14,229 matches
-
și fratele meu a executat primul ostatic. În fiecare zi o să omorâm unul. — Sălbaticilor! — Până la venirea voastră niciodată n-am făcut rău nimănui - îi răspunse. Vrei să te întorci în peșteră? Băiatul, îngrozit, negă cu un gest hotărât din cap. — Bine!... - insistă tuaregul. În cazul ăsta, rămâi aici până când începe să apună soarele și apoi ia-o în direcția aia. Sfatul meu e să mergi la prima oră din zi și la ultima a după-amiezii. Altfel te deshidratezi sau te pierzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
din țigare și odaia aia În care stă pute numa a fum de parcă e cort nu casă de oameni. Toți vecinii l-a blestemat că nu i-a chemat la parastas și uite că Dumnezeu țDe cîte feluri o fi binele pe lumea asta și cui i se cuvine mila și cui răzbunarea singur neputincios ros de murdărie și boală putrezește sub pături În propria lui mizerie Dumnezeu l-a pedepsit după faptele lui vecinii pot dormi liniștiți judecătorul le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca un crez, cînd mă așezam la masa de scris Îmi repetam: acum trebuie să fii rea și necruțătoare, Întîi cu tine și pe urmă cu toți ceilalți. Aceasta era promisiunea mea de forță și de reușită. Îmi spuneam că binele e o marfă ieftină, răul În schimb se plătește scump, probabil că Însăși nevoia de a mă dezvălui celorlalți fără menajamente era o formă ascunsă de sadomasochism. Chinul e o plăcere, Îi strigam lui Leon, vrînd să-l fac să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-n Sfînta Scriptură scrie că vine sfîrșitul lumii. țcum să-i explic că Dumnezeu judecă și pedepsește după legile lui nu după ale noastre și că dacă timpul nu este decît distanță Începutul și sfîrșitul una sînt și În fața infinitului binele și răul nu mai au nici o valoare și morala asta veche peticită pe care ne-o tot punem dinainte ca să ne acopere rușinea nu mai face doi bani nici măcar În fața instanțelor pămîntești ar putea ea să mă creadă nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe străzi intonînd „Erika“ și „Die Fahne hoch“ și În lumina difuză a catedralei, În fața altarului Sfintei Fecioare, „O, Du Frohliche, O, Du Selige“ și simțeam aceeași ardoare În fiecare cîntec și nu vedeam nici o diferență Între ele - cîntam. Inhalam binele și răul laolaltă fără să am știință de ele, pluteam Într-o confuzie tulburătoare, totul părea pur și impur deopotrivă, Înaintam În vîntul proaspăt al dimineții cotropită de o bucurie suspectă, Îmi simțeam sîngele și transpirația și mi se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu mai știe cine e Îngropat aici, de parcă nici n-ar fi existat. Mergeau tăcuți pe aleile pustii, printre cavouri Înnegrite de vreme ca ruinele unor cetăți, blazoane cu spade Încrucișate, cu șoimi, Cantacuzino, Șuțu, Sturdza, Ghica, născuți, repaosați, pentru binele și prosperitatea neamului și acolo, unde pietrișul drumului se lasă Înghițit de mormintele mici cu nume anonime, acolo aproape de Valea plîngerii, superbă și fără pereche, doamna albă cu umbrela. Nici un nume, nici o dată, intrată În unica, eterna identitate a frumuseții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o ia Înainte cum să nu-l ajute Îl ajută să dispară mai repede Îl mănîncă În folosul naturii hai noroc de aia se duce societatea de rîpă pentru că omul e chipurile un animal superior și generos se sacrifică pentru binele altuia generații Întregi crapă de foame ca să aibă ce mînca urmașii urmașilor urmașilor lor și toate dobitoacele astea altruiste cine știe ce performanțe ar fi putut realiza dacă fiecare Își folosea propria lui forță pentru sine da da În mod egoist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-l să se frece În sudorile lui să dea din coate să găsească soluții de supraviețuire călcîndu-și creierul În picioare umplîndu-și de rahat toate autoportretele ideale la diferite vîrste și urcînd tot mai sus deasupra propriei lui latrine ăsta e binele pe care li-l fac eu singurul bine adevărat dacă mi-ar auzi acum gîndurile hai noroc frumoșilor milostivilor voi care vă faceți o cinste din impotență voi care nu pupați nici peronul gării din Sofia pentru că În curînd o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
niște păuni puternici, pentru că voia să-i înhame la sania noii lui amante. Apoi s-au urcat în sanie, în dosul păunilor legați câte zece, și s-au luat la întrecere cu tramvaiul. Iar vatmanul știa că, dacă-și voia binele, trebuia să cedeze, iar țiganii și-au primit cei cinci urși, numai buni de dans, fiind că i-au adus niște păuni zdraveni. Și, de fapt, tot orașul a petrecut în tihnă pe străzi până ce Colonelul s-a îmbătat criță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cu pancartele lor pe strada principală. Oamenii care n-au putut intra s-au întors sâmbăta cealaltă și până atunci, șeriful îi explicase deja preotului că oamenii lui deranjau liniștea publică și că vor fi trimiși acasă. Făcuseră deja tot binele pe care-l puteau face afacerii fratelui său. După chestia asta, pastorul și-a cam făcut-o cu mâna lui, despărțindu-se de restul orașului. Domnul și Doamna Watkins, împreună cu ceilalți care încă mai erau pe liste, au încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
adu-o aici. Voi sta în camera din față și te voi aștepta. — Nu merge cu tine. Nu e aici, i-am zis când a pornit-o spre canapeaua veche. S-a întors. — Fiule, poate că nu înțelegi. E spre binele tău și al orașului. În calitate de creștin, vreau să fac ce e mai bine pentru toată lumea. Voi urca și o voi aduce chiar eu. A mers până la scări și a început să urce, dar l-am strigat. — Nu e sus. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mă opresc și să întreb pe cineva unde este ieșirea, ca într-un final să ies printr-un noroc chior direct în parcare. Dubița mea roșie rablagită, un Ford Escort care sper că a prins și vremuri mai bune, pentru binele ei, era pe jumătate ascunsă după mașinile poliției. Părea cam stânjenită; nu era obișnuită cu asemenea companie. Nu am pornit motorul imediat. Am stat în dubiță o vreme, gândindu-mă la ce urma să fac. Nu mă mira faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Am dus-o pe Susan sus și am împins-o ușor de la spate în direcția unde erau Judith și familia Hammond. Ar fi fugit cu siguranță dacă nu aș fi procedat astfel. Judith a adoptat cea mai dulce voce, spre binele timoratei de Susan, ca și cum ar fi trebuit să liniștească un cățeluș speriat. M-am îndepărtat, uitându-mă după un pahar. Aveam dreptul să beau și eu ceva. — Ți s-a golit sticla, a spus o voce în spatele meu. Eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
bani și hârtii importante în trenciul jegos? La miezul nopții au venit în vizită alte gânduri și mai triste: „Sunt un mare păcătos, de aceea mi-e greu să fac fapte bune! Sau, mai exact, demonii mă împiedică să fac binele! Dar dacă am să mă exersez făcând binele, atunci poate o să mă schimb. Trebuie să mă obișnuiesc cu binele, asta cere timp. Trebuie să tânjesc mereu după ce e bine și poateă până la urmă ceva din stropii mării bunătăți mă vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
miezul nopții au venit în vizită alte gânduri și mai triste: „Sunt un mare păcătos, de aceea mi-e greu să fac fapte bune! Sau, mai exact, demonii mă împiedică să fac binele! Dar dacă am să mă exersez făcând binele, atunci poate o să mă schimb. Trebuie să mă obișnuiesc cu binele, asta cere timp. Trebuie să tânjesc mereu după ce e bine și poateă până la urmă ceva din stropii mării bunătăți mă vor atinge și pe mine“. Toată noaptea a stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Sunt un mare păcătos, de aceea mi-e greu să fac fapte bune! Sau, mai exact, demonii mă împiedică să fac binele! Dar dacă am să mă exersez făcând binele, atunci poate o să mă schimb. Trebuie să mă obișnuiesc cu binele, asta cere timp. Trebuie să tânjesc mereu după ce e bine și poateă până la urmă ceva din stropii mării bunătăți mă vor atinge și pe mine“. Toată noaptea a stat la masa de scris străduindu-se să scrie un articol, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
-te repede la masă, scrie o scrisoare și o invitație! Feifel a rămas cu gura căscată. Ca de obicei, Hanna era dictatorială. Vocea ei semăna atât de mult cu vocea Riteiă Oare nu-l îndemnase chiar demonul lui să facă binele? Feifel se hotărî să fie surd la toate insinuările Hannei. „Sunt bătrân acuma, nu le mai pot oferi nimic femeilor. Olga e tânără, pot deveni soțul ei pe hârtie, dar nu în pat!“ Însă în capul lui se auzea bâzâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
UN BĂRBAT POATE SATISFACE O FEMEIE ÎN MULTE FELURI! CURAJ!“. Feifel înțelesese: era demonul lui, care încerca din nou să-l rătăcească. Fără îndoială că demonul îi cunoștea punctul slab: Feifel vroia să fie iubit cu orice preț. A face binele era, fără îndoială, drumul cel mai scurt spre iubire. S-a așezat imediat la masa de scris - stiloul nu mai făcea pete. Dintr-o suflare i-a scris Olgăi, invitând-o cu fetițele în Suedia. O numise „tânăra mea soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
bine că astfel vom fi feriți de tentația de a distruge absolut totul? Și ce entitate poate face ca orice alte gânduri decât cele drepte să târască pe oricine în abisul neființei - și cum poate fi atât de crudă? Pentru binele nostru, mă-ntreb? Probabil că da. Nici o artă inventată până azi nu poate descrie adecvat oroarea vederii unui corp sau, mai mult, a propriului corp lipsit de viață țintuind cerul bisericii. Pentru numele Tău, Dumnezeule, ce e bucata asta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dar am renunțat la aceste întâlniri, negăsind un ton comun cu el. Cu acesta, cu Burkeviț, care devenise un revoluționar, trebuia fie să vorbești despre alții - cu un ton de indignare civică -, fie să-ți mărturisești propriile fapte comise împotriva binelui public. Și una, și alta îmi stârneau o greață de care mă rușinam, eu, cel obișnuit să-mi ascund sentimentele sub o pojghiță de cinism sau să le exprim cu o notă de umor. Burkeviț, însă, aparținea genului de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
adevărată a mișcărilor sufletului). Este evident, de asemenea, că, alături de personajele angelice, pline de smerenie, pe scenă apar, obligatoriu, și tipuri de oameni vicleni și răi. Și atunci te întrebi: nu cumva tocmai pedepsirea cruntă, sângeroasă a răilor întru izbânda binelui, la sfârșitul spectacolului, satisface întru totul instinctele de fiară care ne încearcă? Nu ieșim noi oare din teatru smeriți și mulțumiți? Și asta nu pentru că în sufletele noastre n-ar fi apărut nici un fel de sentimente joase, ci doar pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
din calea noastră, pentru că nu veți putea să faceți deosebirea între om și fiară, dar și pentru că acest lucru vă poate costa viața. Iată cum, parcă de la sine, se naște întrebarea: dacă piesele în care triumfă viciul și este învins binele sunt verosimile - ele sunt adevărate, pentru că reprezintă viața adevărată în care triumfa cei mai răi oameni -, atunci pentru ce, când privim la toate acestea în viața reală, rămânem liniștiți, trăim și muncim? Și pentru ce, dacă același tablou din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
concediu așa de lung ca al tău. Stai, nu te uita chiorâș la mine! se apără el, văzând cum îl privește Cristi. Nu mă înțelege greșit! Vreau să spun că nu trebuie să te ofuschezi. Omul nu-ți vrea decât binele. Fii sigur că nu te ține pe tușă degeaba. Dacă el spune așa, probabil că așa trebuie să faci. Da, sigur. Ai impresia că eu nu înțeleg asta? Pur și simplu nu mai suport. Du-te într-o stațiune, fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în toată povestea asta? Să mă îngrijesc ca totul să fie bine. Râzi de mine? Ce vorbă-i asta? Cum să râd de tine? Nu crezi că-i cam mult? Doar nu te-ai gândit că trebuie să veghez asupra binelui general! Nu? Eu așa credeam. Acum, tu râzi de mine! Nici pe departe. Înțelege însă că vreau niște răspunsuri și nu la modul general. Hai să discutăm concret: ce trebuie să faci tu? Să mă asigur că întotdeauna există un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și neputința bătrîneții. CÎnd l-a așezat În binecuvîntata grădină a raiului, l-a lipsit de cel mai dulce fruct, și care i se cuvenea de drept, căci numai așa s-ar fi deosebit de cîine, măgar și maimuță - prin aflarea binelui și răului. „Și cînd nefericitul nostru strămoș, izgonit din pricina curiozității, a vrut să se Înfrupte din acest rod, ce-a făcut Elohim ăsta al vostru, Atotputernicul?“ se răsti Simon, clătinîndu-se pe butoi. „Știți voi mai bine (doar despre asta vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]