5,357 matches
-
uitat de apa sfântă? Una dintre fete o liniștește: — Am fost eu, mamă Occia. M-a însoțit și Publia. Numai voi două? se cutremură oarba. E indecent pentru preotese să umble singure pe drum. — A fost și lictorul cu noi. Bătrâna răsuflă ușurată. Așa mai merge. Nimănui nu-i este îngăduit să se apropie de o vestală. Până și un consul e dator să se dea în lături ca s-o lase să treacă. Mai avem de spălat vasele sacre și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dea în lături ca s-o lase să treacă. Mai avem de spălat vasele sacre și gata. Una dintre voi să se ducă s-o îmbrace pe Vesta în frunze tinere, le îndeamnă. — Unde e statuia Zeiței? se interesează Domitia. Bătrâna clatină din cap. — Sub bolta aceasta nu o vei afla. — Nu?! exclamă mirată copila. Păi e casa Vestei! — În templul nostru nu arde decât focul nestins, căci nici Vesta și nici flacăra n-au chip. Proaspăta novice pare satisfăcută de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se revoltă Domitia. Împreună cu toți oamenii. Deci noi suntem aici... Întinde palma: — Deasupra. — Da. — Și atunci dincolo oamenii stau cu capul în jos, nu? Vorbele îi sunt întâmpinate cu râsete vesele. Intimidată, Domitia se strânge și mai tare în Occia. Bătrâna o bate împăciuitor pe creștet. Așa e rex. Șugubăț. O vestală profesoară intervine: — Pământul este așezat în mijlocul Universului, copilă. Nu e apropiat de nici un punct. Occia a recunoscut vocea Claudiei. S-a întors deci! Dar e ne mulțumită de explicație
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai roade și pe tine grija asta cu focul, suspină Occia. — ...zac fără lucrare, de parcă ar fi moarte, și doresc pute rea flăcării ca pe un suflet, iar când se apropie de ea pornesc în acțiune. Sau suferă acțiunea? oftează bătrâna. — De aceea, conchide rex, Numa - despre care se spune că era bărbat iscusit și înțelept - a sfințit și a legiuit ca focul să fie păzit neadormit de voi, ca o icoană a puterii veșnice care le orânduiește pe toate. De
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lecții. Vestala reflectează. Nu e o idee rea. Oricum, trebuie lucrat cu ea mai mult decât cu celelalte. Dacă repetă în fiecare zi, poate o să învețe până la urmă să citească și să scrie cursiv. — Hai, te rog! o imploră regele. Bătrâna zâmbește acum pe față. Este un profesor excelent. Iar cu Asinia a găsit cea mai bună metodă de lucru: îi reprezintă fiecare literă printr-o altă mișcare a corpului. Se pare că tot așa a învățat-o și bunicu-său să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mână, pătrunde în cămară, urmate de tot alaiul. Fata vede dintr-o ocheadă două butoaie de lut, chiar în mijloc. Se eliberează și dă să fugă spre ele. Occia o reține. — Ce-i în ele? întreabă arătându-le cu degetul. Bătrâna o lasă în sfârșit să se ducă. — Unul e deschis și altul închis, anunță micuța. Vestala surâde. — Cel deschis e gol. Copila se înalță pe vârfuri și constată că într-adevăr nimic nu se află înăuntru. Sunt două, îi explică
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cine a fost Aeneas. Pe neașteptate, Claudia rostește sentențios: — Va veni un timp când un singur stăpân va împlini jertfele și va apăra Pământul. Unde dai și unde crapă, pufnește iritată Occia. Câteva tinere chicotesc. Nu e prima oară când bătrâna bate câmpii și spune parascovenii. Mai cu măsură, Claudia! o îndeamnă Occia încet. Nu e nevoie ca tot ce-avem în suflet să ajungă și pe limbă. Nimeni nu știe exact ce vrea să spună cu profețiile ei. Dacă mintea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar mărturisi așa ceva în public nici picată cu ceară! — Sunt unii proști..., bombăne Claudia de una singură. — Ce-ai zis? face greșeala Occia să o întrebe. — Cred că fecioarele au aruncat lucrurile sfinte. Ah! Iar povestea asta, suspină cu obidă bătrâna. Dă să treacă mai departe, când Domitia o trage de fustă. — Cum să le arunce? șoptește înfricoșată. N-a scăpat. Mai bine-și înghițea vorbele. Dar n-are încotro: — Când galii au incendiat Roma... Claudia îi ia vorba din gură
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
învăluie însă și pe ea ca o undă palpabilă. Dar tot ce le poate oferi sunt numai cuvinte de îmbărbătare. Spune încet, căci frica o istovește: — Nu pot să trec sub tăcere ce s-a întâmplat. Suspinele Tulliei se intensifică. Bătrâna rostește cu un fior: — Sunt nevoită să-l înștiințez pe Marele Pontif. N-are încotro. Focul din cămin e legat de apariția și menți nerea vieții pe pământ. De ginta latină. Le îndeamnă să-și vadă de treburi. — Cele care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
O întreabă încetișor: — Ce vezi de aici? — Forul Roman, răspunde mirată Domitia. Începe să arate cu degetul. — Uite templele lui Saturn și al Concordiei. Se mută mai aproape: — Acolo e Curia și aici Regia. — Bravo! o laudă cu voce scăzută bătrâna. Își retrage mâna udă din strânsoarea copilei. Cunoaște forul ca-n palmă, de pe vremea când încă vedea. Dar îl cunoaște altfel decât micuța asta. Chiar dacă a orbit, tot își dă seama că cele mai venerabile clădiri ale cetății sunt reutilizate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fratele mai mic. Îl îndeamnă pe Herius din ochi să vină și el. Băiatul își încrucișează bosumflat brațele și nu se mișcă. Furioasă pe încăpățânarea lui prostească, îl abandonează și se duce să se alăture Calpurniilor. — O, Vipsania! o îmbrățișează bătrâna Calpurnia Cezarina. E descendentă în linie directă a socrului lui Iulius Caesar. Nu te-am văzut când am intrat, că veneam noi la tine. — Am ajuns un pic mai târziu, se scuză. Fratele lui Piso se agită, vizibil neliniștit. — Tu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Piso formează un cuplu perfect, dacă există așa ceva. Iar afecțiunea care le unește pe ele două datează din copilărie și s-a dovedit extrem de trainică până acum. I se adaugă și predilecția comună pentru literatură. — În spate, după perdea, șușotește bătrâna. Draperia din spatele vorbitorului chiar tremură un pic. Plan cina dorește probabil să audă totul, fără să fie văzută. Vipsania suspină cu inima grea. Și ea ședea întotdeauna prin apropiere când Tiberius citea în public. Se ascundea și sorbea cu urechi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
citea în public. Se ascundea și sorbea cu urechi nesățioase toate elogiile care i se aduceau. Ba și cânta pe versurile lui, compunând și acompaniindu-se la chitară, fără să o fi învățat altcineva decât dragostea - cel mai bun dascăl. Bătrâna o privește compătimitor. Se întreabă de ce, apoi își dă seama. Amărăciunea i se citește probabil pe chip. Dar ce contează? Tiberius, din poet, a devenit soldat. Și nu orice soldat. Cel mai mare general al imperiului. Inima o ia la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să alunge apăsarea. Cu un uruit ca de roți în urechi, Vipsania fixează din priviri degetele umflate, cu unghii scorțoase și aspre, ale surorii ei. Ar trebui să se ferească să-și vânture întruna mâinile când vorbește. — Așa e, încuviințează bătrâna Calpurnia Cezarina. La Roma nu ai niciodată destul timp... Vipsania încetează să asculte. Acum știe ce a însemnat momen tul de slăbiciune, semnalul unui nou avertisment. De ce a ajuns abia astăzi biletul la Antonia și Agrippina? Le-a trimis invitația
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
plin tributul dragostei și al durerii. Desigur, desigur, se grăbește să încuviințeze femeia, încur cată. — Și de ce tocmai acum? e în continuare nedumerit Piso. — I-o fi fost frică să reîmprospăteze o durere atât de mare, își dă cu părerea bătrâna Calpurnia. În sfârșit, o remarcă de bun-simț. Vipsania îi zâmbește recu nos cătoare și completează: — Oamenii sunt mai curioși să afle lucruri care au fost amânate și peste care s-a așternut în parte uitarea. Cei doi Pisones tac. Vipsania
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
balansoar și se ciondănește cu o femeie în vârstă, care caută să-i ia dulciurile din poală. — Leao! Leao! se zvârcolește micuța creatură dolofană, lovin du-se cu pumnișorii în cap de furie. — Ce se întâmplă, Pomponia? o întreabă tulburat. Bătrâna cu părul cărunt se ridică greoi în picioare, pufnind mânioasă pe nări: — Uite și tu, Tiberius, dacă așa ceva e cu putință! Smulge măntăluța de pe copil: — La ce va mai râvni ca adult, dacă acum se târăște și-și face nevoile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai poți atinge pământul decât atâr nând pe mâinile celor ce te susțin de ambele părți, îl mustră pe băiat. — Lasă-mă-n pace! Proasto! se smucește nervos copilul. Ici și colo izbucnesc chicoteli, înghețate imediat de privirea rece a bătrânei. — Bravo! îi admonestează ea pe pedagogi, bucurați-vă când spune vreo necuviință. Că doar ăsta e rolul vostru: să le stricați copilăria prin plăceri. Fără să-și dea seama, a pus sare pe rana din sufletul lui Germanicus, care izbește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
meu, cât stăm lângă una dintre băncuțele care se înșiră pe fiecare parte a străzii. Dau din cap, pentru că este într-adevăr grozav, iar când mă întorc să mă uit la Brad îmi dau seama că pe bancă stă o bătrână, o femeie a străzii. Îmi dau seama că nu are casă pentru că părul ei cenușiu e lung și încâlcit, pelerina e despicată și ruptă, iar în jurul ei stau împrăștiate zeci de pungi de plastic. Cu ochii închiși, fredonează. Deodată, deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ea pe tot parcursul cinei; haina i se potrivește cu pălăria albă și diamantele enorme care-i strălucesc în urechi și în jurul gâtului. ― E celebră? îi șoptesc eu lui Brad, arătând spre ea. ― Nu, spune Brad, scuturând din cap. Vreo bătrână bogată, fără cel mai elementar simț vestimentar, dragă! și râdem amândoi. Dar mie nu-mi vine să cred cum arată femeia asta. Trebuie să aibă vreo șaptezeci de ani, dacă nu și mai mult, și nu-i pasă câtuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Mihail Kogălniceanu, fiul întâi născut al marelui vornic de Moldavia, Ilie Kogălniceanu, după 46 de ani de viață și lupte politice, retrasu-m-am și datu-mi-am un meritat repaus în vechea posesiune a lui Traian Împăratul, pe pământul bătrânei Dobroge (...) Aici, în amintirea marilor evenimente din 1877 și 1878, la care am participat și eu ca ministru de Externe, ridicat-am la moșia mea de curând întrupată, capul Tuzla pe Marea Neagră, această biserică împodobită cu fragmente din antica Mitropolie
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
cu o mână amorțită, Chiamă piatra să învie ca și miticul poet, Smulge munților durerea, brazilor destinul spune Și bogat în sărăcia-i ca un astru el apune, Preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet. Iar Negruzzi șterge colbul de pe cronice bătrâne, Căci pe mucedele pagini stau domniile române, Scrise de mâna cea veche a-nvățaților mireni; Moaie pana în coloarea unor vremi de mult trecute, Zugrăvește din nou iarăși pânzele posomorâte, Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni. Ș-acel
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cea uriașă orizontul îl cuprinde Și sub dânsul universul într-o umbră se întinde; Iar în patru părți a lumii vede șiruri munții mari, Atlasul, Caucazul, Taurul și Balcanii seculari; {EminescuOpI 143} {EminescuOpI 144} Vede Eufratul și Tigris, Nilul, Dunărea bătrână - Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână. Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri Și corăbiile negre legănîndu-se pe râuri, Valurile verzi de grîe legănîndu-se pe lanuri, Mările țărmuitoare și cetăți lângă limanuri, Toate se întind nainte-i... ca pe-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lui Velasco îi aduse aminte de femeile din valea sa. Satele din vale păreau strivite de o forță nevăzută. Acolo trăiau mulți oameni mult mai amărâți și mult mai nefericiți decât femeia aceea bolnavă. Tatăl său îi spunea mereu povestea bătrânelor și femeilor părăsite pe marginea drumului în vremuri de foamete. Negustorii se străduiau din răsputeri să nu zâmbească ascultând povestea lui Velasco. Îl priveau cu feșe mirate, dar samuraiul știa că ei nu-l ascultau cu adevărat. După cum spunea Matsuki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Velasco, ținându-l pe tânăr de mâna murdară de sânge și de noroi. În clipa aceea, nu mai era un misionar mistuit de ambiția de a creștina Japonia, ci un simplu preot care veghează într-un cătun la căpătâiul unei bătrâne ce-și dă ultima suflare. Requiescat in pace. Ca și cum ar fi închis cea din urmă poartă a vieții, Velasco își trecu ușor mâna peste ochii aceea holbați și încremeniți. Chipul trist al indianului îi aminti de cel al japonezului creștin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu femeile care umblă cu bebeluși morți În brațe. Țineau În brațe și copii morți de șase zile. Nu voiau să-i dea. N-ai ce să faci. Până la urmă trebuie să-i iei cu forța. Și ce zici de bătrâna aia, n-ai mai văzut așa ceva. I-am povestit tot unui doctor și mi-a zis că mint. Îi evacuam de pe chei, trebuia să evacuăm morții, și bătrâna asta zăcea pe un fel de targă. „Vreți să vă uitați puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]