4,061 matches
-
o nimica toată. Știu cum să obțin ce vreau de la ei. Dar nu prea Îmi plac, spuse după o pauză. — Ai dreptate, dar dacă i-am fi evitat, am fi făcut o foarte mare greșeală, râse Kitty. Dumnezeu să-i binecuvânteze! 5 Tramvaie luate la Întâmplare și o revelațietc "5 Tramvaie luate la Întâmplare [i o revela]ie" În dimineața următoare, la ora șapte, pe când Diane le conducea la LAX, cele trei femei Încă se mai gândeau cu plăcere la aventurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
băncuță de lemn. Închise ochii și Îi mulțumi lui Dumnezeu. Își aminti de clipele petrecute cu Matthew, Își aminti brațele lui În jurul ei, Își aminti cât de fericită și de protejată se simțea lângă el, și avu senzația că fusese binecuvântată. Când se Întoarse În apartament soarele asfințise. Antonio, fostul ei coleg de cameră, ar fi trebuit să fie deja plecat, dar Îl găsi așezat la măsuța de sticlă din cameră, În fața laptopului, desenând niște planuri pentru o parcare. Antonio era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu reclamții, Câinele ăsta este al meu, de vreme ce toate aparențele și evidențele demonstrează că, dacă Găsit ar fi înzestrat cu omenescul dar al vorbirii, n-ar avea decât un răspuns de dat, Nu-l vreau pe stăpânul ăla. Deci fie binecuvântat de mii de ori urciorul spart, binecuvântată ideea de a-i dărui femeii în doliu un urcior nou, și, să adăugăm anticipând ce se va petrece mai târziu, binecuvântată fie întâlnirea din după-amiaza aceea umedă și ploioasă, mustind de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să aflu nimic din ochii lui șireți. „Aici nu te mai doare capul?” l-am întrebat. A râs. „Nu, aici îmi e continuu frică”. Mințea? N-am insistat deoarece a intervenit Călugărul: „Ați auzit? Îi e frică. Dumnezeu să-l binecuvânteze. Amin”. Domnul Andrei mi-a atras atenția să ascult ce cântece îngâna Călugărul când era beat. Erau melodii tărăgănate, în care te așteptai să fie invocat cerul, dar deodată descopereai, uimit, că fostul călugăr își amintea de o femeiușcă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe tron, ce căscați gurile așa? Nu v-am spus eu că toate procesele pe care le-ați cunoscut voi sunt niște maimuțăreli? N-aveți geniu, domnilor, n-aveți geniu. Mă rog, faceți și voi ce puteți, Dumnezeu să vă binecuvânteze. Bătrânii trepidau. Călugărul le făcu semn să se astâmpere. Aveți răbdare că vă povestesc tot, gunoaielor. Și cum se ploconiseră toți dinaintea papei Formosus câtă vreme a trăit; și cum, după ce a murit, ți se făcea greață cât de demni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prea mult. Din moment în moment trebuia s-o aud lipăind cu picioarele goale, venind. Vroiam să mă prefac că dorm, s-o las să se urce în pat și abia atunci s-o îmbrățișez. Dar sfântul din icoană obosea binecuvântându-mă, orbit de întunericul tulbure din cameră, fără ca Marta să apară. Nerăbdător, m-am dat jos din pat, am căutat ușa, dibuind, și am ieșit afară pe trepte. Cerul era încă plin de stele, cu câțiva nori în direcția bălții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rachiu de coacăze. După aceea m-am simțit cumva atârnat în gol. Nu știam ce să fac. Să plec? Să aștept? Ce? Lungit în pat, am stat, până s-a albit fereastra, față în față cu un sfânt care mă binecuvânta îndemnându-mă să iubesc pe toată lumea și să iert totul. Când s-a luminat de ziuă m-am hotărât să n-o mai deranjez niciodată pe Marta. Mi-am luat pușca și am ieșit. Pe trepte, mi-a venit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și vechi, ieșit din uz, am văzut și eu. Cu atât mai bine, lucrurile se simplifică. Voi înfrunta furtuna cu el, fiindcă acum înțeleg de ce surâdeau piloții Laurei. Piloții de furtună sunt puri pentru că ei mor la fiecare decolare. Mă binecuvântați? Nu, vă asigur, nu e cazul. Singurul meu merit e că nu mai vreau să dorm în același pat sau pe aceeași rogojină cu trecutul meu... că îmi caut, încă, declarația mea de dragoste. Și nu vă grăbiți să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trompet titular. Schimb de instrumente, ca Între două sentinele. Iar Jacopo Înaintase În cimitir, condus de psihopompul cu panglicuțe luate la Addis-Abeba. Totul În jur era alb, zidul bătut de soare, mormintele, pomii Înfloriți de pe margine, patrafirul parohului gata să binecuvânteze, afară de maroniul veșted al pozelor de pe pietrele funerare. Și de marea pată de culoare dată de drapelele Înșiruite În fața celor două gropi. „Băiete“, spusese șeful, „tu te așezi aici, alături de mine, și la comandă suni pentru Drepți! Apoi, tot la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și mullahul a spus că acolo și-a făcut scaldă Diavolul, dar oamenii credea că sîrbii de peste munte au venit noaptea de ne-au otrăvit nouă puțul. Așa că oamenii noștri a făcut și ei niște otravă și mullahul n-o binecuvîntează, dar la oameni nici că le pasă. Înainte de a pleca În satul sîrbesc, se strîng lîngă puț, să mai bea o gură de apă de aia rea, să se Întărească. Era stele și lună și noaptea era luminată ca ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
alb de cap de mort... Cum se spune? — Un craniu, mami. — Craniu. Ia craniul ăla alb și Îl arată la toți și toți spune că mullah trebuie să dea binecuvîntarea. Tot satul merge la moschee, dar mullah nu vrea să binecuvînteze, că zice că e capu’ Dracului. Un alt cerșetor care era acolo În sat spune nu, ăsta e capu’ la cerșetorul ălălalt, Îl știu eu. Dar nimeni nu crede la el. După o săptămînă, toți zice hai la moscheea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
acolo În sat spune nu, ăsta e capu’ la cerșetorul ălălalt, Îl știu eu. Dar nimeni nu crede la el. După o săptămînă, toți zice hai la moscheea mare din Kosovo și să cerem lui mullahul ăla mai mare să binecuvînteze, dar asta nu s-a mai Întîmplat. A venit armata sîrbă și a dat foc la sat și numai zece oameni a trăit, bunica era doar o fetiță. Mama și tata ei a fost omorîți atunci de soldați. Bunica s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
E doar la cîteva mile distanță. Never Stop scotocește Într-unul din orificiile lui și scoate un cristal de quartz cam murdar. — Mulțam, omule. Wakefield Îl pune pe bord. Diavolului s-ar putea să-i placă ceva din Gatobilis. — Fii binecuvîntat, omule. CÎteva ore mai tîrziu, Wakefield frînează În praful din fața unui han numit La Măgarul Mort. În parcare mai este doar o singură mașină, un Plymouth rablagit, ciuruit de gloanțe de carabină și un Harley foarte bine Îngrijit, parcat lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Chiar este. Ralph îi conduse la plecare și o îmbrățișă strâns, așa cum obișnuia să facă atunci când era mică. Mirosul lui bine cunoscut, un amestec de tweed tocit, aftershave antic și o aromă vagă de tutun, îi aminti pentru o clipă binecuvântată de momentele cele mai fericite pe care le petrecuseră împreună. — Mai vino cât de curând. Iar data viitoare adu-l și pe prietenul tău. Mi-aș dori foarte mult să-l cunosc. Fran îl îmbrățișă, ca nu cumva să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
când fără păcat pe muntele cu crini. Închis în cercul aceleiași vetre fac schimb de taine cu strămoșii, norodul spălat de ape subt pietre. Seara se-ntîmplă mulcom s-ascult în mine cum se tot revarsă poveștile sângelui uitat de mult. Binecuvânt pînea și luna. Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna. Cu cuvinte stinse în gură am cântat și mai cânt marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De pe-un umăr pe altul tăcând îmi trec steaua ca o povară. [1928] * SOMN
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
vai ție, păianjeni mulți au umplut apa vie, odată vor putrezi și îngerii sub glie, țărâna va seca poveștile din trupul trist. [1926] * PASĂREA SFÎNTĂ Întruchipată în aur de sculptarul C. Brîncusi În vântul de nimeni stârnit hieratic Orionul te binecuvântă, lăcrimîndu-și deasupra ta geometria înaltă și sfântă. Ai trăit cândva în funduri de mare și focul solar 1-ai ocolit pe de-aproape. În păduri plutitoare-ai strigat prelung deasupra întîielor ape. Pasăre ești? Sau un clopot prin lume purtat
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
somnului. [1929] * DRUMUL SFÎNTULUI "Fetele au îndrăgit balaurul" (Motiv de poveste) Pe cal turnat în oțele Sfântul Gheorghe caută semne de drum - și în vânt se oglindește pe rând în ape sfinte și rele. Când numai umbră, când numai om, binecuvântă pînea pe câmpuri, binecuvântă vinul pe dealuri, lovește pinteni de pom. Mai tare strânge frâul de fier. Fâlfâie peste șapte hotare sălbaticul cer. Subt planete galbene și fără de lege se oprește și nu înțelege: calul și-a pierdut potcoava de
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Fetele au îndrăgit balaurul" (Motiv de poveste) Pe cal turnat în oțele Sfântul Gheorghe caută semne de drum - și în vânt se oglindește pe rând în ape sfinte și rele. Când numai umbră, când numai om, binecuvântă pînea pe câmpuri, binecuvântă vinul pe dealuri, lovește pinteni de pom. Mai tare strânge frâul de fier. Fâlfâie peste șapte hotare sălbaticul cer. Subt planete galbene și fără de lege se oprește și nu înțelege: calul și-a pierdut potcoava de trei ori, în urma lui
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
când fără de păcat pe muntele cu crini. Închis în cercul aceleiași vetre fac schimb de taine cu strămoșii, norodul spălat de ape subt pietre. Seara se-ntîmplă molcom s-ascult în mine cum se tot revarsă poveștile sângelui uitat de mult. Binecuvânt pâinea și luna. Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna. Cu cuvinte stinse în gură am cântat și mai cânt marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De pe-un umăr pe altul tăcând îmi trec steaua ca o povară. SOMN Noapte
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Cu zvonuri surde prin arbori se ridică veacuri fierbinți. În somn sângele meu ca un val se trage din mine înapoi în părinți. PASĂREA SFÎNTĂ Întruchipată în aur de sculptorul C. Brâncuși În vântul de nimeni stârnit hieratic Orionul te binecuvântă, lăcrimîndu-și deasupra ta geometria înaltă și sfântă. Ai trăit cândva în funduri de mare și focul solar l-ai ocolit pe de-aproape. În păduri plutitoare-ai strigat prelung deasupra întîielor ape. Pasăre ești? Sau un clopot prin lume purtat
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
-i organizeze mai bine viața lui Oscar. Trish e o cauză pierdută, iar eu nu pot să insist mai departe de punctul ăsta. În concluzie, astăzi Îmi spun replica obișnuită, anume că fiecare copil e diferit și că eu sînt binecuvîntată cu unul cuminte. Ne luăm la revedere, iar eu Înșfac cheia de rezervă a Lisei, dar ezit. Mai bine o sun și o anunț. În fond, nici eu n-aș vrea să intre cineva În casa mea fără permisiune, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe strada unde se găsea palatul Inchiziției. Așteptam să mai fie judecat cineva. Spre seară, a fost scoasă o femeie cu hainele sfâșiate și cu mâinile legate, la spate, cu o frânghie. Le-am mulțumit inchizitorilor, iar ei ne-au binecuvântat, îndemnîndu-ne să facem păpuși vesele... XII ― Trebuie să-ți mărturisesc, Galilei, că nu m-am așteptat să întîlnesc un om bântuit de asemenea melancolii și obsesii, înclinat să privească lumea ca un poet obosit. Mi te-am închipuit cu totul
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
rămași mai la o parte din discreție, i-au făcut o mică plecăciune cu capul. Stăteam încă în genunchi și deja mă gândeam să plec, mânios și umilit, când mi-a trecut prin cap să stărui: - Tată, binevoiești să mă binecuvântezi? - Un creștin de rit roman nu poate binecuvânta un arian, dar un tată pe propriul fiu, da, a spus, punându-mi o mână pe cap. M-a ajutat să mă ridic și m-a îmbrățișat. M-am simțit în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au făcut o mică plecăciune cu capul. Stăteam încă în genunchi și deja mă gândeam să plec, mânios și umilit, când mi-a trecut prin cap să stărui: - Tată, binevoiești să mă binecuvântezi? - Un creștin de rit roman nu poate binecuvânta un arian, dar un tată pe propriul fiu, da, a spus, punându-mi o mână pe cap. M-a ajutat să mă ridic și m-a îmbrățișat. M-am simțit în sfârșit ușurat, ca și cum mi s-ar fi luat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cap. - Ce vești aveți pentru Andras? Ne cerceta cu ochii întredeschiși sub o pereche de sprâncene dese, albe și zbârlite. Am îngenuncheat în fața lui și i-am sărutat poala veșmântului, spunând: - Abrasax, stăpânul celor trei sute treizeci și cinci de ceruri, să te binecuvânteze. S-a încruntat surprins, iar eu am continuat: - Lucrurile pe care le am de spus nu pot să i le spun decât lui Andras, nu sunt pentru sfinți. Dorim câteva ceasuri de tihnă. Jur pe cel care n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]