KorAP: Find »[drukola/base=bărbie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...102 103 104 ...135 >

3,362 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

ca și cum nici nu s-ar fi aflat acolo. — Domnișoară Reid? Alice? Nici acum nu se mișcă, Însă femeia În vârstă se Încruntă și Își dezveli dinții. Ochii Îi erau roșii și umflați, iar lacrimile Îi străluceau pe obraji și pe bărbie. — Cum Îndrăznești? mârâi ea. Împuț... — Sheila! Bărbatul În vârstă se apropie, iar femeia tăcu. Logan Își Îndreptă din nou atenția către figura letargică de pe canapea. — Alice, spuse el, l-am găsit pe David. La auzul numelui fiului ei, o licărire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Împroșca pereții vasului de toaletă răzbăteau din baie, ultimul venit rânji satisfăcut, Înșfăcă sandvișul cu șuncă abandonat de Steve pe masă și Îl Îndesă În gură. — Doamne, cât de bun e! constată el, În timp ce grăsimea Îi aluneca În jos pe bărbie. — Ești un nemernic fără scrupule, Simon Rennie! Nemernicul Simon Rennie Îi făcu cu ochiul agentei Jackie Watson. — Teoria selecției naturale. Logan se dădu Înapoi de lângă masă, mestecându-și sandvișul și Încercând să Își aducă aminte ce naiba se Întâmplase În noaptea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
opri pe margine. Păși afară În aerul de decembrie și porni zdrobind zăpada după silueta care mergea. — Domnule Lumley? Logan Își Întinse mâna și-l lovi ușor pe umăr pe bărbat. Lumley se Întoarse, cu ochii la fel de roșii ca nasul. Bărbia Îi era acoperită de un strat de resturi de semințe, părul nepieptănat și sălbatic. Preț de o clipă doar, Îl privi pe Logan, și apoi ceva pocni Înăuntrul său. — E mort, spuse. E mort și e vina mea. — Domnule Lumley

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
N-am venit s-o vedem pe Sheila, domnule Lumley, spuse Insch. Am venit pentru dumneavoastră. Bărbatul În zdrențe clătină din cap și mai luă o Înghițitură. — Hoitarul. Nu se mai obosise să șteargă berea care i se scurgea pe bărbia jegoasă. — Da, Hoitarul. Logan se făcu comod la capătul celălalt al canapelei. E mort. Jim Lumley clătină ușor din cap și apoi privi fix doza sa de bere. Vreți să ne povestiți ceva despre asta, domnule Lumley? Lumley Își dădu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
la ultima lor vizită. Totul era șters de praf, covorul aspirat, iar numerele din Cosmopolitan de pe măsuța de cafea fuseseră aranjate Într-un teanc ordonat. Ea se scufundă Într-unul dintre fotoliile maronii pline de cocoloașe, ridicându-și genunchii până la bărbie, ca un copil mic, astfel că halatul i se deschise, iar când Logan se așeză pe canapea avu grijă să nu facă uz de priveliștea pe care o avea. — Știi de ce-am venit, Michelle, nu-i așa? spuse el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
se oprească din Învârtit la vârful capului ei. Fâșșș, fâșșș, fâșșș. Lângă coșul de gunoi zăcea o geantă. Una mare. Bucăți de zăpadă atârnau pe la cusături. Agenta Jackie Watson Încercă să apese butonul de transmisie al stației de radio cu bărbia. Era Încă prinsă de umărul ei, numai că, oricât ar fi Încercat, nu reuși să-l atingă. Apoi o pereche de picioare veniră În bucătărie. Erau Învelite În ciorapi groși și o fustă groasă de lână, Încadrate din spate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Un pumn o lovi În rinichi, și Jackie Își pierdu puterile. Martin scăpă În câteva clipe din strânsoarea picioarelor, clătinându-se cu spatele, oprindu-se doar când se lovi de colțul cel mai Îndepărtat al cabanei. Sângele Îi picura de pe bărbie, cu mâinile Își masa gâtul, luptându-se să poată respira. — Ești... ești exact ca restul! urlă el, cu o voce răgușită și brutală. Jamie McCreath Începu să urle, un sunet cu rezonanță Înaltă, sfâșietor, care-și găsi ecoul În pereții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
acolo. — Tu ești Detectivul Biblic? Întrebă el cu o voce vibrantă și doar puțin confuză. Împotriva voinței, Logan admise că el era. Bărbatul se Îndreptă ca o vergea care ține covorul pe scară, Își scoase pieptul În afară și Împinse bărbia Înainte. — Eu am ucis-o, spuse el, iar vorbele Îi sunau ca ieșite dintr-o mitralieră. Eu am ucis-o și-am venit să suport consecințele... Logan Își frecă fața cu mâna. Ultimul lucru care-i trebuia, era Încă un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

și impenetrabil: rotund, căptușit cu piele, coiful roman acoperea uniform capul, fără să aibă zone moarte în care ar fi putut pătrunde loviturile dușmanilor; cobora pe frunte până la sprâncene; două fâșii late apărau tâmplele și mandibula și se uneau sub bărbie, lăsând însă urechile libere; o altă fâșie protectoare, mobilă, pentru a nu stânjeni mișcările, acoperea ceafa: o minune a tehnicii și anatomiei, care salvase nenumărate vieți. Ca să se facă mai bine înțeles, făurarul îi spuse că dușmanii cei mai aprigi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
îi dădea târcoale, vicleană, atentă și nevăzută, așa cum crocodilii din Nilus spionau, cu ochii abia ieșiți la suprafața apei, gazelele lipsite de griji care veneau să se adape. Privi ochii bibliotecarului, opacizați de cataractă, și își reluă lectura, nemișcat, cu bărbia sprijinită în pumni. Citea ore în șir, se întorcea, reflecta, dar nu știa să explice logic de ce. Cercetarea aceea era cerută de mintea sa pătrunzătoare, poate de impulsurile sufletești sau de amintirile depozitate în trupul său de înaintași. Eul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
i-a înlocuit însă cu miliții fidele lui și noii puteri pe cale de a se naște. Astăzi se păstrează câteva statui de marmură ale pretorienilor. Coiful este foarte coborât pe frunte, conferindu-le o expresie încruntată. Apărătorile pentru obraji și bărbie sunt late, înconjurând fața, ce capătă un aer dur și invulnerabil, ca un legământ religios. Tiberius a ales ca simbol al pretorienilor scorpionul african cu acul lung și curbat, hotărât să-și ucidă dușmanul chiar cu prețul propriei vieți. Reședința

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
destul de tânăr, purtând o cunună de mirt. Pe chipul de marmură lucrat cu meșteșug se citește o blândețe voluntară, calculată. Omul pare că se află în spatele unui ecran. Gura e închisă, fără să fie strânsă; singurul element dur îl constituie bărbia ridicată. Pe când poza, era probabil cufundat în gânduri, iar artistul a simțit detașarea lui imperială. Putem percepe prudența neîncrezătoare și orgolioasă a minții sale, care a creat proiecte pe termen lung și, pentru vremea aceea, planetare. Ochii privesc spre un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
părul este prins de-o parte și de alta a capului și pe ceafă, câteva șuvițe ondulate cad liber pe umeri. Gura e foarte bine conturată și ar putea părea senzuală dacă nu ar fi linia voluntară și puternică a bărbiei. Pare tânără, dar se poate să nu aibă vârstă și să fi fost reprezentată după moartea ei, fiindcă din marmură se desprinde un aer obosit, o ușoară adâncire a obrajilor. Așezată cu fața spre noi, privește ca și cum, după multă vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

butuc retezat ca să fie Îndoit puțin (e vorba despre picior) și să poată avea de ce-și sprijini cotul; da, el are cotul stâng alb Înfipt În partea de sus albă a genunchiului stâng pentru a-și putea sprijini meditativ bărbia albă de acesta, fie și numai vârful bărbiei, care se vede destul de ascuțită, și fie și numai de vârful degetelor, căci vrea să privească totuși meditativ spre cel care fotografiază; deci el Își ține mâna la bărbie (deși stă În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
despre picior) și să poată avea de ce-și sprijini cotul; da, el are cotul stâng alb Înfipt În partea de sus albă a genunchiului stâng pentru a-și putea sprijini meditativ bărbia albă de acesta, fie și numai vârful bărbiei, care se vede destul de ascuțită, și fie și numai de vârful degetelor, căci vrea să privească totuși meditativ spre cel care fotografiază; deci el Își ține mâna la bărbie (deși stă În picioare), ca și cum aceasta i-ar fi poziția cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
putea sprijini meditativ bărbia albă de acesta, fie și numai vârful bărbiei, care se vede destul de ascuțită, și fie și numai de vârful degetelor, căci vrea să privească totuși meditativ spre cel care fotografiază; deci el Își ține mâna la bărbie (deși stă În picioare), ca și cum aceasta i-ar fi poziția cea mai caracteristică; are pantaloni scurți kaki și o bluză de sport cu carouri mari colorate geometric (deși totul e În alb-negru), gâtul e subțire, dar bine Înfipt pe umerii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
alb, ochii se conturează penetranți și Încăpățânați; niște ochi care nu cred decât ce văd ei, ba chiar se Încăpățânează să privească doar dintr-o perspectivă, aceasta consacrată de retorica unei maxime concentrări când copilul stă meditativ cu mâna În bărbie Înainte să se nască și Întreabă pe mama sa ce-i oferă În afară de moarte, ca să vrea să se nască și mama sa nu știe ce să-i ofere și atunci cere el tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. (Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

cel cu pușca de calibru, se îndreptă către ea. Un italian arătos, probabil provenit din familiile stabilite prin Brooklyn, gândi Amelia, și cu un corp de boxer. Păcat de barba ce îi acoperea o bună parte din obraji și din bărbie, căci îi dădea un aspect sălbatic și neîngrijit. Îți sărea în ochi și pistolul cromat pe care îl purta la brâu, iar zâmbetul infatuat de pe față o aduse în pragul de a-i spune să-și folosească arma drept oglindă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
cu părul blond, întinsă pe spate și cu burta împinsă în sus din cauza mâinilor încătușate sub ea. Chiar și în slaba lumină ce răzbătea în cameră, putu vedea urmele lăsate de frânghie pe gât și sângele uscat de pe buze și bărbie. Cauza era probabil faptul că își mușcase limba, lucru destul de frecvent în strangulări. Mai observă și cerceii de culoarea smaraldului, precum și pantofii sport care arătau destul de uzați. Nici vorbă de tâlhărie deci, probabil nici de viol sau mutilare. Nu avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
alte accesorii. Rhyme examină obrajii și sprâncenele criminalului. - Probabil că latextul nu e confortabil. - Te obișnuiești repede. - Sachs, hai să vedem cum arată de fapt. Cu oarecare dificultate, îi trase jos barba și plasturii cu riduri din jurul ochilor și de pe bărbie. Fața îi era iritată din cauza adezivului dar da, era clar cu mult mai tânăr. Și structura feței îi era diferită. Nu prea arăta ca omul care fusese. - Nu e chiar ca măștile din Mission Imposible, nu? Le pui, le scoți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

vorbesc. Holly îmi face mereu așa - indiferent ce încerc să îi spun, mereu pare a fi cu un pas în față, ceva de genul ăsta, chiar dacă nu știe nimic despre mecanica cuantică. Își pusese un cot pe masă, odihnindu-și bărbia în mână. Nu văd deloc așa, mi-a spus, zâmbind și prefăcându-se interesată. Evident că viața nu e lipsită de rost, Ben. Încearcă să-mi explici. —Eu încerc să îți spun ceva deosebit de important aici, și tu ai expresia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
arăți bine pentru soțul tău. Ce păcat, asta e.“ Mă simțeam aproape timidă întorcând capul dintr-o parte în alta și exersând vreo două zâmbete. M-am întins spre una dintre sticlele de parfum și mi-am pulverizat puțin pe bărbie și pe încheieturi - de ceva vreme nu mă mai deranjasem să mă dau cu el și o vreme a mirosit surprinzător de puternic, așa că am încercat să șterg din el cu un șervețel, apoi m-am ridicat și m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
destul de rău pentru ea. E groaznic să îți dai drumul în halul ăsta. Bănuiesc că te menții în formă, nu, Warren? Trupul micuț al lui Chipstead se expuse: își trase umerii înapoi, întinzându-și în același timp gâtul și ridicând bărbia, pregătindu-se parcă pentru luptă, astfel că arăta ca o pasăre cu un guler cu două mărimi prea mic. —Așa-mi place să cred, domnule: condiția fizică este într-adevăr un mic hobby al meu. Am încurajat managerul zonal să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
ăsta, și poate să fie de rahat și părinții pot să țipe unul la altul și să plece, dar e tot ce avem. Nu-i așa? Cred că da. A scos un chicotit de-al ei, m-a apucat de bărbie cu mâna și m-a ciupit. — Oh, iubitule, nu mai fi așa supărat, mi-a spus, zâmbindu-mi. E-n regulă. Așteaptă și-ai să vezi - nu-i așa de rău cum crezi. Vrei să știi ce cred eu că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
pungă de gunoi sau ceva? Adică, nu mi-am adus valiză și din astea, deci îmi va trebui ceva în care să-mi pot lua lucrurile. Deci câte plănuiești să iei? — Păi, nu prea multe, am zis degajat, scărpinându-mi bărbia într-o parte pentru a alina o mâncărime inexistentă. Doar câteva chestii esențiale, atât. — De ce, plănuiești să te-ntorci? De ce nu iei tot? — Nu prea e practic, Judy, în momentul ăsta, nu? Aveam impresia că e destul de evident. Oh, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]