2,921 matches
-
cei de la Eliberări Condiționate. Locuia temporar într-un hotel de pe 14th, colț cu Bonnie Brae, dar și-a luat tălpășița în jurul datei când au început spargerile. Cei de la Highland Park au patru cazuri de sodomie nerezolvate și toate victimele-s băieței în jur de opt ani. Poate-i vorba despre Maynard sau poate că nu, dar ori pentru ei, ori pentru spargeri, tot i-am putea aranja un sejur frumușel la Q. Fritzie, Bill, voi la ce mai lucrați? Bill Koenig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și agentul Bleichert lucrează pentru domnul Loew, tu și sergentul Koenig, nu! Sistează ce făceai pentru domnul Loew, lasă-i naibii pe hoții de buzunare și pune mâna pe Coleman Walter Maynard până nu apucă să mai violeze și alți băieței! Te rog! Faci asta pentru mine? La avizier există o notă despre persoanele din anturajul lui și le sugerez tuturor polițiștilor să se familiarizeze cu ea. Maynard e fugar și s-ar putea ascunde la una dintre ele. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
așa că n-o să te arestăm. Așa-i că suntem băieți de treabă? Bruno Albanese râgâi, apoi întrebă: — Asta înseamnă că vreți niște ponturi? — Ce băiat deștept! comentă Lee și puse ușurel pe masă fotografia de cazier a lui Maynard. Ciocănește băieței. Știm că-ți vinde marfă furată, dar nu ne pasă. Unde-i? Albanese se uită la fotografie și râgâi: — Nu l-am văzut în viața mea pe tipul ăsta. Ați fost îndrumați greșit. Lee se uită la mine și oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mâinile la spate. În timp ce-l împingeam în sus pe scări mi s-a urcat sângele la cap. Am simțit niște pumni micuți care mă loveau pe picior. Lasă-l în pace pe tata! Lasă-l în pace! Atacatorul era un băiețel în pantaloni scurți și jerseu marinăresc. Mi-a luat numai o secundă până să-mi dau seama că-i puștiul violatorului - semănau ca două picături de apă. Băiețelul mă prinse de curea și continuă să răcnească: — Lasă-l în pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-l în pace pe tata! Lasă-l în pace! Atacatorul era un băiețel în pantaloni scurți și jerseu marinăresc. Mi-a luat numai o secundă până să-mi dau seama că-i puștiul violatorului - semănau ca două picături de apă. Băiețelul mă prinse de curea și continuă să răcnească: — Lasă-l în pace pe tata! Iar tatăl tot răcnea să-i las un pic de timp să-și ia rămas-bun și să găsească o bonă. Am continuat să urc scările și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
l-am îmbrâncit pe Maynard spre el și l-am trântit pe bancheta din spate. Lee a claxonat și a pornit în trombă. Violatorul bolborosea întruna „Iissuse!“ Eu mă întrebam de ce sunetul ascuțit al claxonului nu reușește să acopere țipetele băiețelului despărțit de tatăl său. • • • L-am lăsat pe Maynard la închisoarea tribunalului, iar Lee l-a sunat pe Fritz Vogel la Secția Centrală și l-a anunțat că violatorul e reținut și gata de interogatoriu pentru cu spargerile din Bunker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dacă l-ar ține la distanță pe vârcolac. Un babalâc sclerozat, în șort și tricou și cu guler preoțesc, mă asigură că fata moartă a fost sacrificată întru Domnul, fiindcă Leimert Park votase cu democrații la alegerile din ’46. Un băiețel mi-a arătat un afiș cu Lon Chaney jr. în rolul Omului lup și mi-a spus că terenul viran de la intersecția lui 39th cu Norton era rampa de lansare a rachetei lui, iar un iubitor al boxului mă recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Povestește-mi despre Betty Short, tataie. De ce-ai omorât-o? Privirile bătrânului implorau milă și am evitat să mă uit la el. Fritzie, care examina cazierele de pe perete, rupse tăcerea: — Nu fi timid, băiete. Păsăroiul ăsta îi obliga pe băieței să-i sugă pixul. Am zgâlțâit și am smucit de cârlig. Hai, tataie, spune adevărul! De ce i-ai făcut felul? Bidwell răspunse cu voce stinsă, bătrânească: — N-am omorât-o eu, domnule. Voiam doar să ajung într-o închisoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
navei interplanetare „Bourul” se zărea ceva asemănător unui copil mergând pe o tricicletă, în aceeași direcție cu nava. Nu trecu mult și, datorită vitezei superioare a vehiculului nostru, roboții pământeni și Getta 2 putură desluși cu claritate un soi de băiețel, cu capul cam mare, poate și din cauza globului de sticlă care-i acoperea scăfârlia în întregime, cu corpul slăbuț, îmbrăcat numai într-o flaneluță de platină argintie și cu niște pantalonași scurți de aluminiu, din care ieșeau două piciorușe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
corpul slăbuț, îmbrăcat numai într-o flaneluță de platină argintie și cu niște pantalonași scurți de aluminiu, din care ieșeau două piciorușe ce se căzneau amarnic să învârtă pedalele tricicletei. Cu tot efortul vădit, datorită condițiilor specifice vieții în imponderabilitate, băiețelul mai mult sta decât înainta, așa că „Bourul” îl ajunse curând și se înscrise frânând pe o orbită paralelă cu tricicleta. Comandantul Felix S 23 trase hubloul și scoase capul în cosmos: — Hei, puștiule! strigă el. De unde ești, mă? Puștiul întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
el. — De-al cui din galaxia Alpha? întrebă Felix S 23. La întrebarea asta, puștiul se porni să plângă și mai tare. Fără a mai sta pe gânduri, roboata Getta 2 deschise ușa navei, ieși în spațiu, îl luă pe băiețel pe după umeri și-l aduse cu tricicletă cu tot la bord. Stejeran 1 îi scoase de pe cap globul de sticlă în care se adunase o băltoacă de lacrimi și-l întrebă dacă vrea o bomboană. — Ce bomboană? întrebă băiatul. — „Cibo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cu tricicletă cu tot la bord. Stejeran 1 îi scoase de pe cap globul de sticlă în care se adunase o băltoacă de lacrimi și-l întrebă dacă vrea o bomboană. — Ce bomboană? întrebă băiatul. — „Cibo”, răspunse Stejeran 1. — Vreau, zise băiețelul. Îl priviră mai cu atenție. Era frumușel, avea ochii albaștri, părea să fie cam prin clasa a II-a. — Cum se face că știi limba noastră? întrebă Dromiket 4. — Am implantat aici un traducător simultan, răspunse puștiul, ciocănîndu-se cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și noi avem treabă. După ce ne-o terminăm, te putem lăsa la Drăgănești-Vlașca și de acolo iei trenul. — Cum doriți dumneavoastră, numai să mă duceți pe Terra. — Bravo! zise comandantul Felix S 23. Mă bucur să văd că ești un băiețel cuminte și ascultător. Ia spune, ești pionier? — Da, răspunse micul Benga. — Foarte bine. Cât fac opt ori șapte? — În ce sistem? — Cum în ce sistem? se miră Felix S 23. În sistemul nostru, solar! Fac tot cincizeci și șase? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
noastră! Sunt pedagogul de serviciu Iuri Clarence. Cu ce vă pot fi de folos? — Am auzit de școala dumneavoastră - începu Felix S 23, urmat de ceilalți pe scară - și-am dori, dacă e posibil, s-o vizităm. Avem și-un băiețel... Doriți să vizitați sau să înscrieți băiatul? îl întrerupse tipul. — Întâi să vedem despre ce e vorba și-apoi îl înscriem. Mi se pare corect, răspunse pedagogul. Totuși, până faceți o vizită, n-ați fi atât de buni să opriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
CAPITOLUL UNU Povestea fiecăreia începe în ziua în care a apărut tatăl meu. Rahela a venit alergând pe câmp, zburând parcă, țipând ca un mânz despărțit de mama lui. Înainte ca cineva să o certe pentru că se purta ca un băiețel sălbatic, a început să povestească fără oprire despre străinul care se oprise la fântână. Cuvintele ei curgeau ca un izvor în deșert. Un sălbatic fără sandale în picioare. Cu părul încâlcit. Murdar pe față. A sărutat-o pe gură, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
iubea foarte mult fetițele, o luase pe Zilpa, și ea lipsită de mamă, la pieptul ei și o adora pe Rahela, nu putea s-o iubească pe această pasăre singuratică, ciudată, care niciodată n-a crescut mai înaltă decât un băiețel de zece ani și a cărei piele avea culoarea ambrei întunecate. Bilha nu era frumoasă ca Rahela, nici deșteaptă ca Lea, nici isteață ca Zilpa. Ea era micuță, neagră și tăcută. Ada era exasperată de părul ei, care era creț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ale lui muriseră sau fugiseră și nu-și putea permite scădea câțiva bănuți pentru o sclavă, cu atât mai puțin prețul unei mirese noi. Așa că dormea singur, în afara nopților când își făcea drum pe deal și supăra turmele, ca un băiețel excitat. Rahela povestea că printre oieri, poftele bunicului meu erau legendare. „Aleargă oile ca niște gazele când urcă Laban dealul”, spuneau ei în batjocură. Fetele îl disprețuiau din o mie de cauze și eu le știam pe toate. Zilpa mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
apoi o mulțime de sclavi legați în șiruri care erau duși spre Damasc și negustori din Salem care se îndreptau spre Carchemish, aproape de vechea noastră casă. Atâția oameni ciudați treceau pe lângă noi: bărbați cu barba rasă care arătau ca niște băieței și bărbați imenși, negri, cu pieptul dezgolit. Deși nu treceau multe femei pe drum, am reușit să văd câteva, niște mame înfășurate în văluri negre, fetițe sclave dezbrăcate și o dansatoare care avea un pieptar făcut din monede mici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ales Minunea cu Trei Picioare, o cățea fermecată care supraviețuise atacului unui șacal și a continuat să păzească turma la fel de bine ca înainte. Era plăcut să vezi chipul tatălui meu în timp ce aceste povești ieșeau la iveală. Părea din nou un băiețel - fără griji, puternic, încăpățânat. Suspiciunea lui s-a topit cu totul când Esau i-a amintit de ziua în care căzuseră amândoi în albia secată a unui râu și apoi intraseră plini de noroi din cap până în picioare în cortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pus mâinile pe fața fiecăruia, a lui Ruben, a lui Zabulon, Dan, Gad și Asher, Naphtali și Issachar. Când a venit în sfârșit și rândul lui Iosif ca mezin, Bunicul l-a luat în poală ca și cum ar fi fost un băiețel și nu un tânăr aproape bărbat. Isaac l-a mângâiat tandru pe față, urmărându-i cu degetele trăsăturile chipului și liniile brațelor. Un vânt ușor s-a stârnit atunci și a făcut să tremure cortul înalt de mătase, iar Bunicul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
durea spatele când a deschis ochii. Și-a pus mânuțele în jurul gâtului Bunicii și a sărutat-o. L-a îmbrățișat și ea și apoi l-a dus înapoi la mama lui care a lăcrimat când a văzut zâmbetul de pe fața băiețelului ei și apoi a plâns din nou când a văzut tristețea de pe fața Oracolului, care arăta că nu putea face nimic ca să-l țină în viață. N-am mai putut s-o urăsc pe Rebeca după asta. Deși n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dau seama că cea care se schimbase eram eu, nu mama. După câteva săptămâini, m-am reobișnuit cu zgomotele de fiecare zi și cu mirosul bărbaților, ba chiar m-am trezit că eram fascinată de ei. Mă holbam la mugurașii băiețeilor care alergau prin jurul nostri dezbrăcați și mă uitam pe furiș la câinii care se acuplau. Mă foiam în așternut și-mi lăsam mâinile să hoinărească peste sâni și între picioare și mă minunam. Într-o noapte, Inna m-a prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zâmbit eu. Mi se spusese să mă port frumos. Exact asta aveam de gând să fac. În următoarele trei săptămâini le-am întâlnit pe fiicele Salemului. Nevestele celor mai importanți oameni au venit s-o viziteze pe Așnan și pe băiețelul ei, care nu avea să fie botezat public mai înainte de trei luni, după obiceiul egiptean. „Așa încât demonii nu vor putea să-l găsească”, șoptea Așnan, care se temea de prezența răului chiar și în camerele ei ferite și confortabile. Așnan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a mai părăsit. Re-nefer a încercat și ea să mă liniștească. Ea nu era nemulțumită de târgul care se făcuse. - În Egipt, spunea ea, băieți sunt circumciși când li se schimbă vocea. E un moment destul de vesel - îi fugăresc pe băieței și-i prind și după acea sunt foarte răsfățați și tratați cu dulciuri și orice bunătăți mai vor ei. Stai liniștită, o să supraviețuiască. - O s-o facă omul meu de strajă. Nehesi a mai dat o mulțime de piei la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
drumul pe care Iacob fugise ca să scape de mâinia din în vale, de răzbunarea oamenilor pentru distrugerea lui Hamor și pacea Salemului. Rahela a murit în agonie, dând naștere ultimului fiu al lui Iacob. „Fiul suferinței”, îl numise ea pe băiețelul care o costase un râu de sânge negru. Dar numele pe care Rahela îl alesese pentru fiul ei suna prea mult a acuzație, așa că Iacob a sfidat ultima dorință a nevestei lui și a transformat numele Beni-Oni în Beniamin. Frica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]