ceasuri grele, absurde, brutale, confuze, până la tentația disperării și uneori chiar dincolo de ea! Nu, cum zice nu știu care șlagăr, nu „aș mai vrea să fiu o dată tânăr
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
supună materia și legile ei propriei tale voințe. Și, poate, mai presus de toate acestea, spaima de Neant. Or, a face „locuibil” neantul, a-l imagina, a-l reprezenta prin criteriile noastre, potențate În cheie pozitivă, este un fapt extrem de atrăgător. Pentru mulți credincioși, de altfel, credința Într-o viață viitoare este sinonimă cu credința, de fapt; paradisul sau infernul ca pedepse sau răsplată a unui comportament de un fel sau altul uman, elemente, cred eu, ce țin Încă de mentalul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ai lor, făceau figură de mesageri ai unei lumi misterioase și interzise). Și așa, conceptul s-a degradat. Românii erau fericiți când primeau din străinătate „lucruri la pachet“, În genere articole de Îmbrăcăminte second hand și disparate (dar oricum mai atrăgătoare decât ponositele și uniformele confecții comuniste). Cafeaua, țigările, săpunul erau alte produse străine vânate cu obstinație. Pentru majoritatea românilor — cu excepția unui mănunchi de intelectuali de „formație veche“ —, asemenea mărunțișuri (care, este drept, fac viața suportabilă) au trecut Înaintea valorilor esențiale
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
consternării profesorului îndrumător care încercase fără succes s-o convingă să se răzgândească. Ne-am întâlnit la aceeași petrecere la care recidivasem cu consumul de stupefiante. Era îndrăgostită de mine, dar platonic, obiectiv, iar această distanță o făcea mult mai atrăgătoare decât gașca de sicofanți cu care fusesem obișnuit. Îmi jucam propriul rol oarecum distrat și mi-am dat seama că asta o frustra, cumva subtil. Da, jucam același joc duplicitar din studenție și asta mă făcea să mă simt mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
frapieră (stafia observă cu amărăciune că era goală) înainte de a se prăbuși într-un scaun la masa rotundă din colțul îndepărtat al încăperii. Marta era o femeie trecută de treizeci și ceva de ani, intenționat aleasă pentru că nu era foarte atrăgătoare și cu care Jayne se împrietenise în timpul turnării unui film în LA. Era loială, discretă și se îngrijea de toate treburile lui Jayne cu cea mai mare ușurință - doar una dintre miile de femei din orașul acela atât de fascinate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
copertina băncilor de rezerve (unde mi-am lăsat teancul cu Informatorii, punându-l pe locul inscripționat „Gratis, cu legitimație de student“), toată lumea arăta de parcă ar fi ieșit dintr-un catalog de modă foarte șic, Abercrombie and Fitch. Totul era extrem de atrăgător și am alunecat din nou în trecut, în anii petrecuți la Camden. De fapt întregul campus - atmosfera, poziția căminelor, arhitectura clădirilor principale - îmi amintea de Camden, deși aici era vorba de un mic colegiu foarte scump de la capătul lumii. - Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
îngust. Conversația politicoasă se prelungi de la cocteil la masa de cină atât de sufocant încât presupunea o certă insensibilitate, așa că am început să le analizez pe femei, comparându-le foarte atent pe Mimi față de Sheila și față de Nadine, găsindu-le atrăgătoare (deși Jayne le eclipsa pe toate). Mitchell stătea aplecat spre nevastă-mea, iar Nadine continua să-mi toarne sangria, eu fiind convins că nu conținea nici urmă de alcool, și indiferent la cine mă uitam, deslușeam reținerea de la trecută promiscuitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
studenți, pentru că nu există nici un Clayton. - Dar e extrem de important. - Înțeleg, dar n-avem nici un Clayton, repetă ea. - Te rog, mai verifică o dată. Secretara îmi zâmbi ironic - de fapt se voia înțelegătoare. - Domnule Ellis - (și mă înnebunea că tinere femei atrăgătoare îmi spuneau așa) - lista studenților - știți ce înseamnă asta? - mi-a confirmat că nu există nimeni cu numele de Clayton - nici ca nume, nici ca prenume, nici ca al treilea nume - care să fie înscris la noi. Nu era doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu toate astea a de devenit mai clară. Te-aș putea implica. Rănile continuau să se deschidă. - Ce vrei să spui? Ce-ai putea să faci? - Păi, i-ai fost mentor. Era o tânără studentă dispusă să coopereze. Și foarte atrăgătoare. Vocea făcu o pauză, luând un alt aspect în considerație. Poate că Aimee Light vroia mai mult de la marele și faimosul profesor pentru care își pregătea disertația. Vocea făcu o altă pauză. Poate că ai dezamăgit-o într-o anumită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mirat faptul că numai În câteva ceasuri, ați putut nota Întâmplări multe și lua date necesare. Dacă timpul ar fi fost mai lung, s-ar fi depănat Încă multe amintiri. Atât cât este, este foarte Închegat, Într-o formă foarte atrăgătoare! Ați modelat totul cu o Înaltă Înțelepciune, ca să fie corespunzător vremurilor! Uitasem să număr printre profesorii mei de la Facultate, pe Rădulescu-Motru, tocmai pe cel mai apropiat sufletește de noi studenții . Printre lucrările mele, tabloul „Flori” (50/35 cm.) a fost
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
de elită spirituală. Am unele rezerve pentru unele personalități, care au aparținut unor clase sociale suprapuse; nu știu ce-ar zice editura . Este de văzut. Apoi cazul Dănuț Nemțeanu . Am remarcat, că În unele locuri stilul care În general este atrăgător, cu magisme de fluviu, plastic, În alte locuri mi se pare prea telegrafic (O putem discuta, pe unele pagini). Retușuri cu totul neînsemnate, ar readuce În unitate, cele câteva treceri zic eu, brusce, de la o ideie la alta. Aș dori
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
va fi, sper, foarte bucuros și poate ar și prefața o asemenea carte. Eu văd această culegere de „Mărturii fălticenene” foarte posibilă și realizabilă și, mai ales, frumoasă. O vom Îmbogăți și cu ilustrații, ca să fie cât mai interesantă și atrăgătoare. Nu credeți că ar putea fi dată „Cărții românești” spre publicare ca fiind elaborată sub egida Muzeului Fălticenilor? Nu credeți că ar câștiga prin aceasta un spor de prestigiu și Muzeul Dstră și cartea? Muzeul o elaborează la propunerea noastră
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
nu ține. Există, apoi, și curiozitatea legitimă. Mergem, eu și VITALIE CIOBANU, la Ambasada Republicii Moldova, la o întâlnire cu Asociația basarabenilor stabiliți la Moscova. Un drum lung, cu mașina care ne-a luat de la hotel. Trecem prin cartiere mai puțin atrăgătoare, apoi urcăm în altă mașină, un Mercedes aproape nou, și iar șerpuim mult (de parcă ne-am deplasa la o întâlnire conspirativă, și unele măsuri de precauție ar fi obligatorii). La ambasadă suntem așteptați de câțiva membri ai Asociației. Au venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fotografii sau scule de scris, sunt destul de vagi. Examinez împreună cu Nae Prelipceanu încăperile, traducându-i din rusă explicațiile ghidului. Un orgoliu de cultură mică, provincială, izolată de fluxul contemporaneității, emană din scenografia cu care suntem înconjurați. Această suavă iluzie folcloric-arhaizantă - atrăgătoare în special pentru străinii, tot mai puțini, care vizitează zona - se destramă de îndată ce părăsești micul spațiu proteguitor al cătunului lui Kupala (un scriitor din alte timpuri, ce par deja imemoriale). În autobuz, dialoghez cu o doamnă din comitetul de organizare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de asemenea, prin Internet. Astfel că acești autori ajung la un public care nu este un public pentru poezie și care poate n-ar merge la o lectură tradițională de poezie, însă melanjul poeziei cu altceva (dansul, muzica) este mai atrăgător. - Richard, spune-mi ceva despre felul cum trăiește, cum se descurcă astăzi un scriitor în Germania. Este un subiect care ne interesează foarte mult, mai ales că scriitorii din România și din Basarabia o duc foarte greu în această perioadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
făcute spre a ne induce în Eroare, spre a ne încerca adevărata noastră dorință de „existență”. Ce se va petrece doar Dincolo, loc însă din care nu s-a „întors” încă nimeni. Budismul, oarecum asemănător, în forme și mai colorate, atrăgătoare, a iscat un „basm” al reîncarnărilor, al „curățirii succesive” spre a fi vrednic de Nirvana, o luptă pentru a scăpa de marele flagel și pecete a umanului care e Suferința! (Aici, budismul intră în flagrantă contradicție nu cu creștinismul, ci
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
precum Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Blaier și alții.Ă A avut mulți prieteni, multe „prietene” - deși soția lui nu era ceea ce s-ar putea numi o „frumusețe”, el era sensibil la „frumosul feminin” și făcea curte neîntreruptă, neobosită, unor frumoase, atrăgătoare psiholoage sau balerine, vizitând într-o singură după-amiază mai multe case, prestând de fiecare dată excelente „servicii” intelectuale, ținând lungi discursuri despre teme posibile și variate, vorbind, de exemplu, despre experiența sa brutală carcerală sine ira et studio, cu detașare
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Constantinopolului, incendiile de la Saint-Arnaud, Vel'd'Hiv, habar n-avem", aceasta constitue un atu prețios. Mediterana seamănă cu un bideu plin-plinuț, căruia riveranii îi caută pe dibuite gura de scurgere pentru a-i da un miros și o înfățișare mai atrăgătoare, elaborând o mulțime de mari proiecte economice, culturale, diplomatice, economice, care se opresc de fiecare dată brusc. Intelectualicește vorbind, vântul bătând dinspre larg peste aceste ape uzate nu poate face rău. Bun vânt și ispititor Tantour: haidem deci să vedem
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de pericol, o vechime fără egal. Printre seducțiile islamului: simplitatea doctrinală și convertirea fulgerătoare (n-ai de pronunțat decât o frază), poligamia (pentru bărbați), absența monopolului clerical, libera concurență a școlilor, ignorarea noțiunii de păcat originar, confortul consultațiilor juridice, imaginea atrăgătoare despre paradis (hurii sau efebi). Mai familiare ne sunt, în Europa, agrementele creștine: un Dumnezeu căruia îi poți spune "Tu", senzualitatea imaginilor, deschiderea spre feminitate, o mai mică pondere a Scripturilor, care nu sunt diktate divine, ci doar niște cuvinte
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sânul lui și o pulsiune a morții. Orice reuniune, o zâzanie. René Guénon, Aldons Huxley și alții ne încântă periodic cu grânele fără neghină, cu pământurile fără frontiere și cu spiritul fără dogmă al unor frumoase doctrine de înțelepciune universală. Atrăgătoarele lor propuneri au rămas să doarmă cuminte între coperțile cărților. Ele nu ne țin nici de frig, nici de cald. Tot așa cum în fiecare om civilizat zace un barbar, adevărul adevărat este că Dumnezeu și Diavolul formează o singură persoană
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Vălcău-de Jos - Sălaj). Alteori teama de alteritate face din străin nu numai personajul negativ din profan, ci dușmanul mitic: „[de] sub pat a scos un zmeu, adică un arap” (PurcăreniArgeș). Zmeii au și puterea de a dispune de aspect uman atrăgător, dar acesta este decodat de înțelepciunea tradițională într-o manieră „xenofobă”. Feciorul străin, imposibil de localizat în spațiul cunoscut trezește fiori fetelor curtate: „cela o fo zmău, fecior d’e zmău”. Buzduganul - simbol al puterii inimaginabile de profani se asociază
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
întreb. Cu același zâmbet a plecat mai departe, iar eu spre Burgos însă cu o nedumerire în plus, frământândumă cazul acestui tânăr canadian. Intru în oraș printr-o zonă nouă plină de tot felul de depozite, magazine și blocuri curate, atrăgătoare. Este încă dimineață și la un bar mă opresc pentru micul dejun. Apoi îmi reiau drumul spre zona veche a orașului unde lângă catedrală se află hanul municipal „Los Cubos”. Ajung cu două ore înainte de a-l deschide pentru noii
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
eu, Mitică și Sisi, hotărâți să mai salvăm ce se putea salva. Satul mirosea a porci pârliți și vin scurs din butoaiele Împușcate În pivnițele gospodarilor vrednici (“burjui” etichetați de ruși). Nu erau rare cazurile de soldați Înecați În vinul atrăgător de Târnave. Nu pot omite nici noaptea sosirii armatei cazace. Eram cu Sisi În Suseni, unde aveam provizii din toate. Văzând o dâră de lumină, a venit la noi un sublocotenent și a Început să ne percheziționeze. Ne-a așezat
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
marea mea bucurie am fost admis. Mi se Împlinea o mai veche dorință. Audiasem În Sibiu numeroase conferințe ale profesorilor universității clujene și de fiecare dată eram entuziasmat de conținutul lor. Și astăzi conferințele profesorului Liviu Rusu le consider la fel de atrăgătoare ca ale academicianului Tudor Vianu din București, exemple de documentare, interpretare și claritate În exprimarea frumosului, chiar dacă uneori ideile celor doi titani erau lipsite de convergență. Vizualizarea frumosului se poate face din diferite unghiuri: “Frumosul natural nu este identic cu
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
descrise dimineața. Programul a continuat cu aceeași viteză toată săptămâna, Duminica fiind obligați să susținem În sala de disecție un colocviu din toată osteologia. Treceam spre locuință prin Grădina Cișmigiu. Deși Îmi era puțin cunoscută și iarna, grădina era destul de atrăgătoare pentru un tânăr visător nu vedeam decât oase și particularitățile lor. Am uitat și de colegele care Îmi rezervau locul În amfiteatre la Facultatea de Litere și de lumea minunată a prelegerilor și a seminariilor. Am coborât din sferele Înalte
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]