3,363 matches
-
că Consiliul European reprezintă președinția colectivă a UE. În 2007, căutarea unui loc pentru stabilirea sediului Consiliului a devenit o sursă de dispută în guvernul Portugaliei care dorea ca noul tratat al Uniunii să fie semnat în Lisabona, Portugalia. Guvernul belgian, a dorit să nu creeze un nou precedent și a insistat ca reuniunile regulate ale Consiliului să aibă loc la Bruxelles, ca de obicei. Asta a însemnat că după semnarea tratatului, desfășurarea dineului și a fotografiei de familie, Consiliul a
Consiliul European () [Corola-website/Science/302503_a_303832]
-
care nu a creat o nouă ordine. Pentru Schmitt, Liga Națiunilor nu ar fi făcut altceva decât să continue războiul cu alte mijloace.. În mod concret, Schmitt se gândea la ocuparea provinciei Ruhr și a Renaniei de către trupele franceze și belgiene în ianuarie 1923. Într-un conflict referitor la mărimea reparațiilor de război pe care Germania trebuia să le plătească, ambele țări reacționaseră ocupând zona Ruhr și cele mai importante centre comerciale ale Germaniei. Ele își justificau actiunea prin principiul "sanctității
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
având grijă de nemții. Și s-au întorsu înapoi pe Bârlad, tot vânând vânaturi și pește."" Deseori, tătarii își stabileau aici tabăra de unde porneau atacul împotriva vechii capitale a Moldovei. În ianuarie 1717, când o oaste austriacă comandată de căpitanul belgian François (Ferentz) Ernaut se afla în Moldova, cantonată la Cetatea Neamțului, domnitorul Mihai Racoviță (1703-1705, 1707-1709 și 1716-1726) a chemat o hoardă de tătari pentru a-l ajuta să respingă atacul năvălitorilor. Numărul tătarilor a fost mai mare decât prevăzuse
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
avionului s-a numărat și maiorul "Luftwaffe" Hellmuth Reinberger, care avea în bagaje și copia ultimei versiuni a "Aufmarschanweisung N°2". Reinberger nu a reușit să distrugă documentul, care a ajuns în cele din urmă în mâinile serviciilor de informații belgiene. S-a susținut uneori că acest incident a dus la modificarea planurilor germane, dar acest lucru este fals. De fapt, o reformulare a planurilor de pe 30 ianuarie, "Aufmarschanweisung N°3, Fall Gelb", nu făcea decât să reia în cea mai
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
să străpungă linia subțire defensivă germană, dar au așteptat până când germanii au organizat contraofensiva, preferând în cele din urmă să se retragă pe pozițiile de plecare în octombrie. Considerentele strategice au impus aliaților să înainteze și să lupte pe teritoriul belgian atunci când germanii au atacat în vest. Guvernul britanic a cerut cu insistență ca țărmul flamand să rămână sub controlul aliat, ceea ce ar fi permis menținerea supremației navale a Royal Navy în Canalul Mânecii. Francezii au considerat că ofensiva germană trebuie oprită
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
era mult mai îngust și ar fi permis respingerea atacului german. Gamelin a susținut că înaintarea până pe linia defensivă a râului Dijle (Dyle) și organizarea unei puternice poziții fortificate aici i-ar fi împiedicat pe germani să cucerească regiunile industriale belgiene. Gamelin nu era o personalitate puternică, capabilă să își impună voința. Primul pas întreprins a fost propunerea variantei „Escaut” în locul „planului Dyle”. Aceasta ar fi presupus înaintarea francezilor pe teritoriul olandez. Două mari formațiuni franceze - Armata I și Armata a
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
teritoriul olandez. Două mari formațiuni franceze - Armata I și Armata a IX-a - urmau să apare linia defensivă din Belgia, de la Wavre la Givet. Armata a VII-a urma să apere aliniamentul Escaut și să colaboreze cu forțele olandeze. Armata belgiană trebuia să apere linia Ghent-Antwerp. Belgienii urmau să fie sprijiniți de corpul expediționar britanic, care trebuia să apere secțiunea frontului de la est de Brussels, de la Wavre la Louvain. Gamelin a înțeles că germanii aveau să încerce să străpungă liniile aliate
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
fost complet lipsit de resurse pentru respingerea atacului. Întreaga planificare strategică aliată a căzut în sarcina francezilor. Britanicii au acceptat statutul de partener secundar în alianță și au fost de acord cu totate propunerilr franceze. În iarna 1939-1940, personalul consulatului belgian din Cologne a anticipat liniile principale ale planului lui von Manstein. Bazându-se pe informații secrete, belgineii au înțeles că forțele germane se concentrau de-a lungul frontierelor belgiană și luxemburgheză. Belgienii au căpătat convingerea că germanii aveau să atace
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
total, francezii mobilizaseră 117 divizii, din care 104 (inclusiv 11 de rezervă) fuseseră destinate apărării zonei de nord. Britanicii contribuiau cu 13 divizii, dintre care 3 erau încă în curs de mobilizarea atunci când a început războiul. Încă 22 de divizii belgiene, 10 olandeze și 2 poloneze s-au mai alăturat forțelor aliate. Britanicii au adus în tabăra aliaților 1.280 de tunuri, belgienii 1.388, olandezii 656. Francezii aveau 10.700 de baterii de artilerie. Astfel, aliații dispuneau de aproximativ 14
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
Division Légère Mécanisée", a primit sarcina să se pregătească pentru înaintarea spre Olanda prin Antwerp. În continuare, spre sud, se aflau diviziile Corpului Expediționar Britanic (BEF), care trebuiau să înainteze spre Linia Dyle și să ocupe poziții la dreapta armatei belgiene, de la Louvain la Wavre. Armata I franceză, întărită cu două divizii mecanizate ușoare și o divizie blindată de rezervă, trebuia să apere regiunea Gembloux, dintre Wavre și Namur. Forțele cele mai sudice din Belgia erau Armata IX, care trebuia să
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
al sistemului defensiv francez. Plasarea acestei armate mai slabe în regiune se baza pe opinia Înaltului Comandament France conform căreia Ardenii sunt o barieră naturală extrem de greu de depășit. Aceste opinii nu s-au schimbat nici când serviciile de informații belgiene și franceze au raportat existența unor lungi coloane de blindate și autovehicule de transport care traversau regiunea și care, în unele momente, formau uriașe abuteiaje. Din punct de vedere al numărului de aparate de zbor, aliații erau inferiori germanilor. "Armée
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
de 10 mai în Olanda și Belgia. În dimineața zilei de 10 mai, "Fallschirmjäger" (parașutiștii) ai 7. "Flieger" și 22. "Luftlande Infanteriedivision" de sub comanda lui Kurt Student au executat aterizări surpriză la Haga, pe drumul spre Rotterdam și împotriva fortului belgian Eben-Emael pentru sprijinirea atacului Grupului de Armata B. Comandamentul francez a reacționat imediat, trimițand Grupul de Armată 1 spre nord, în conformitate cu Planul D. Pentru această acțiune au fost folosite cele mai bune forțe, cărora le-a fost diminuată forța de
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
559 de civili. Germanii și-au asigurat superioritatea aeriană și deasupra Belgiei. După ce au executat o serie de misiuni de recunoaștere cuprinzătoare, germanii au distrus 83 din cele 179 de avioane ale "Aeronautique Militaire" în prima zi de luptă. Piloții belgieni au participat la 77 de misiuni de zbor, dar contribuția lor la campania aeriană antigermană a fost nesemnificativă. Datorită faptului că efectivele Grupului de Armată B fuseseră micșorate mult față de planurile inițiale, ofensiva falsă declanșată de 6. "Armee" germană a
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
dar contribuția lor la campania aeriană antigermană a fost nesemnificativă. Datorită faptului că efectivele Grupului de Armată B fuseseră micșorate mult față de planurile inițiale, ofensiva falsă declanșată de 6. "Armee" germană a fost în pericol să fie oprită de defensiva belgiană foarte puternică de pe pozițiile Canalui Albert. Principala rută de acces era blocată de Fortul Eben-Emael, o fortăreață puternică, care era considerată cea mai modernă din Europa acelor vremuri, care controla zona de confluență a râului Meuse și a Canalului Albert
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
de asalt, care au distrus cupolele tunurilor cu încărcături explosive penetrante. Podurile de peste canal au fost luate cu asalt și cucerite de parașutiști. Belgineii au lansat în schimb contraatacuri puternice, dar care au fost stăvilite de bombardamentele "Luftwaffe". Comandamentul Suprem Belgian a hotărât ca, în condițiile în care sistemul defensiv fusese străpuns chiar acolo unde se aștepta mai puțin, armata să se retragă spre Linia Koningshooikt-Wavre cu cinci zile mai devreme decât se anticipase. Operațiunile aeropurtate germane împotriva unor poduri de la
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
să scape din încercuire și, în cele din urmă, să asigure un sprijin important britanicilor în timpul retragerii de la Dunkerque, două spătămâni mai târziu. În regiunea centrală, înaintarea Grupului de Armată A în Ardeni trebuia să fie întârziată de infanteria motorizată belgiană și de diviziile de cavalerie mecanizată ("Divisions Légères de Cavalerie"). Rezistența antigermană principală a venit din partea "1 Chasseurs Ardennais" belgieni și Divizia a 5-a franceză de cavalerie ușoară (DLC) . Aceste unități nu dispuneau de suficient armament antitanc pentru ca să blocheze
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
a deplasat cu avionul în punga din Belgia și s-a întâlnit pe 21 mai cu generalul Billotte, comandantul Grupului de Armată I și cu regele Leopold al Belgiei. Leopold și-a exprimat poziția față de planificata ofensivă. Conform suveranului, armata belgiană nu era dotată cu tancuri și avioane și fusese constituită doar ca forță defensivă. Regele a mai declarat că în condițiile în care armata pierdea rapid controlul asupra teritoriului național, mai dispunea de rezerve de alimente pentru cel mult două
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
condițiile în care armata pierdea rapid controlul asupra teritoriului național, mai dispunea de rezerve de alimente pentru cel mult două săptămâni. Leopold nu credea că britanicii din Corpul Expediționar și-ar fi riscat propriile poziții pentru păstrarea contactului cu armata belgiană și pe de altă parte i-a prevenit pe englezi că o ofenisvă în sud ar fi dus la primejduirea frontului belgian, care nu dispunea de suficienți oameni și care, în final, s-ar fi dezintegrat. Regele Leopold a propus
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
nu credea că britanicii din Corpul Expediționar și-ar fi riscat propriile poziții pentru păstrarea contactului cu armata belgiană și pe de altă parte i-a prevenit pe englezi că o ofenisvă în sud ar fi dus la primejduirea frontului belgian, care nu dispunea de suficienți oameni și care, în final, s-ar fi dezintegrat. Regele Leopold a propus formarea unui cap de pod care să acopere Dunkerque și porturile belgiene de la Canalul Mânecii Gort se îndoia de capacitatea armatei franceze de
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
o ofenisvă în sud ar fi dus la primejduirea frontului belgian, care nu dispunea de suficienți oameni și care, în final, s-ar fi dezintegrat. Regele Leopold a propus formarea unui cap de pod care să acopere Dunkerque și porturile belgiene de la Canalul Mânecii Gort se îndoia de capacitatea armatei franceze de organizare a unei ofensive încununate de succes. Pentru ca lucrurile să fie și mai complicate, pe 23 mai, Billotte a murit într-un accident de mașină, lăsând fără comandant forțele aliate
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
de „sportivitate”, în speranța că Churchill va fi de acord cu semnarea unei păci. Istoricii nu acceptă în general punctul de vedere exprimat de Hitler. Ei au în vedere ordinele Directivei nr. 13, care cereau „anihilarea forțelor franceze, britanice și belgiene în punga de la Dunkerque”. Cele mai bine antrenate unități militare și dotate cu cel mai modern armament fuseseră trimise în nord. Ele au fost pierdute pentru cauza aliaților, fiind încercuite. Francezii au pierdut astfel cea mai mare parte a armamentului
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
toate atribuțiile antecesorului său, împăratul Francisc Iosif. Soția sa, Zita, a fost încoronată ca regină a Ungariei. Carol I a încercat să încheie un armistițiu cu Franța, ducând tratative secrete prin Ottokar Czernin, ministrul lui de externe, și prin prințul belgian Sixtus de Bourbon-Parma, cumnatul său. Carol I a renunțat la guvernare pe fondul înfrângerii Puterilor Centrale în Primul război mondial prin "Manifestul de la 11 noiembrie", dar nu a abdicat. Carol I inițial a desemnat la 11 noiembrie 1918 noul guvern
Carol I al Austriei () [Corola-website/Science/302672_a_304001]
-
a fost o companie belgiană, una dintre cele mai vechi companii producătoare de bere din lume. Operațiunile companiei au fost derulate în S.U.A, Europa de Vest și de Est, Asia și Pacific. În Europa Centrală, avea sucursale în Bosnia-Herțegovina, Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Ungaria, Muntenegru
Interbrew () [Corola-website/Science/302710_a_304039]
-
fuseseră capturați de chinezi.În anul următor Hammarskjöld a contribuit într-o manieră decisivă la înființarea primei misiuni de menținere a păcii care implica personal militar, misiunea United Nations Emergency Force (UNEF) din peninsula Sinai. În anul 1960 fosta colonie belgiană Congo și-a declarat independența, dar la scurt timp a intrat într-o stare de război civil, război în care marile puteri (Statele Unite și URSS)sprijineau fracțiuni opuse. ONU a intervenit în conflictul din Congo cu o misiune de menținere
Dag Hammarskjöld () [Corola-website/Science/302707_a_304036]
-
criticat politica ONU în Congo, cerând demisia lui Hammarskjöld și înlocuirea funcției de secretar-general al ONU cu o troikă reprezentând statele capitaliste, comuniste și nou-independente (și nealiniate). Hammarskjöld a intrat în conflict și cu interesele economice ale unor companii miniere belgiene care controlau producția din provincia rebelă Katanga. În ultima din vizitele sale în Congo a încercat să negocieze o încetare a focului între trupele ONU și forțele din Katanga condusă de Moise Tshombe. În timp ce se deplasa în noaptea de 17-18
Dag Hammarskjöld () [Corola-website/Science/302707_a_304036]