3,939 matches
-
făcusem o pilă electrică pe care am pus-o în funcțiune în timpul lecției. Am pus soluția într-un pahar mai mare și larg, am fixat polii și am pregătit becul pentru încercare. Pe moment am avut o oarecare emoție, dar becul s-a aprins și am auzit în clasă un respiro accentuat la care luase parte și directorul. M-am simțit atât de fericit de parcă eu descoperisem pila electrică. Desenul era pentru mine o disciplină potrivită. Căpătasem multă experiență și mă
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
pușcă? Sigur, mai pușcă decît pușca. Ohh, ...Da cînd te întîlnești cu ei, se îmbracă? Pun o centură cu niște frănjurei, dar se vede tot. Oamenii rîd cu poftă și mulțumirea se citește pe fețele lor. Dar mașini au? Televizor, becuri și altele, au? N-au nimic. În junglă?! Dar dumneta unde stai? Într-o casă ca ale noastre, în Havana. Nu mă prosti. Havana este oraș, oraș ca ale noastre. Păi acolo stau. Deci au orașe și au și junglă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-Bine, o să vin mîine la ora zece. Singur, da? Singur, sînteți mulțumit? Încă nu pot să știu..., murmură bătrînelul. Stătea pe trotuar, puțin speriat, puțin agitat. Mă poftește în casa năpădită de pustiu. Lacăte, zăvoare ruginite și uși scîrțîitoare. Un bec murdar și chior, toaletă pentru muște, încearcă să se lupte cu întunericul. La întrerupător, de jur împrejur, o pată neagră, murdară. Pereții sînt acoperiți cu tapet, acum peste tot jupuit, murdar. Un cuier din nuc sculptat cu migală, este prins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Ce știu eu? Te-ai îmbătat, nu mai ești coerent în gîndire și nici logic. Cam așa, răspund scurt, închizîndu-mă în mine. Seara își intră tot mai mult în drepturi. Preferăm să stăm la lumină naturală, adică cea furată de pe la becurile din stradă, de pe la vecini. Nu mai vorbim, sticla s-a golit și paharele i-au urmat exemplul. Du-te în beci, îmi poruncește amicul mitocănește. Dar du-te tu, ești mai tînăr! Atunci aduc două... Adă cîte vrei, să ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
invitat, pentru prima oară, acasă la Raluca. Doreau să pună totul la cale în vederea unei uniri în simțuri și cuget. În seara aceea, tînărul amorezat cobora o uliță care n-avea decît lumina generată mai mult de Calea Lactee. Cîte un bec anemic mai amintea, din loc în loc, că pe acolo te afli în capitala Moldovei. Tineri fără treabă stăteau la vorbă pînă noaptea tîrziu în stradă și învățau cum să fie derbedei, cum să bată pe cineva și, mai ales, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
seriozitate în tot ceea ce făcea, în tot ceea ce meșterea. Multe a făcut omul ăsta în viața lui, dar ce-a făcut dintr-o bicicletă este greu de spus. Bicicleta era idolul său, iubita sa, viața sa, preocuparea sa cvasipermanentă. Avea becuri, avea kilometraj, avea claxon, avea portbagaj, bidonaș, frîne. Tot ce era nichelat strălucea, tot ce era vopsea lucea de-ți lua ochii. Iar sus, în șa, trona Héctor, care mișca tacticos pedalele și privea pigmeii din jur cu măreție și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe terasa de la etaj. Scaunul este comod, aerul respirabil, nu-i chiar insuportabil de cald și țînțarii sînt plecați în locuri care le oferă mai multe șanse. Stau într-un colț întunecat și privesc în noapte. Grădina este iluminată de becuri ascunse în globuri alburii, mari cît o minge de fotbal. Privesc cu atenție florile, arbuștii, arborii. Nici o mișcare, doar frunze izolate se mișcă inexplicabil. Simt pînă și cum dorm păsărelele, care ziua se foiesc și cîntă cu măiestrie. În fața mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
au debarcat pentru a ataca de pe uscat Havana. Cojimar este celebru și datorită lui Hemingway. Aici se afla prietenul său, marinarul Gregorio, pe care l-a imortalizat în "Bătrînul și Marea". Tarará apare surprinzător după un deal moale și unde becurile stradale ard și ziua în amiaza mare. Deși pe drum se găsesc panouri imense care te sfătuiesc să consumi curent doar cît este necesar. Plaja este cu un nisip mășcat și cîțiva palmieri îndrăznesc să caute apă dulce la cîțiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
capului. După cină ne retragem pe terasa imensă și ne așezăm în fotoliile împletite, deosebit de comode. Livingul, foarte mare, avea geamuri enorme, cît peretele. Grădina era iluminată destul pentru ca în living să vezi suficient de bine, fără a aprinde nici un bec. Hassan aprinde tacticos un trabuc "Romeo și Julieta", iar eu îmi apropii ceșcuța de cafea. Priveam imensa grădină cu interes și comentez ca pentru mine. Geamurile astea imense îmi dau o senzație de insecuritate, spun neutru. Cîțiva lilieci foarte harnici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vechile hotare, căci te coborau alții de pe scenă. La toate maniestarile tineretuui nu putea începe ceva fără imnul FMTD, nu puteai cântă și dansa ceva cu specific bucovinean, decat spunând și ceva de colectivă sau că s-a aprins un bec în sat. Pentru a prezenta ceva din lumea „vestică” trebuia să găsești „argumente”, ca să se creadă că de fapt defăimezi respectivă societate. Pe vremea ,,tătucului” Stalin, nu se putea face un spectacol fie și de revista decât cu un tablou
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
venit și Wolf cu vioară lui, dar aici totul mergea după „ureche” și fără note... așa caWolfi a abandonat. Se știa acum cu ce începem, adică imnul FMTD și cu ce terminăm, Imnul Păcii, că trebuia, un tablou românesc cu becul și colectivă, care era la modă, dar aici aveam un avantaj, aveam dansurile populare pregătite din decembrie de la serbarea trecută, tabloul sportiv era în antrenament permanent, tabloul sovietic cu Kalinca și dansurile rusești cu cazaciocul se puteau face. Imnurile le
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
prima parte din spectacol, se întindeau pe fundal niște eșarfe simbolizând steagurile tineretului din diferite țări și ceva jocuri de lumini Pentru cel cu jocurile românești și colectivă, aici trebuiau un decor cu o casă și un stâlp cu un bec care să fie în consonata cu cântecul „Să făcut lunina în sat interprete fiind Lia Vișan și Rodica Mănescu, pentru celalt cântec la modă bondite erau destule, orchestră și ansamblul vocal cântă „Semna-vom un nou legământ” Iar presedintel e
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
peste față, rețin că eu și cu Lucica Bodnaras îl spălăm sil oblojam că îi curgea sânge din nas. La tabloul cu jocurile, din învârtirea prea rapidă, era să se răstoarne , daca nu era prins la timp, chiar stâlpul cu becul unde trebuiau să cânte colegele noastre iar unul din băieți era să rămână fără brâu. La tabloul sportiv trebuiau să participe aproape toți băieții, pentru că atunci când cei trei de ridicau sus, ceilalți făceam lumânarea pe lateral mascând astfel scaunele și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
destul de vorbăreț, mai ales cu o vodcă În față. Dar, pentru că În față am doar microfonul (...) noroc că mai e și redactorul, un hâtru. Și, cu inima cât puricele, aștept Întrebarea, căci niciodată nu știu unde se vor pironi ochii-i neastâmpărați... Becul roșu se aprinde și, după neprotocolarul dar Încetățenitul „Bun găsit, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, vă spune la această oră Aurel Brumă“, urmează un nume nemțesc: Hartman... Acela Împrumutat și de o rețea de energie telurică, responsabilă de vechea și universala
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ca „expert“ dar, ca să nu se dezmintă, și un epigramist, George Petrone. Răcit cobză, țin Într’o mână batista, iar cealaltă aproape de butonul care „taie“ microfonul de mi vine să strănut. Noroc că muzică e berechet, iar În aceste momente becul roșu e stins... Hapciu! N’am În față decât trei ore... Regret că n’am În față „gradele“ pe care le măsoară termometrul... ar fi un rachiu pe cinste... Dar așa, să bârfim apa, aceea care curge literalmente pe mine
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-mi fie infatuarea, În lipsa căreia m’aș confunda mimetic Într’o massă cenușie - au acoperit barem jumătate din timp, cel vorbit desigur; muzica care a asezonat totul, e o altă problemă și mărturisesc că m’am Înșelat amarnic comentând - pe becul roșu stins - niște acorduri În care vedeam favoritul meu Aranjuez, favorit tocmai pentru că l’am ascultat prima dată tot pe Radio Iași dar din Îndepărtatul sat de obârșie a neamului meu... Dar, la treabă. Ne tentează străinătatea. Dar trebuie să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
reglând din aproape În aproape poziția relativă a rotorului față de stator, la o turație constantă, implicit debitarea unui curent la fel de constant ca tensiune și frecvență, dar variabil ca intensitate, ceea ce contează mai puțin: se pot alimenta 10 sau doar două becuri, dar care luminează la fel. Cu această reglare se Însărcinează un dispozitiv hidraulic, deosebit de simplu, dar pe potrivă de complicat a-l descrie radiofonic. Asta-i tot. Vântul bate cum vrea, dar și apa curge la fel. Inundații adică. Cine
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de pildă, care ar vrea ca omul să fie un fel de copil al Naturii, ceea ce și este, chiar dacă nici el nu-și Înțelege rolul și spune - verde - că-i malefic. Dar când Își redactează sloganurile pline de iubire, aprinde becul sau calculatorul, mărind astfel debitul de fum și cenușă de la Holboca... Ceea ce face și când declară o zi În care circulă doar cu tramvaiul și troleibuzul: păi eșapamentul lor nu e În Iași, dar e la Holboca... Nu uita Cristi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nici că se găsește. „Meridian“, 23 martie 2001, ora 12,50 E ora 12,48. Pe fondul „cortinei“, intru În cabină și... surpriză: radactorul, doamna Mariana Ștefan-Antohi, e Înăuntru, luându-l, din zbor, la Întrebări pe bietul Cristi; Între timp, becul roșu s’a aprins... noroc de memoria mea pisicească, ce-mi permite acum să reconstitui: «În curând, rubrica Împlinește un an de viață. Cât Îl privește pe personaj, trebuie să recunosc că În emisie am mințit (oare?): e real. Da
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
afla soluția supraviețuirii care ar fi putut fi chiar modul de viață chinezesc, acela care, cu un pumn de orez, a hrănit o istorie de măcar 5 milenii... Vezi tu, Cristi, un om Înalt e numai bun să schimbe un bec, dar unul scund să caute sub masă bricheta menită iluminării, atunci când un pahar În plus a scurtat viața becului din cârciuma care l’a adunat și pe scund și pe Înalt... „Meridian“, 25 ianuarie 2002, ora 12,44 44. Un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
orez, a hrănit o istorie de măcar 5 milenii... Vezi tu, Cristi, un om Înalt e numai bun să schimbe un bec, dar unul scund să caute sub masă bricheta menită iluminării, atunci când un pahar În plus a scurtat viața becului din cârciuma care l’a adunat și pe scund și pe Înalt... „Meridian“, 25 ianuarie 2002, ora 12,44 44. Un cui În talpă Ziceți voi că eu, pisica, văd prost. Că nu văd boțiturile cămășii tale, adică detaliile, și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fapt ca pe o contrapondere la artificialismul În care e obligat să trăiască și din care nu mai știe cum să scape, e o altă poveste. Acum Înțelegi, Cristi, din ce ai evadat de fapt cu opaițul, chiar transformat În bec; În spatele căruia contină să ardă o flacără, aceea din termocentrală, cu fum și cenușă cu tot... Recunoaște că tot 8 ceasuri dormi În fiece noapte, chiar dacă În loc să te culci odată cu găinile, la căderea nopții, și să te trezești În zori
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
căruia contină să ardă o flacără, aceea din termocentrală, cu fum și cenușă cu tot... Recunoaște că tot 8 ceasuri dormi În fiece noapte, chiar dacă În loc să te culci odată cu găinile, la căderea nopții, și să te trezești În zori, ții becul aprins până la miezul nopții și dormi apoi sub razele Soarelui. N’ai pierdut decât acordul cu acele cicluri, suficient Însă pentru a deveni cea mai - sau singura - stressată ființă de pe Pământ, cu toată puterea ei. Iar asta pentru că nu-ți
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
eu zic că patru.» Dezolat Ion îi replică : -«Tulai măi Gheo, că dacă ziceai șepte, așa o glumă faină îți puteam spune !» Electricianul Atunci în anul în care a fost electrificat satul, unul dintre primii gospodari care și-o montat becul lui Ilici în casă o fost Ion. Când totul o fost pus la punct, Ion o tras de bucurie vreo două șnapțuri de răchie cu electricianul instalator ce tocmai gătase lucrarea. Cu această ocazie meseriașul găsi cu cale să-l
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
recunoscutu-i dar de povestitor : - «Și ui mă, că într-una din seri, după ce ne-am făcut norma de apaludat pentru ziua ceea, ne-or urcat și ne-or dus tovarășii la o sală mare, cu scaune, cu balcoane și cu becuri multe. Ne-am pus noi în scaunele acelea moi ca lâna țigaie, și numai ce s-or stins toate luminile că s-o ridicat perdeaua ceea mare, mai mare decît cea de la căminul nostru cultural, și-o început a cânta
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]