852,023 matches
-
în ediții de samizdat, din ce în ce mai numeroase și mai reușite din punct de vedere tehnic și grafic, deși erau copiate numai la mașina de scris. Prozele lui Ivan Klíma din această perioadă reflectă, pe de o parte, tracasantele experiențe cotidiene ale autorului însuși (de exemplu, volumul de povestiri Diminețile mele vesele, publicat în samizdat în 1978, sau romanul Dragoste și gunoaie, tot o ediție de samizdat, din 1988); pe de altă parte, unele dintre ele oferă o profundă analiză psihologică a caracterelor
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
obligată să citesc fel de fel de produse literare afișat postmoderniste. Titlul volumului se referă la anumite "excursii" sau "călătorii aventuroase" nedorite, cum ar fi deportarea familiei în ghetoul de la Terezín, sau interminabilele interogatorii la care a fost supus tatăl autorului la sediul Securității. De fapt, aventura cea mai riscantă o reprezintă însuși faptul de a te fi născut în secolul XX, plin de rău și de violență. Prima povestire, intitulată Luisa, evocă o lume aproape idilică dintr-o periferie pragheză
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
Numai că războiul e îngrozitor. Ar trebui să le ducem una dintre acele conserve militare pe care le-am primit adineaori." Într-o suită de povestiri - Doamna Heda, Benjamin, Domnul profesor, Miriam, Vila din cartierul Troia și Ore de poezie - autorul revine la ghetoul de la Terezín, despre care, lucru curios, până acum, în lunga sa carieră de scriitor, n-a scris aproape nimic. De data asta el devine din nou copil de 11-14 ani, incapabil să înțeleagă de ce familia sa a
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
Ivan rații triple. Abia după douăzeci de ani scriitorul află de la o mătușă că aceste porții extraordinare le aranjase ea însăși fiindcă la Terezín lucrase la aprovizionare. Zece povestiri din partea a doua a volumului sunt inspirate din întâmplările trăite de autor în deceniile de după război. Probabil cea mai fascinantă dintre ele a fost o întâlnire secretă cu doctorul Mengele - cel cunoscut pentru atrocitățile comise pe vremea războiului -, organizată perfect conspirativ undeva în Elveția. În timpul unei convorbiri de o jumătate de oră
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
ar fi intentat un proces pentru Ťparazitism socialť." Volumul Excursiile mele primejdioase se deosebește de prozele precedente ale lui Klíma mai ales prin accentul pus pe propria biografie. Însă a ne limita la această constatare privind sursele de inspirație ale autorului și unele motive literare inedite până acum ar fi totuși prea superficial. În realitate, și în aceste povestiri descoperim aceleași întrebări de ordin etic, cu care ne-am obișnuit în operele scriitorului ceh, aceeași căutare a vinei și a inocenței
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
un raport din 1946, ca și dintr-un discurs din 1947, în care proclama amenințător necesitatea unei exclusive "literaturi de partid" își găsesc și în România comunizată adepți fanatici. Un reportaj al lui Geo Dumitrescu de la Congresul Uniunii sindicatelor de autori, scriitori și ziariști, apărut în Revista literară din octombrie 1947, înregistrează discursul-program rostit cu acel prilej de Marcel Breslașu: "Aceasta este baricada pe care trebuie să ne aflăm noi artiștii, noi scriitorii, noi gazetarii, și aici trebuie să ne înarmăm
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
anii '70, fără să se indice sursa. Chiar dacă este autentic, jurnalul nu conține decît niște mizerii, care astăzi s-ar numi turnătorii. Toți scriitorii, apropiați maestrului sau dușmani ai lui, sînt securiști, imorali, netalentați, bețivi, afemeiați. Singurul impecabil moral este autorul jurnalului. Nicio idee, nicio imagine plastică, niciun portret, nicio descriere. Eugen Barbu plătește polițe. Unele, desigur, meritate. Altele, ce să mai spunem? Dacă am presupune că jurnalul a ajuns vreodată în mîinile băieților cu ochii albaștri, vă închipuiți ce fericire
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10484_a_11809]
-
să ne mai înregistreze! După 30 de ani de la însemnările patronului revistei Săptămîna (și după 20 de la unele precizări și adaosuri), jurnalul din revista Saeculum nu produce decît niște triste și infinite mizerii. Locul într-o istorie a literaturii al autorului Groapei este asigurat: în capitolul pe care Eugen Barbu însuși l-ar fi intitulat (vezi Istoria polemică) Niște soldați. Nu de la Ministerul Forțelor Armate, ci de la Departamentul Securității Statului.
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10484_a_11809]
-
năpraznică de amor, și când fata, somnoroasă încă și ciufulită, mormăie, printre căscături, replica celebră: Dar noi doi nici n-am făcut cănăștință..." De zeci și zeci de ori repetată de mine... Tudoran râde, timid; ca și cum nu el ar fi autorul; și lasă capul în jos, vinovat... Că a făcut revelionul singur; că s-a gândit la mine, nu știa nici el cum și de ce; și că de aia mi-a și telefonat; că, de fapt, era primul telefon pe care
Expediție în interior by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10495_a_11820]
-
timpului îți atrag atenția. Primul motiv este acela că, intrînd în atelierul intim al gîndirii sale, îți dai seama cît de interiorizat a înțeles acest om să-și trăiască viața. Puțini oameni au purtat o mască atît de eficientă ca autorul din mintea căruia s-au născut aceste caiete. Pur și simplu Dragomir s-a înfățișat cunoscuților cu un al chip decît cel pe care îl avea în singurătatea camerei de lucru. Iar în privința însemnărilor sale, filozoful a tăcut cu încăpățînare
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
orice curs la Litere, însă acelea din ultima iarnă a anilor '40, purtînd cu ele moda unei "socializări" la Universitate niciodată repetabile, meritau un condei mai gros. De fapt, precizările astea, de portretistică mică, le face un altul, coleg cu autorul jurnalului, cu schepsis, dar fără ostentație. Sigur că jocul e transparent, dar tocmai ștafeta la vedere, dinspre text spre subsol și-napoi, transformă jurnalul unui solitar, cu prieteni puțini și pasiuni - culturale - multe într-un document, în felul lui, de
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
în cronica viitoare. Revin acum la condiția prozatorului Nicolae Iorga. Neamul romănesc în Basarabia e o carte de tinerețe, dacă, în 1905, la 34 de ani, îl mai putem considera tânăr pe atât de precocele, prolificul și prestigiosul istoric, deja autorul a cel puțin cincisprezece cărți, care va deveni în scurtă vreme, în 1910, membru activ al Academiei Române. Naționalismul militantului politic și documentația istoricului de profesie se văd, dar nu deranjează notele de călătorie, în sensul că nu copleșesc pagina. Călătorul
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
trăit în realități politice diferite, au suferit influențe culturale greu compatibile, s-au adaptat la sisteme de valori configurate altfel. Punctele de referință în domeniul culturii nu au fost, aproape niciodată, aceleași. În Argumentul care deschide volumul din anul 2003, autorul le precizează după cum urmează: Muntenia: cultura otomană, cultura grecească și întemeierile francofone; Moldova: imperiul Otoman, cel Austro-Ungar și cel polonez; Basarabia: Petersburg, Moscova, Siberia; Transilvania, literaturile central-europene, având drept catalizator modelul german; Banatul, spațiul grăniceresc și culturile de limbă germană
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
Europei), Ioan Popovici Bănățeanul, George Augustin Petculescu, Victor Vlad Delamarina (celebrele sale versuri în dialect bănățean au fost pentru mulți o invitație la a-l bagateliza ca poet), I. Stoia-Udrea, Virgil Birou. Ce să mai vorbim despre cele ale unor autori care au publicat cu precădere în alte limbi decât româna: Andrei A. Lillin, Franyo Zoltan, Meliusz Jozsef, Robert Reiter/Franz Liebhardt, Rene Fulop Miller. Există, apoi, scriitori mari, canonici, pe care însă prea puțină lume îi receptează ca aparținând în
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
într-un sistem de valori. Ele reprezintă însă fațete ale specificului bănățean la nivelul culturii române și europene, sunt purtătoarele unor teme și soluții artistice deschizătoare de drumuri și devenite mărci ale spiritualității locului. Așa se explică importanța pe care autorul o acordă literaturii spațiului grăniceresc sau celei dialectale, fenomene tipic bănățene, necunoscute celorlalte regiuni cuprinse în ampla sinteză Geografia literaturii române, azi. Cornel Ungureanu nu ezită, atunci când este cazul, să judece comparativ anumite situații (Victor Vlad Delamarina este pus în
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
Cornel Ungureanu nu ezită, atunci când este cazul, să judece comparativ anumite situații (Victor Vlad Delamarina este pus în relație cu George Coșbuc, Sorin Titel cu Nicolae Breban), sau chiar polemic. Scriind despre Eugen Todoran în contextul Cercului Literar de la Sibiu, autorul remarcă polemicile acestuia cu filosofii la modă ai timpului trecut, dar și o oarecare detașare față de bătăliile la zi ale cerchiștilor, o vizibilă lipsă de aderență la programul schițat de Radu Stanca și I. Negoițescu. De aceea, arată autorul Geografiei
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
Sibiu, autorul remarcă polemicile acestuia cu filosofii la modă ai timpului trecut, dar și o oarecare detașare față de bătăliile la zi ale cerchiștilor, o vizibilă lipsă de aderență la programul schițat de Radu Stanca și I. Negoițescu. De aceea, arată autorul Geografiei literaturii române, azi, Todoran "va fi așezat în 1946 în rândul cerchiștilor de rangul doi de cvartetul liderilor (Negoițescu, Stanca, Regman, Doinaș)" (p. 255). Mai mult decât atât, "în 1970 când profesorului îi apare masivul volum Eminescu, prietenii cerchiști
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
sustrage canoanelor. De fapt, Harms a cam făcut asta și în viață, și în scrierile sale. Nonconformismul lui, epatarea, pipa și absența rubașcăi naționale, zburdălnicia ideilor au deranjat teribil sistemul rusesc al anilor '20-'40. Și l-au costat pe autor. Opera și viața. După cîteva libertăți pe care și le-a permis ca stil de viață, ca expresie literară, după ce a fost lider al grupului său de artiști care credeau în libertatea cuvîntului, și în libertate, în general, după ce a
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
Un spectacol cum nu există la noi, un spectacol care respectă forma de literatură naivă, de desen pentru copii - linia lui Harms - în tot ce este vizual, în tipul de relații dintre personaje, în tehnica contrapunctului, accentuînd astfel, ca și autorul, forța ironiei, cinismul chiar, în fața derizoriului, gongoricului, prostiei, absursului în care își înghesuie unii și alții viața, nimicniciei sub semnul căreia o trăiesc. Textul lui Daniil Harms îi vine mănușă lui Tocilescu. Iar spiritul lui ludic înflorește în noi și
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
țin de tradiție, de educație. Sunt aspecte asupra cărora am avut prilejul a medita urmărind câteva dintre concertele acestui sfârșit de stagiune bucureșteană, concerte susținute la Ateneu și în Sala Radio sub bagheta dirijorului Horia Andreescu. Un captivant concert de autor, unic în felul lui, a fost organizat la Filarmonica bucureșteană cu prilejul împlinirii a șapte decenii de la intrarea în eternitate a compozitorului Ottorino Respighi. Este autorul care, în decadele de început ale secolului trecut, a manifestat tentația revitalizării practicii muzicii
Sensul evenimentului muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10500_a_11825]
-
Ateneu și în Sala Radio sub bagheta dirijorului Horia Andreescu. Un captivant concert de autor, unic în felul lui, a fost organizat la Filarmonica bucureșteană cu prilejul împlinirii a șapte decenii de la intrarea în eternitate a compozitorului Ottorino Respighi. Este autorul care, în decadele de început ale secolului trecut, a manifestat tentația revitalizării practicii muzicii instrumentale italiene, iar aceasta după dominația absolută a bel canto-ului, a operei verdiene romantice sau a celei veriste. Relația profesională, la Conservatorul din Petersburg, cu
Sensul evenimentului muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10500_a_11825]
-
a celei de a 6-a Simfonii, în do major, de Franz Schubert. în ambele opus-uri - programul s-a încheiat cu marea Simfonie în do major, "Jupiter", de Mozart - vocația melodică a compozitorului a întâlnit vocația de constructor a autorului versiunii de concert. Claritatea, ordinea, o vivacitate interioară dinamizatoare, profilând spațiile structurilor simfonice care culminează cu expoziția de fugă a finalului simfoniei mozartiene, au constituit împreună punctele forte ale serii de muzică. Evident, momentul de specială atracțiozitate a fost reprezentat
Sensul evenimentului muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10500_a_11825]
-
a umanului. Nimic din agasanta poliție a virtuții din textele unor clerici cu păgubos exces de zel. "Ahtiat după valori culturale", pur și simplu "înnebunit" de poezia optzecistă, taxat el însuși, în calitate de poet, de către Laurențiu Ulici drept "un optzecist întîrziat", autorul vădește tactul de-a nu confunda valorile. Realizează, pe urmele lui Mircea Eliade, că harul divin poate fi implicat în orice valoare spirituală. Curiozitatea intelectului îl mînă către bogate lecturi care nu contravin posturii de sacerdot, ci îi amplifică negreșit
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
care Ioan Pintea crede a le putea accepta între oficierea religioasă și cea a cuvîntului cu miză estetică. Conexiunea nu e totuși foarte lesnicioasă, tangentă fiind la o anume "ispită" (,mi-a plăcut să fiu ispitit"). La un moment dat, autorul notează că l-a citit pe Luca Pițu "rîzînd și surîzînd copios", pentru a se amenda de îndată, "dar creștinește". Și a întări: "ortodox". Voluptatea (senzuală) a lecturii apare exorcizată, împinsă spre zona unei purificări: Lectura pornește dintr-o predispoziție
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
Profesoară stă foarte prost cu nasul și mirosul. Cum să miroasă urît țăranul român? Dacă citește, i-aș recomanda să-l citească pe iașiotul Luca Pițu. Domnia Sa a scris un întreg eseu despre NAS și despre miros. Expresiile pe care autorul nostru le culege din doxa populară și de la țăranul peiorativizat sînt numai bune pentru a îndrepta moralul Stimabilei (a-și lua nasul la purtare, a strîmba din nas, a-i da nas, a avea nas, a nu fi de nasul
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]