95,569 matches
-
pîclos, bombănind: O fi bună ploaia, dar numai cît poate răbda pămîntul. Altfel, sfecla cade peste morți". Din camera lui de la etajul trei al pensiunii, Klaus privea scurgerea monotonă a apei, care țîșnea din burlanul zincat, nou-nouț. Bodogăneala localnicilor o auzise încă de la venirea sa la Hadernsee. Nu pricepuse exact ce voia să însemne acea ,sfecla cade peste morți". Dincolo de sensul ascuns al propoziției, îl frapase, mai ales, neobișnuita forță a imaginii. Auzise despre locuitorii din Hadernsee că sunt mari meșteri
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
țîșnea din burlanul zincat, nou-nouț. Bodogăneala localnicilor o auzise încă de la venirea sa la Hadernsee. Nu pricepuse exact ce voia să însemne acea ,sfecla cade peste morți". Dincolo de sensul ascuns al propoziției, îl frapase, mai ales, neobișnuita forță a imaginii. Auzise despre locuitorii din Hadernsee că sunt mari meșteri în cultivarea sfeclei și în mînuirea cuvintelor. Să fi vrut oare zicerea să insinueze putrezirea legumei rotofee și rozalii, aidoma trupurilor fără nume, îngropate în Hadernsee, sau ducerea iremediabilă pe apa sîmbetei
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
unui protocol al ospitalității, care, de cele mai multe ori, transmitea mai degrabă rigoarea unei obligații profesionale, decît un comportament asumat și personalizat. O singură dată, în timp ce golea paharul de bere, înainte de a urca în camera sa de la etajul trei, i-a auzit vocea tunătoare din bucătărie, urmată de zgomotul spargerii unui obiect greu de porțelan și a văzut cum fata care-l servea s-a crispat și s-a înroșit pînă în vîrful urechilor. - S-a întîmplat ceva?, a întrebat-o Klaus
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
marii" Walburga celei morocănoase, o fetiță în vîrstă de cinci ani și jumătate, care suferea de o curioasă și de neexplicat glosolalie. Controalele neurologice și psihiatrice nu scoseseră la iveală vreo cauză patogenă îngrijorătoare, fenomenul, despre care nu se mai auzise în analele medicale, fiind, în cele din urmă, atribuit unor tulburări de comportament, care nu excludeau posibilitatea unor accente voluntare. Protest? Refuz de adaptabilitate? Frondă ludică? Puțin probabil la o fetiță de numai cinci ani și jumătate. De asemeni, întregul
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
mă târăsc pe acoperișul de ceară al minții la ureche îmi atârnă Mărgăritarul lui Vermeer pe deget port inel din solzi de sânge tămăduitor în pieptul meu trăiește spaima ca un cameleon uneori îmi zâmbește o fetiță dintr-o fotografie Aud un scârțâit: să fie pantoful de metal al lunii? sau ușa prin care dispari, rece ca un perete de pe care tocmai s-a desprins varul? să fie vocea ta înșurubată în balamaua ușii? piciorul tocmai scăpat din mușcătura grăbită? Această
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
mai departe zidindu-mi fiecare încheietură până ajunge să-mi zidească și aerul cu gura lui amară Stau stau așa pierdută ca un obiect pe care nu-l caută nimeni stau stau contemplându-mi lenea de la un gest la altul aud plângând o păpușă văd un copil lovind-o cu palma peste gură apoi ducând-o la piept într-un gest de mângâiere Am sărit peste gardul de sârmă ghimpată am mai surprins o vietate strecurată-ntre lemnele aduse de-afară
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
lovind-o cu palma peste gură apoi ducând-o la piept într-un gest de mângâiere Am sărit peste gardul de sârmă ghimpată am mai surprins o vietate strecurată-ntre lemnele aduse de-afară de la o vreme îmi place s-aud jarul trosnind în măruntaie aștept să aud pocnitura întârziată a unei arme stau cu gura lipită de-o piatră lăcrimează cum ochiul de bivol lăcrimează înainte de tăiere Frumoasă e moartea albă ca un cearceaf fiecare copil îl găsește în lada
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
ducând-o la piept într-un gest de mângâiere Am sărit peste gardul de sârmă ghimpată am mai surprins o vietate strecurată-ntre lemnele aduse de-afară de la o vreme îmi place s-aud jarul trosnind în măruntaie aștept să aud pocnitura întârziată a unei arme stau cu gura lipită de-o piatră lăcrimează cum ochiul de bivol lăcrimează înainte de tăiere Frumoasă e moartea albă ca un cearceaf fiecare copil îl găsește în lada cu zestre îl întinde pe pat de la
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
ne poate scurta drumul înscris Nimic mai adîncă decât durerea de memorie, hiatul iubirii, un gol prelins pînă-n inimă. o inimă nicicînd zărită, în sine o chemare dăruită auzului, însăși lumina o răsfrîngere de sunet al Facerii mistuit, cel ce aude. doar auz acum și dacă ne-am fi născut surzi, oare n-ar mai fi existat cîntul păsărilor? Un cîine a lătrat la nașterea ta pînă-n zori adieri amare de fum. septembrie. semn rău, s-a mai spus, apoi a
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
inimă și se va ști doar, cînd se va deschide ultima ușă, cînd ne vom agăța de clipă ca de mînerul plumbuit de oprire al trenului ce acum ne poartă bătînd sacadat în șine, ritmul emigrării noastre în Siberia Te aud suspinînd, deși la cîteva zboruri de pasăre de mine, te văd întinsă în întunericul pustiu al casei, și-n jur ziduri și străzi încleiate-n somn brăzdat, sticla sfărîmată de asfalt, uruitul unui camion peste pod, lătratul scorojit al cîinelui
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
cîteva zboruri de pasăre de mine, te văd întinsă în întunericul pustiu al casei, și-n jur ziduri și străzi încleiate-n somn brăzdat, sticla sfărîmată de asfalt, uruitul unui camion peste pod, lătratul scorojit al cîinelui în lanț, te aud suspinînd, întorcîndu-te cu fața la perete, deși doar la o odihnă de pasăre, departe de tine Drumul se termina pe faleză în fața crucii, marea ondula licurînd răsfrîngerile de soare ale adîncului, pescăruși moleșiți de amiază săltau odată cu valurile. nimeni. nimeni în jur
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
o bună parte din confesiunea lui Alain Malraux Le pčre introuvable. Părea că, fulgerător, destinul ei luase un alt curs. Pe Dina Georgescu am condus-o pe ultimul drum într-o zi înfrigurată de ianuarie, când cel care oficia despărțirea, auzind că defuncta fusese o intelectuală, a încercat din răsputeri să ia înălțimea cuvenită deasupra gropii. Din păcate efortul lui n-a putut fi apreciat decât de cea mai restrânsă asistență.
Dina Georgescu, finalul by B. Elvin () [Corola-journal/Imaginative/10922_a_12247]
-
piardă-n umezeală Urma cît numai o petală Căci s-ar putea să te observe, Cînd o s-apari în pielea goală, Pisicile ce dorm la umbra Dovlecilor cu nasu-n blană. Pe linia ferată trece Un vagonet prin ziua vană, Se-aud gălețile-n fîntînă Cum se lovesc de broaște verzi. O, Reparata, vino iarăși Sutienu-n infinit să-ți pierzi!!!
Cîntec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11158_a_12483]
-
plesnit în port-hart pe sub pleoape îmi trec până și lipitori tâmplele îmi sunt câteodată ninsori zorii mă-mbracă cu oboseală oasele luminii se scurg de umezeală frica-nălțimii a înălbit plopii gura-mi miroase ca gingiile gropii printre pereți se-aud scâncete ușe: neamul meu se descarcă de moși și mătușe - Doamne, Tu n-ai destule cazane să-mi fierbi trupul țintuit în icoane Tu n-ai iad pentru mine nici smoală timpul tiptil ți se culcă în poală ritual (piatra
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
vremea pân-la umeri. Nu mă bate necredința mea cu singurătate! Bate-mă cu biciul troglobardului eretic Care prea le știe el pe toate - lângă ghena Sufletului meu de-aseară pripășindu-se. La-nceput mi-a zis numai o zi. îi aud pe urmă râsul toată noaptea Iar a doua zi îl găsesc lovit de zid Și cu capul spart între cuțite și pahare peste carte. Domnului meu somnul i s-a istovit. Piața este plină. Sângele luminii Pe obraz îmi curge
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
zi îl găsesc lovit de zid Și cu capul spart între cuțite și pahare peste carte. Domnului meu somnul i s-a istovit. Piața este plină. Sângele luminii Pe obraz îmi curge șiroind. între el și mine heruvimii milei Se aud grăind în limba lui eretică! Odă Asupra prieteniei mele cu dânsul s-au scris volume mari și mii de drame poezii sobre dar și insipide romane și s-au ridicat statui pe tot pământul. Au nechezat caii noaptea pe șesuri
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
Mariana Codruț cînd tot ce văd și aud... cînd tot ce văd și aud îmi depune în cap ouă limpezi și tari, ca evreii cărînd sfîntul chivot prin deșert, ca doftoroia din sat ligheanul cu ierburi, pe lună culese și de rouă mustind, îmi car craniul veșnic gravid
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
Mariana Codruț cînd tot ce văd și aud... cînd tot ce văd și aud îmi depune în cap ouă limpezi și tari, ca evreii cărînd sfîntul chivot prin deșert, ca doftoroia din sat ligheanul cu ierburi, pe lună culese și de rouă mustind, îmi car craniul veșnic gravid. cine pe cine locuiește cine pe
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
ierburi, pe lună culese și de rouă mustind, îmi car craniul veșnic gravid. cine pe cine locuiește cine pe cine cu sînge hrănește. altminteri plină de teamă ca albina de miere stau după ferestre (Robinson în țara cuvintelor) și ascult. aud de afară cîntecul vital al cerșetorului cînd scormonește cu vărguța-n gunoi - cu cîtă știință o înfige el în coltucul de pîine, călărind lădoiul de fier: meșter cîrmaciul, mîndră corabia!; ori zbieretele lui dintr-o zi în care bărbatul șomer
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
și-a-nceput chiar cu cel cu vărguța din curtea pitită-ntre blocuri și între salcîmi: numai steaua din cer l-a ferit să nu plece cu capul sub braț, singur cîntînd prin amiază, veselul domnului avorton. și vîntul îl aud. ager, coapse curbe-ncordînd ca arcuri regale, ori, firea pierzîndu-și, fecundînd crinii galbeni. și ploaia despicînd hotărîtă frunzișul. și lătrături alene. și uguit de turturele ascunse-n crengi. și fîșîit de pneuri pe asfalt. și zuruit de zaruri cu ciudă izbite
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
mea le-a păstrat dintr-un bulgăr de gheață topit și scurs în pămînt. nimeni, nimic nu mai este după salcîmi. doar întuneric boțit în roci ascuțite și oarbe. și dacă dumnezeu ar exista, în liniștea fără fisură i-aș auzi chiar și șoapta. iar dacă totuși există dar nu mă strigă pe nume, ale cui sînt mîinile palide? și fața asta a cui? test de realitate doar povestite, toate devin reale și de teroarea lor mă curăț. noaptea, cînd doar
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
totuși există dar nu mă strigă pe nume, ale cui sînt mîinile palide? și fața asta a cui? test de realitate doar povestite, toate devin reale și de teroarea lor mă curăț. noaptea, cînd doar galopul inimii sub coaste se aude, spre cele patru zări trimit scrisori despre un bărbat mort din care iese tiptil un păianjen de onix și mă pîndește nemișcat: un șuvoi de sînge curge dintr-o țeavă spartă în mine. femeia plutind cu fața în sus în
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
acasă." Într-adevăr, un ordin gutural, într-o limbă pe care o înțelegea cu greu, îi ceru să pornească la dreapta, apoi, la prima răscruce, la stânga; apoi, după stopul electric, din nou la stânga și, după încă două schimbări de direcție, auzi: ,Ești pe strada indicată. După șaizeci de metri, stop!" Nepotul îi zâmbea satisfăcut, dar el frână cuprins de o ușoară amețeală. Era, de fapt, o neliniște surdă, un soi de avertisment tulbure, un gând vechi ascuns în adâncurile memoriei sale
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
cădeau încet, după leneșe volute, peste personajele piesei. Își trecu mâna prin păr și prinse între degete o frunză pe care o puse pe masă, alături de farfurie. Uitase de prezența gazdelor, vorbele lor îi treceau pe lângă urechi fără să le audă. Simți doar că un singur lucru lipsea din această atmosferă: drama. Sau poate că exista și ea, nevăzută, neștiută; poate că aștepta undeva, nu prea departe, pândind după o cotitură a drumului, după un pâlc de mesteceni. Șansa Aștepta de
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
meu de ieri." Sunt de citit numeroase fragmente remarcabile, pe care nu le vertebrează nici tensiunea, nici zbuciumul, ci un gen de forță centripetă, de farmec al subsidiarului : ,aburul locomotivei trebuie să-l simt dinainte țăcănitul roților nu-l voi auzi oricum" apoi: ,știu că ești undeva la munte la ski și fumezi în aceeași poziție ca și mine/ camera ta e o ceașcă de cafea cu zăpadă neagră ." Ca în alunecările de teren, straturile inferioare se mișcă mai repede decât
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]