4,866 matches
-
mînĂ. — Aplecați-vă, ce dracu’! strigai, iar ei se puseră la pămÎnt și Începură să se tîrască prin iarbă, ținînd sticlele sub brațe. Nous sommea des copains, strigă unul dintre ei cu o voce groasă, alcoolică. — Avansați, copains criță de beți, să vă identificăm, spuse Claude. — Asta facem. Ce dracu’ căutați afară, În ploaie? strigă Onèsime. — Aducem micile cadouri. — De ce nu mi-ați dat micile cadouri cînd eram Înăuntru? strigă Claude. — A, păi altfel stau lucrurile acum, camarade. — Stau mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dăm neamțul și bicicleta la o parte. Voi stați cu ochii la drum. — Pe vremea mea nu se făcea așa, spuse un copain. Nimic n-o să mai fie ca pe vremea ta. Și, oricum, pe vremea ta probabil că erai beat. Întîi ne-am dus la neamțul de pe drum. Nu era mort, dar fusese Împușcat În plămÎni. L-am ridicat cît de ușor am putut și l-am așezat cît se putea de confortabil, după care i-am scos tunica și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să aplaude și nu observă că încerc să-i atrag atenția. Moderatorul (el însuși alcoolic timp de cinci ani, cu o soție care nu și-a dat seama de asta până în momentul în care a fost concediat din cauză că a mers beat la serviciu) întreabă dacă mai vrea cineva să ia cuvântul. O femeie de afaceri foarte elegantă se ridică. Aici întâlnești tot felul de oameni, din toate mediile sociale. Ne aflăm în subsolul unei biserici din Farringdon, un loc aproape atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vorba, dar era clar că nu mai sunt ca înainte și asta nu-i plăcea. M-a acuzat că o neglijez și i-am spus că era ridicolă. Cu siguranță că nu este tocmai ușor să faci sex când ești beat criță. Adesea nu doream decât să dorm, nu puteam s-o fac deloc, ceea ce o făcea să se simtă nesigură. Credea că mi-am găsit pe altcineva și, culmea ironiei, cea mai mare frică a mea era că ea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ezitând, simțind parcă lipsa mea de încredere. Nu pot șterge aceste mesaje. Simt nevoia să-i ascult declarațiile de dragoste, chiar dacă sunt de acum cinci luni. Însă, dacă vreau, pot să mă opresc oricând. Pe la unu, Will era atât de beat, încât a căzut de pe scaun de două ori, și Lucy avea nevoie de ajutor pentru a-l putea duce la un taxi. Ea și Patrick l-au cărat afară. Avea noroc că iubitul meu era puternic. Will cântărea cât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
un whisky pentru el, pe care l-a băut pe nerăsuflate. —Bravo, Patrick! a strigat Jenna aplaudându-l. Mi-am băut și eu paharul, mult mai încet, desigur, apoi ne-am ridicat cu toții și ne-am luat hainele. Eram destul de beată; îmi simțeam capul vâjâind, iar pământul parcă se mișca puțin. Măcar situația era aceeași pentru toți, poate chiar mai rea. Și mai era și Patrick. Patrick a avut întotdeauna grijă de mine, când mi se întâmpla să fiu puțin amețită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe Patrick, dar nu mai era acolo. Căzuse. Zăpada era foarte groasă și nu se lovise, era conștient și părea oarecum jenat. S-a ridicat și și-a cerut scuze, iar eu mi-am dat seama că era mult mai beat decât îl văzusem vreodată. Am noroc că, de obicei, îmi revin imediat dacă trebuie să ajut pe altcineva mai amețit decât mine. Se pare că aerul rece mi-a fost de folos, cu toate că pe Patrick l-a țintuit la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
el însuși, un fel de căpitan Oates care se lasă pradă viscolului. Mă așteptam doar să completeze: —Salvează-te! Nu, nu plec! Nu plec fără tine! Mai avem foarte puțin! Ne-am contrazis vreo cinci minute, ticălosul! Dar era prea beat să mai iasă în avantaj - cum se întâmplase până atunci și se va întâmpla mereu - așa că, până la urmă, l-am ridicat și a început să meargă. Nu-mi amintesc prea multe despre ultima parte a drumului, dar a fost foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
din ce în ce mai nervoasă și mai dezinteresată, dar ea nici nu bagă de seamă, mulțumită cantităților industriale de Pinot Grigio pe care le-a consumat. Hotărăsc să pun capăt întregii povești pe la zece seara, când îmi dau seama că sunt atât de beată că mă voi prăbuși pe gresia din baie dacă nu plec imediat. Daisy se supără foarte tare când o anunț că vreau să plec și mă imploră să rămân peste noapte. Urăsc să mă trezesc dimineața în paturi străine, plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Un ins brunet, destul de ciudat, care are aceiași ochi migdalați și părul strâns în coadă. Sau poate mi se pare mie că seamănă. Acum, că am rămas singură și nu trebuie să mă prefac, îmi dau seama că sunt foarte beată. Cred că visez cu ochii deschiși și îl văd întruna la televizor. Sunt atât de criță că probabil am tendința să-i proiectez trăsăturile pe fața oricărui tip care aduce câtuși de puțin cu el. Așa că mă apuc să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
despre Patrick. N-am vrut să sune așa. Intenționasem să le spun ce mult îl iubesc și cât de drăguț fusese cu mine. N-am reușit decât să-mi vărs furia și frustrarea. Mă simt foarte rău, de parcă aș fi beată criță și de-abia mă mai țin pe picioare. Am pus paharele murdare în mașina de spălat vase, iar pe cele curate într-o cutie. Acum pot să plâng în liniște. Nici măcar de asta nu sunt în stare. Parcă cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
care ne așezăm. Ceea ce se întâmplă cu Daisy se numește, în termenii AA, „dependență primară“. Indivizii cu pricina își dau seama foarte devreme că sunt alcoolici, dar nu ajung la stadiul acela în care să se facă criță, să conducă beți sau să-și schimbe prietenii și să-și distrugă toate vechile relații. Se poate să se fi îmbătat de câteva ori și au devenit conștienți că alcoolul le face rău, așa că au hotărât să ceară ajutor pentru a sta departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Nu, nici o grijă, îi răspund. Bine! (Vine răspunsul lui.) Sunt aproape de locația unde se țin cursurile de yoga, dar apuc să-i mai scriu unul pentru a-l necăji un pic. De ce, nu ți-ar plăcea? Îmi răspunde nervos: Ești beată? Măi, să fie, i-a pierit simțul umorului, așa că mă văd obligată să clarific lucrurile. Nu. Mă duc la ora de yoga. BINE (răspunde). TE VA CALMA. VORBIM MÂINE. O, litere de tipar! S-a simțit foarte vexat. Mă hotărăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
două, trei noaptea. Mă trezeam, îmi dădeam seama că nu mai pot adormi la loc, trăgeam un pulover peste pijama și luam doar cheile de la mașină. Devenise un hobby. De plăcerea asta nu mă puteam bucura înainte, când umblam mereu beat. Acum însă exploram zone pe care nu le văzusem și unde nu voi mai ajunge niciodată. Se oprește lângă un Golf argintiu, dezactivează alarma și-mi deschide portiera. Ce maniere! Sunt impresionată! exclam în timp ce urc. Jake o închide și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
curtenitoare, dar, din fericire, acesta n-o observă. Sunt aduse sticle cu șampanie, găleți cu gheață, suc de portocale și pahare înalte. Domnul și doamna Falkland-Smythe ciocnesc și ei un pahar. Câțiva dintre tinerii de pe marginea piscinei par pe jumătate beți și se cam clatină unul spre altul; ori poate că așa se mișcă ei în mod obișnuit, chiar și când sunt treji. Sunt toți copii de bani gata. Au studiat la școli de care n-a auzit nimeni și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cunoscută, după cum ne-a explicat Finn, drept Capcana Morții; urcă de-a lungul pereților acoperiți cu lambriuri, pentru a se pierde într-un val de înflorituri sculptate, la etajul al treilea. O adunătură de băiețași de bani gata, morți de beți, nu găsesc altceva mai bun de făcut decât să se dea pe balustradă. Sper să cadă și să-și rupă gâtul. Oricum, par a fi în elementul lor și mă gândesc că sunt obișnuiți cu asemenea distracții. Probabil că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
așa ceva. Capitolul XXI N-o găsesc pe Daisy nicăieri. La piscină e așa o învălmășeală, că n-aș putea să recunosc pe nimeni. Văd doar o adunătură compactă de trupuri contorsionate în apa de un albastru deschis, iar câțiva spectatori beți fac un fel de galerie de pe margine și varsă înăuntru șampanie. Îmi pare un fel de La dolce vita, care se desfășoară în decorul unui internat englezesc pentru copiii celor bogați. La un moment dat, o minge portocalie răsare din mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu facem chiar așa multă mizerie. Nu-mi place să irosesc vinul. Chiar dacă s-a spălat, pielea lui Jake încă are gust de apă de mare. Pinot Grigio, sare și transpirație masculină proaspătă. Mă amețește acest amestec. Sunt atât de beată, că aș putea să-i sărut fiecare centimetru pătrat al corpului. Și aproape că reușesc. Iar el îmi întoarce „serviciul“. Capitolul XXIV Jake trage vânturi în somn. Presupun că sunt de vină ouăle marinate pe care le-a mâncat, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
aici... Daisy începe să chicotească și noi, ceilalți, îi urmăm exemplul. Râdem isteric, chiar dacă nu e atât de bună gluma; râdem de Jim de parcă ar fi cel mai bun umorist de la Festivalul din Edinburgh, iar noi, o gașcă de studenți beți. Râdem cu lacrimi și ne ținem de burtă. Este continuarea firească a scenei de mai înainte; vine să ne ușureze, să ne restabilească echilibrul. Finn se ține de ochi: — Mă doare, se plânge el. Mă doare - îmi dau lacrimile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ajuns această priveliște ca să te atingă la coarda sensibilă - ce-o mai fi și asta. Ajung acasă pe la miezul nopții. I-am terminat whisky-ul lui Jim și am trecut la coniacul de pus în prăjituri, dar nu sunt foarte beată, în mod sigur din cauza surescitării. Mă țin pe linia de plutire și mă simt vitează, destul de vitează ca să fac ceva ce trebuia făcut cam de multișor. Formez numărul lui Patrick. E ora șapte seara în New York, exact ora la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
iluzii că păstrează, cunoaște și cucerește secretul Lorenzei, la fel cum Îl posedă pe al lui Abulafia... Îmi născoceam o explicație și mă iluzionam că e adevărată. Ca și În cazul Planului, luam dorințele mele drept realitate. Dar fiindcă eram beat, m-am așezat din nou În fața tastaturii și am bătut SOPHIA. Mașina mă Întrebă din nou, politicos: „Ai parola?” Mașină idioată, nu te emoționează nici măcar gândul la Lorenza. 6 Judá León se dio a permutaciones De letras y a complejas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
grimoire, brăzdează aerul cu o cădelniță, și strigă „Doamne, vie Împărăția ta”, și pare să obțină ceva, pentru că Radio Moscova tace, dar În momentul cel mai plin de magie Începe din nou să se audă un cântec ca de cazaci beți, din ăia care dansează cu fundul lipit de pământ. Brambilla invocă Clavicula Salomonis, arde un pergament pe tripod riscând să dea naștere unui rug, evocă niște divinități ale templului din Karnak, cere cu impertinență să fie pus pe piatra cubică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-n pământ îi susținea basca - stindard asudat al victoriei. Dincolo de tranșeul oribil, mierlele și scatiii reveniseră la un tril mai firesc. Fiecare scaiete era îmbrobonat de rouă și fiecare spin. Nările îi erau invadate de mirosul reavăn al libertății. Deși beat de triumf, Leonard nu uita de beția de sânge. Strânse un pumn de țărână și-l presără peste roșul rănilor, astupând goliciunea cărnii. Se pregăti apoi să îngroape morții, când sirena dinspre ateliere îi inundă auzul. Fir-ar! acum i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în direcția indicată. Acum mormăia veșnica pomenire cu parfum de Ionel, Ionelule, nu mai bea băiatule. După vreo douăzeci de metri prin scheletele de brusture și ștevie, care le ajungeau până la brâu, se găsiră brusc pe buza gropii. Doi indivizi beți criță se izmeniră plângăcioși înspre sicriu: haidi parinti, cî-l pierdim pi Soliman. Ni-l furî popa Cășiulî. Hai sî terminăm repejor cu saracanii iștia, cî nu fașim niși o scofalî. Aș fi vrut să mă supăr pe gropari. Nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în ritmul muzicii. — Prințeso, nu regret c-am venit la nunta ta. Am jucat și m-am distrat ca niciodată. Mai rămâne să mă îmbăt. — La urmă, după ce pleacă nuntașii. — Te-mbeți și tu cu mine? — Ai mai văzut mireasă beată în noaptea nunții? râde Teofana. — Îmi pare rău că nu pot sta mai mult, dar aș vrea să ne distrăm noi două fără limite. — Ce-ar zice Patrik? Ce-ar zice Cezar? — Cu ei împreună. S-o facem lată. — Mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]