2,756 matches
-
avut o influență deosebit de puternică asupra copilăriei mele. Despărțirea de mare, din cauza refugiului, a fost un șoc care a lăsat urme adânci. M-a urmărit nostalgia mării, dorul de mare mi-a îndurerat copilăria. "Pânza de păianjen" - în mare măsură autobiografică - e plină de ecourile mării, de amărăciunea acelei despărțiri. Chiar mai târziu, în fața ei, cântam marea copilăriei mele. Bunicul meu, ceasornicar, era pasionat de descoperirile care se făceau la Constanța cu prilejul săpăturilor și mi-a transmis dragostea lui pentru
Cella Serghi () [Corola-website/Science/305390_a_306719]
-
de mai târziu "Cad zidurile", apoi în alte ediții "Cartea Mironei" sau "Mirona". Locuiește un timp la Paris, unde continuă să scrie și să citească fragmente în grupul studenților români, fapt relatat în volumul "Mirona", care cuprinde foarte multe elemente autobiografice. Lecturile în grup sunt stimulente pentru autoare, așa cum erau și citirile la "Sburătorul" pentru Hortensia Papadat Bengescu, cu care creația literară a Cellei Serghi are tangențe. În 1945 e secretara Universității libere populare. După 1945 publică articole și schițe în
Cella Serghi () [Corola-website/Science/305390_a_306719]
-
spectrul media românesc, iar ocazional a fost amintită de jurnale ca una dintre reprezentantele proeminente ale „prostituției” mass-media și „bălăcărelii televizate” ale acestei perioade. Dată fiind disponibilitatea Nikitei de a face afirmații gratuite doar de dragul senzaționalului, mare parte din informațiile autobiografice existente sunt incerte. Conform declarațiilor Nikitei, părinții ei, Constantina și Daniel, au murit la cutremurul din 4 martie 1977; în acel moment, copila se afla în vizită la bunici, care au ales să nu-i dezvăluie moartea părinților și au
Nikita (vedetă din România) () [Corola-website/Science/313014_a_314343]
-
pentru românul "Leș Racines du ciel" (Rădăcinile cerului) și a doua oară în 1975, sub pseudonimul Émile Ajar, pentru "La Vie devant soi" (Ai toată viața înainte). Mistificarea Ajar/Gary nu ar fi trecut neobservată de toți. În românul sau autobiografic "Le Père adopté" (Tatăl adoptat), Didier Van Cauwelaert relatează că o studentă de la Facultatea de Litere de la Nișă, pe care el o numește Hélène, ar fi pregătit, cu doi ani înainte ca înșelăciunea să fie revelata publicului, un studiu în
Romain Gary () [Corola-website/Science/313034_a_314363]
-
accese de hemoptizie și este internat vreme de două luni într-un spital local. Va descrie ulterior aceasta întâmplare dramatică ca „o întâlnire cu maiestatea sa Îngerul morții”. Din acel moment s-a hotărât să se grăbească cu scrierea cărții autobiografice, (rămasă până la urmă neterminată) „Întoarcerea de la iarmaroc” (în ). În timpul convalescenței nu izbutește să ia parte, cum planificase, la conducerea primei „Conferințe pentru limba idiș” de la Cernăuți. Locul îi este ținut de confratele Nathan Birnbaum. In următorii ani, conform recomandării medicilor
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
donații din partea unor prieteni și admiratori. În anul 1910, simțindu-se mai bine, reia colaborarea cu gazetele evreiești. In 1913, la Lausanne, ajutorul financiar primit vreme de mai multe luni de la un admirator bogat, Sisiro, îi inlesnește lucrul la cartea autobiografică. În decembrie 1914 se întoarce la New York, de data aceasta însoțit de majoritatea membrilor familiei. Fiului său, Mișa (Moșe), bolnav de tuberculoză, i se refuză intrarea în Statele Unite. El rămâne în Elveția împreună cu sora lui, Emma, și decedează în anul
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
O rubrică asemănătoare fusese inaugurată mai înainte în "Românul", și era susținută de Lucian Blaga. Revista arădeană îi încredințează lui această rubrică, fiindu-i anunțată colaborarea încă din primul număr. Există o serie de lucrări, ca biografiile, scrierile cu caracter autobiografic, eseurile privind artele, care sunt dispersate în diferite rubrici ale cronicii culturale și chiar trecute în unele cazuri în secțiunea creației literare. Dintre scrierile cu caracter autobiografic, una aparține lui Ioan Urban Jarnik, „O rectificare și o propunere”, expunere în
Pagini literare () [Corola-website/Science/314697_a_316026]
-
din primul număr. Există o serie de lucrări, ca biografiile, scrierile cu caracter autobiografic, eseurile privind artele, care sunt dispersate în diferite rubrici ale cronicii culturale și chiar trecute în unele cazuri în secțiunea creației literare. Dintre scrierile cu caracter autobiografic, una aparține lui Ioan Urban Jarnik, „O rectificare și o propunere”, expunere în care prezintă împrejurările cunoașterii culturii române și realizează împreună cu Andrei Bârseanu, colecția "Doine și strigături din Ardeal", printre cele mai importante culegeri de poezii populare din literatura
Pagini literare () [Corola-website/Science/314697_a_316026]
-
Choukri). Este considerat unul dintre cei mai buni scriitori contemporani din Maroc, și chiar din spațiul arabofon, iar opera pentru care este recunoscut pe plan internațional, "Pâine goală "(în limba arabă: الخبز الحافي "al-ḫubzu-l-ḥăfī"), reprezintă prima parte a unei trilogii autobiografice, ce mai conține "Timpul greșelilor" (în limba arabă: زمن الأخطاء "zamanu-l-’aḫță’") și "Chipuri" (în limba arabă: وجوه "wuğūh"). Perioada copilăriei lui corespunde unei epoci dificile din istoria Marocului, după cel de-al doilea război mondial, cunoscută sub numele de
Mohamed Choukri () [Corola-website/Science/313575_a_314904]
-
și în română: „Duh și Adevăr”. Ei au inițiat conferințe în care au demascat realitatea cu privire la situația drepturilor religioase din România comunistă, denunțând comunismul ca fiind "dușmanul" lui Hristos în lume. În anul 1976, apare la editura pariziană "Plon" cartea autobiografică "Benie sois-tu, prison", care a avut un mare succes atât în Franța, cât și în alte țări, fiind tradusă în diferite limbi: engleză, germană, italiană, norvegiană și în română. Nicole Valéry-Grossu a decedat la spitalul Foch de la Paris, după o
Nicole Valéry-Grossu () [Corola-website/Science/314017_a_315346]
-
sonore și sensibilitatea stilului rap. Jackson și-a schimbat temele abordate de-a lungul anilor. Gillian G. Gaar, autorul cârtii "She's a Rebel: The History of Women in Rock & Roll" (2002), a descris albumul "Control" ca fiind „o poveste autobiografică despre viața cu părinții săi, primul ei mariaj și libertate”. Rickey Vincent a afirmat în "Funk: The Music, The People, and The Rhythm of The One" (1996) că materialul "Janet Jackson's Rhythm Nation 1814" „a fost cea mai îndrăzneață
Janet Jackson () [Corola-website/Science/313981_a_315310]
-
făcea acele sunete. Acesta a fost momentul în care băieții l-au cunoscut pe Amm Hagi, un fost negustor care li s-a părut simpatic și cu care au legat o prietenie plăcută. Cea de-a treia parte a romanului autobiografic se numește „A passage to France” și a fost publicată în Beirut în anul 1967. Aceasta a fost ultima carte mare publicată de Taha Hussein înainte ca acesta să moară și nu a fost tradusă în limba romană. După patruzeci
Taha Hussein () [Corola-website/Science/313426_a_314755]
-
Beirut în anul 1967. Aceasta a fost ultima carte mare publicată de Taha Hussein înainte ca acesta să moară și nu a fost tradusă în limba romană. După patruzeci de ani de la scrierea celei de-a doua părți a romanului autobiografic, Taha Hussein a publicat a treia parte în care prezintă pasaje legate de carieră, dar și de viața personală. În primul capitol al acestei părți, Taha Hussein povestește despre plecarea de la Al-Azhar la o universitate din Franța. Taha Hussein povestește
Taha Hussein () [Corola-website/Science/313426_a_314755]
-
pentru a imprima o versiune actualizată a șlagărului „We Are the World”, alături de alți optzeci de artiști, printre care Celine Dion, Jordin Sparks, Pink, Toni Braxton sau Usher. În aceeași perioadă, Hudson a fost distribuită în pelicula "Winnie", un film autobiografic bazat pe cartea "Winnie Mandela: A Life", artista urmând să interpreteze rolul principal, cel al soției fostului președinte sud-african Nelson Mandela. În ciuda acestui aspect, o serie de actori din Africa de Sud au blamat alegerea lui Hudson pentru acest rol, întrucât aceștia
Jennifer Hudson () [Corola-website/Science/313870_a_315199]
-
a islamului de necredință) • "Miškăt al-’anwăr" (Firida luminilor) • "‘Ihiyă’ ‘ulūm ad-dīn" (Reînvierea științelor religiei); unul dintre cele mai vaste și erudite tratate despre religia islamică în ansamblul ei • "Bidăyat al-hidayă" (Începutul călăuzirii) • "Al-munqid min ad-dalăl" (Salvatorul de la rătăcire); carte autobiografică • "Minhăğ al-'ăbidīn" (Calea închinătorilor) • "Ma’ăriğ al-quds fī madăriğ ma’rifat an-nafs" (Înălțările sfințeniei pe treptele cunoașterii de sine) • "Maqăsid al-falăsifa" (Scopurile filosofilor) [scrisă în tinerețe, sub influența lucrărilor lui Avicenna, prezintă în mod favorabil filosofia greacă] • "Tahäfut al-faläsifa
Al-Ghazali () [Corola-website/Science/313926_a_315255]
-
a fost decorat cu "Crucea de Război" precum și cu "Medalia Rezistenței". În anul 1950, a hotărât să scrie romane, și astfel, a publicat primul roman, de spionaj, "William Conrad", în 1950. A urmat, în 1952, romanul de aventuri, cu tentă autobiografică, "Le Pont de la riviere Kwai", iar în 1963 romanul de științifico-fantastic "La Planète des Singes", care i-au adus celebritate, mai ales după ecranizarea lor. Pierre Boulle s-a stins din viață la 31 ianuarie 1994. "William Conrad", primul său
Pierre Boulle () [Corola-website/Science/314928_a_316257]
-
și Isaac Asimov, precum și concentrarea atenției asupra îmbătrânirii și morții lui Seldon, întăresc ideea că Asimov l-a considerat pe acestă alter-ego-ul sau literar. Unele gânduri și opinii exprimate de Seldon în această carte sunt considerate a fi de natură autobiografica, iar o a doua lectură a românului ar putea arunca lumină asupra gândurilor intime pe care Asimov le-a avut către sfârșitul vieții. La 10 ani după moartea lui Asimov, cu permisiunea reprezentanților patrimoniului Asimov, Gregory Benford, Greg Bear și
Fundația Renăscută () [Corola-website/Science/314949_a_316278]
-
din romanul "Le Robinson suisse" a lui Johann David Wyss. Verne revendică această filiație în partea de început a romanului, precum și într-o scrisoare adresată editorului său. Se pare însă că Jules Verne a fost puterninc influențat de o poveste autobiografică publicată de francezul François Édouard Raynal în ianuarie 1864, "Les naufragés ou Vingt mois sur un récif des Îles Auckland", care relatează modul în care Raynal și patru tovarăși englezi (Thomas Musgrave, Mac-Larren, George Harris și Henri Forges) au supraviețuit
Insula misterioasă () [Corola-website/Science/318396_a_319725]
-
candidatului Partidului Francez Comunist, Robert Hue pentru alegerile prezidențiale. În 2005, este, cu alți autori, Alain Decaux și Jean-Pierre Thiollet, un membru al Din 2010 scrie pentru ziarul Le Figaro. Beigbeder a admis că cele mai multe romane ale sale sunt aproape autobiografice și că personajul Octave din „99 francs” și „Au secours”, este sub multe aspecte avatarul său. Pe de altă parte s-a contrazis declarând: „Sunt mult mai normal în viața reală decât în cărțile mele.” și că acesta este motivul
Frédéric Beigbeder () [Corola-website/Science/323953_a_325282]
-
(în ) este titlul unui roman scris de scriitorul maghiar Imre Kertész, care în anul 2002 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură. Romanul, de inspirație autobiografică, îl are în centru pe Kövesi Gyuri, un adolescent maghiar de origine evreiască, care a trăit ororile deportării în lagărele din Auschwitz și Buchenwald. Acțiunea începe cu plecarea tatălui, concentrat într-un lagăr de muncă forțată. Gyuri trăiește cu mama
Fără destin () [Corola-website/Science/318936_a_320265]
-
dat seama că nu dispune de un timp suficient pentru a-l rescrie și finaliza. În aceste condiții, a hotărât să scrie „un roman scurt, fără legătură cu „atmosfera” ciclului "Întoarcerea din Rai", iar, pe de altă parte, fără incidențe autobiografice”. Nuvela „Domnișoara Christina” a fost scrisă de Mircea Eliade în toamna anului 1936 în doar două săptămâni. Scriitorul mărturisea în memoriile sale că era obsedat de multă vreme de drama persoanelor ce au murit tinere, fără a-și putea împlini
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
de pedeapsă," 1994). "Duminici de august" ("Dimanches d’aôut", 1986) e tradus în românește de Lucia Papahagi, în noua Colectie „Literaturile lumii“ a Editurii Echinox. Un pedigree, editura Gallimard, 2005 Prin intermediul acestui titlu, Patrick Modiano aduce un omagiu romanului autobiografic "Pedigree", al lui Georges Simenon (1948, 1952). Reluând într-o manieră completă și mai sistematică arta narativă din "Livret de famille" (1977), Modiano oferă în "Un pedigree", de altfel, o lucrare autobiografică, elemente importante referitoare la originile lui (vezi titlul
Patrick Modiano () [Corola-website/Science/333001_a_334330]
-
acestui titlu, Patrick Modiano aduce un omagiu romanului autobiografic "Pedigree", al lui Georges Simenon (1948, 1952). Reluând într-o manieră completă și mai sistematică arta narativă din "Livret de famille" (1977), Modiano oferă în "Un pedigree", de altfel, o lucrare autobiografică, elemente importante referitoare la originile lui (vezi titlul) familiale și personale aproximativ până la vârsta de 22 de ani. Stilul literar este adesea cel al fișelor, notelor, mai exact fără cuvinte de legătură, cu verbe puține și fraze scurte. Un fel
Patrick Modiano () [Corola-website/Science/333001_a_334330]
-
de Goethe, iar în 1958 apare primul volum din "Opere" de G.E. Lessing în traducerea lui Lucian Blaga. A tradus poeți germani clasici și moderni. Poeziile scrise acum vor fi publicate postum. Tot în această perioadă scrie romanul cu tentă autobiografică "Luntrea lui Caron", publicat de asemenea postum. A decedat la 6 mai 1961, în Cluj. Lucian Blaga a fost înmormântat în ziua sa de naștere, 9 mai, în cimitirul din Lancrăm. În anul 1926 a intrat în diplomație, ocupând succesiv
Lucian Blaga () [Corola-website/Science/297298_a_298627]
-
de Gr. Tocilescu) și în Germania, la München. Îl atrăgea aici cursul lui Furtwangler și are în vedere un studiu asupra lui Horațiu în decursul veacurilor, abandonat în circumstanțe pe care le va nara în "Bâizu" — roman în bună parte autobiografic. Se îmbolnăvește de piept și ideea morții pînă atunci doar temă de meditație, devine o realitate sîcîitoare. Sentimentul zădărniciei, cunoscut mai dinainte, se adîncește și, împăcat cu omul așteaptă fără să dispere împlinirea sorții. Iarna și-o petrece la Florența
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]