2,594 matches
-
mai abrupte. 4. După ce artistul și-a exersat plenar valorile, simte, probabil, că următorul exercițiu în slujba lor trebuie să fie pedagogia. 5. Artistul e posibil să vadă, pe măsura inepuizabilei lui fecundități, inepuizabila vanitate de a mai continua (așa cum blestemă Hamlet spița omenească să nu mai aibă miri și să nu mai plodească). 6. Artistul nu și-a oprit nici o clipă căutarea, copilăria, neliniștea, vitalitatea elanului, dar printr-o decizie neraționabilă a ființei lui s-a așezat pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
am încercat să deslușesc imagini care cuprind un întreg univers ce mă atrage și-mi binecuvântează încercările. Viu și fierbinte, cum spune personajul Actorului din Noaptea bufonilor, teatrul îți cere totul, îți ia totul, te înalță și te surpă... îți blestemă orgoliul și-ți alină singurătatea. Iubesc teatrul, îl iubesc dintotdeauna, îl iubesc pentru că mă lasă să exist., îl iubesc pentru că nu-l știu... Într-o zi a omului sunt toate zilele timpului. (Borges). Ei, cam asta încerc eu. Întâlnirea artistului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
conservă însă cîteva urme de gloanțe, ricoșeuri scăpate regizorului care ne-a păcălit șapte ani. Ce spațiu plin de spaime și de interdicții era piața asta, cînd în clădire dictau impostorii! Acum, chiar pe trotuarul de sub ferestre, două babe crețe blestemă, pe o pancartă care le unește zbîrciturile, guvernul, președinția etc. pentru... pentru ce? Știe, probabil, mai bine "opoziția" care, vorba lui Pleșu adresată, într-o noapte, unui condeier perpetuu-justițiar, este endemic "tristă", spune, invariabil, nu. Un nu răspicat. Nostalgic-proletar. Prind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a universității ieșene, deșteaptă brici, cu carte, dar... dar... torționară a spiritului burghez și mic-burghez -, un monstru cu fustă). Janeeeta! Janeeeta! urla Mărgărit, aflat probabil sub efectul antalcoolului. N-am ieșit, n-a ieșit nimeni, să vadă. Ce făcea Mărgărit? Blestema? Cerea ajutor? Invoca pur și simplu, pe limba lui de stentor răgușit, un nume obsedant? Pentru că, Dumnezeule, fenomenalul boem așa sfîrșise: cancer al limbii. 17 februarie Fără complicații în raportarea la Occident, total dezinhibat, un fost pictor de-aici (Manoliu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Nenea Iancu, niște ăia, pegra de totdeauna, vegetativii istoriei, hlizindu-se cu degetele-n V la aparate. În fond, avem și noi pegra noastră, nu prea diferită de-a "bulgăroilor cu ceafa groasă", numai că, se vede treaba, aceasta e blestemată să se hlizească mereu contra timp. În loc să decidă așa cum putea, de altfel, în anii '90 instaurarea sau, mă rog, punerea în chestiune a monarhiei române, ea s-a mulțumit doar să se alăture în tumult Regelui Mihai, scăpat de sub controlul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și pe celălalt”9. Hristos spune chiar mai mult: „Ați auzit că s-a zis: «Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău». Iar Eu vă zic vouă: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei care vă blestemă, faceți bine celor care vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc”10. Să comparăm opoziția europeană la pedeapsa cu moartea cu sentimentul american. Aici, În cea mai declarat devotată țară creștină din lume, majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
dezgust. Colindând prin oraș, cu teamă și neîncredere, cu ochi ironici, dar și cu gura căscată, el exteriorizează o naivitate cât reală, cât jucată - e un fel de Moș Ion Roată, s-a zis -, minunându-se uneori parșiv, bodogănind întruna, blestemând, scoțând din volbura sufletului porniri crunte, sîngeroase („cum le-aș mai tăia gâturile!”). Scârbit rău, moș Gheorghe nu îi are deloc la inimă pe „surtucari”, fie ei politicieni, judecători, finanțiști, care își bat joc de norod („Ptiuuuu! trăsni-i-ar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
divanul domnesc, mitropolitul Veniamin Costachi și-a ridicat glasul împotriva înjumătățirii țării; mai apoi, intervențiile făcute pe lângă cancelarul Metternich spre a aduce chestiunea Basarabiei înaintea Congresului de la Viena (1814-1815) n-au avut nici un rezultat. „Vulturul Uralului își înfrânsese adânc ghearele blestemate în trupul sângerând al Moldovei și nu mai putea fi îndulplecat de a slobozi prada de la Prut”. Teritoriul românesc dintre Prut, Nistru și Marea Neagră (asupra căruia se va extinde denumirea de Basarabia) avea o suprafață de aproximativ 45.000 km2
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
provine din arborele cunoșterii binelui și răului. Arborele lui Iesei, reprezentat cu măiestrie pe pereții exteriori ai mănăstirilor bucovinene, este o diagramă a filiației. Zaheu vameșul se urcă într-un arbore (un sicomor), ca să-L vadă pe Iisus, iar Iisus blestemă tot un arbore (un smochin). Acest concept este prezent în Evanghelia de la Matei, în capitolul 1, în genealogia Mântuitorului (arborele genealogic). Dendrologia (parte a botanicii care se ocupă cu studiul arborilor) are și ea eroii ei. Arborele cu cea mai
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
spărgând șir după șir, Împrăștiind spaima și neorânduiala În oastea păgână care Începe să dea Îndărăt și să se Învălmășească. Cei din urmă, văzându-se Împinși spre pod, o iau la fugă. Sinan se repede să-i Întoarcă. El răcnește, blestemă și bate În mișei cu ghioaga-i de fier. Dar strigătul morții răsună mai tare. Mulțimea, nebună de groază, Își caută scăpare În fugă. Fricoșii târăsc pe eroi. La pod se Înghesuiesc să treacă deodată cai, oameni și tunuri. Se
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
este mai presus de firea omenească. Și s-au făcut aceste două ca să cunoști și desăvârșirea Celui născut, și părtășia Lui cu tine”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Să nu dăm în vileag păcatele fraților noștri și să nu-i blestemăm pe dușmani, în vol. Despre desfătarea celor viitoare. Să nu deznădăjduim. Nouă cuvântări la Cartea Facerii, p. 38) „... și S-a făcut om...” „... El (Fiul lui Dumnezeu - n.n.) a venit, născându-Se om prin Fecioara Maria și rămânând astfel de-
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în inscripția n. I a lui Silwan, din Ierusalim, databilă în jurul anului 700 î.C., foarte asemănătoare cu formulele descoperite pe unele sarcofage feniciene (KAI 13, liniile 5-8; KAI 14, liniile 6-13) sau pe stelele aramaice (KAI 214, liniile 20-34): „Blestemat cel care va deschide acest (mormânt)” (liniile 2-3, KAI, vol. 1, pp. 264-265). Un exemplu este stela aramaică din Nerab care conține următoare formulă de blestem împotriva oricărui potențial profanator al sarcofagului: „Oricine ai fi tu care ai înlătura această
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
p. 249); în alte cazuri se scriau formule de blestem pentru a evita eventualele jafuri din mormânt și pentru a asigura liniștea și odihna defunctului („Acesta este [...] al lui [...]-iah responsabilul palatului. [Aici] nu se găsește nici argint, nici aur [...] blestemat cel care îl va deschide” HAE, vol. I, pp. 264-265). În inscripția de la Hirbet el-Qom binecuvântarea se datorează „mâinii” puternice a lui Yhwh imprimată pe perete. Recent au fost publicate diferite alte inscripții cu binecuvântări sau blesteme avându-l ca
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
argint, nici aur [...] blestemat cel care îl va deschide” HAE, vol. I, pp. 264-265). În inscripția de la Hirbet el-Qom binecuvântarea se datorează „mâinii” puternice a lui Yhwh imprimată pe perete. Recent au fost publicate diferite alte inscripții cu binecuvântări sau blesteme avându-l ca subiect pe Yhwh (Naveh, 2001), dar proveniența lor obscură ne sugerează să le utilizăm cu multă precauție. Defunctul era așezat în mormânt împreună cu diferite oferte, depuse pe băncuțe, alături de trup sau chiar ca obiecte personale ale celui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
pe cineva prin folosirea unei părți a corpului (picioare, dinți) sau a unei arme (cuțit, pistol). A fura sau a deteriora bunurile cuiva, a întinde o capcană, a angaja asasin pentru a omorî pe cineva. A critica, a jigni, a blestema pe cineva, a amenința pe cineva. A răspândi zvonuri false despre cineva Agresivitatea pasivă: Fizic-directă Fizic-indirectă Verbal-directă Verbal-indirectă A împiedica pe cineva să-și atingă scopul, să ducă la bun sfârșit munca. A refuza implicarea într-o activitate. A refuza
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
în raport cu ceilalți este o formă prin care rezistența devine acțiune (contra)politică. Ideea criticismului nihilist și a opoziției intrinseci față de tot ceea ce se desfășoară în societate ca forță perpetuează tautologia foucauldiană, astfel că orice putere și instituire a ei sunt blestemate să fie însoțite de o rezistență sau de posibilitatea creării unei rezistențe. Singurul politician care a depășit relația dialectică putere-rezistență, printr-o represiune fără precedent în istoria omenirii, a fost Stalin. Principiul său de guvernare: Cine nu este cu mine
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
poporului său, să-l atârni de copac înainte să moară. Pe baza mărturiei a doi martori, va fi dat la moarte, și ei înșiși să-l spânzure de copac. Dacă cineva a comis o crimă capitală și fuge la păgâni, blestemându-și poporul și pe fiii lui Israel, și pe el să-l spânzuri de copac până la moarte. Dar să nu lași trupurile lor să rămână atârnate de copac peste noapte; le vei îngropa chiar în acea zi. Într-adevăr, oricine
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Israel, și pe el să-l spânzuri de copac până la moarte. Dar să nu lași trupurile lor să rămână atârnate de copac peste noapte; le vei îngropa chiar în acea zi. Într-adevăr, oricine este atârnat de un copac, este blestemat de Dumnezeu și de oameni, dar tu nu trebuie să pângărești țara pe care eu ți-o voi da curând ca moștenire [Dt 21,22-23]. (11QT 64,7-13a - 4Q524, fragmentul 14, liniile 2-4, cursivul este adăugat). În timp ce Dt 21,22-23
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Deuteronomul afirmă scurt: „Îl vei îngropa în aceeași zi”, dar Sulul Templului adaugă: „Să nu lași ca trupurile lor să rămână în copac peste noapte”. Trupurile trebuie date jos și îngropate în ziua (sau seara) morții, pentru că, cel osândit fiind „blestemat de Dumnezeu”, se evita astfel profanarea țării. Acesta este motivul care stă în spatele preocupării față de soldații dușmani uciși. În concluzia fragmentară din Sulul războiului, un alt sul faimos descoperit regiunea Mării Moarte, găsim referința la Kittim (romani) căzuți și la
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Pilat, ne dovedește că evreii știau cum să marcheze și să-și amintească locul primei îngropări. Familia și prietenii lui Isus anticipau astfel recuperarea rămășițelor osoase, probabil un an mai târziu, așa încât ei „puteau să-l mute dintr-un loc blestemat într-unul unul de onoare” așa cum permitea legea (cf. Semahot 13.7; Mișna, tratatul Sanhedrin 6,6). Isus a fost pus în mormânt vineri după-amiaza. Cine dorea să viziteze mormântul în timpul zilei avea ocazia începând cu duminică dimineața. Evangheliile ne
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cu o tristețe dezamăgită. Eram cel care întrevăzuse viitorul. Cunoașterea aceea îmi apăsa grozav sufletul de copil. „Unde este adevărul?”, m-am întrebat urmărind distrat istorisirea (suveranii se ridică, publicul se întoarce pentru a-i ovaționa). „Spectatorii aceștia o să-i blesteme în curând. Și nu va rămâne nimic din acele câteva zile feerice! Nimic...” Sfârșitul acela pe care eram condamnat să-l cunosc dinainte mi-a părut dintr-o dată atât de absurd și de nedrept, mai ales în plină sărbătoare, în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
din invidie. Și mama lui era moașă și oamenii o chemau să moșească mai des decât pe Dichtlin. Un al treilea bărbat a declarat că, cu opt-nouă ani Înainte, porcii săi au intrat În curtea lui Dichtlin și ea a blestemat-o pe nevasta lui, care a Început să șchiopăteze la scurt timp (În realitate, se pare că Dichtlin spusese doar niște fraze ambigue). De asemenea, el o văzuse pe Anna stând În râu și Împroșcând apa cu picioarele. Ea Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
facă, dar ariciul nu vrea să Îi Împărtășească acest secret. Atunci, Dumnezeu o trimite pe albină să Îl spioneze, iar albina trage cu urechea la mormăielile ariciului și descoperă soluția cosmogonică. Ariciul, supărat că albina i-a aflat secretul, o blestemă ca oamenii să-i mănânce scârna (deci să fie ființa cea mai detestată din lume), iar Dumnezeu, drept răsplată că a aflat taina reparării cosmosului, o binecuvântează ca scârna ei să fie cel mai dulce lucru de pe lume (M. Coman
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ce a făcut cel dispărut pentru binele familiei lui și prezintă suferința fiecărei rude, fie certând pe cel mort că s-a grăbit să le părăsească, fie arătând cât de greu le este celor rămași În viață fără el, fie blestemând moartea că a făcut o asemenea nedreptate luându-l dintre cei dragi. Un bocet aparte este „Zorile”, care se cântă, În unele părți ale țării, la răsăritul soarelui, În cele patru colțuri ale casei: Zorilor, surorilor,/ Mândrelor, voi zânelor!/ Ian
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un ghem din mână: din astă pricină, pământul, din lat și șes cum era să fie, s-a scovârdit și s-a prefăcut În mălușteanuri, văi, văgăuni, colnice, piscuri, munți, râpi, mătci și Dumnezeu s-a năcăjit și l-a blestemat să rămâie ghem și așa stă de-atunci. (B.P. Hașdeu, 1970, vol. II, p. 112) Dumnezeu a fost făcut pământul ca o minge și apoi l-a Întins cum ai Întinde un aluat. Pământul a fost drept, neted ca pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]