2,653 matches
-
de pe câmp, plângându-l permanent pe Mihailo. În timp, ajung să-și dea seama că Anna fusese iubita lui Mihailo și regretă că nu i-au luat în îngrijire măcar unul dintre copii. Fratele Dokiei, Petro, devine pădurar al pădurii boierești în locul lui Onufri Lopata, care murise. Anna și-a revenit după ce a stat patru luni în spital cu mințile rătăcite, a slujit un an și ceva la directorul spitalului și apoi a revenit în sat și s-a căsătorit cu
Pământ (roman) () [Corola-website/Science/322153_a_323482]
-
de mare comis al Moldovei; el s-a căsătorit la 16 mai 1776 cu Ralița (sau Ralu) Callimachi (1763-1837), fiica mijlocie a lui Grigore Callimachi, domnitor al Moldovei în două rânduri (1761-1764 și 1767-1769). După cum relatează Octav-George Lecca în ""Familiile boierești române"", Matei Cantacuzino-Deleanu s-a refugiat în 1791 în Rusia, în timpul ocupației Moldovei de către armata țaristă, devenind consilier de stat și ocupând și alte demnități. Cei doi soți au avut cinci băieți, dintre care doi (Ioan și Constantin) nu au
Biserica Schimbarea la Față din Cucuteni () [Corola-website/Science/322178_a_323507]
-
Anastasie Bașotă s-a născut în 1798, tatăl său fiind Ioniță Bașotă (1762 - 26 noiembrie 1846), mare spătar al Moldovei, proprietar, printre altele, al moșiei Pomârla, iar mama Elena Boldur-Costache-Lățescu (1773 - 10 februarie 1847), descendentă a unei alte vechi familii boierești. Anastasie Bașotă s-a căsătorit în 1829 cu Ruxandra Balș (1805 - 4 septembrie 1867), de care s-a despărțit ulterior, și cu care a avut două fiice: Sofia, decedată în 1849, și Elena, căsătorită cu cneazul George Cantacuzino, guvernator al
Anastasie Bașotă () [Corola-website/Science/328159_a_329488]
-
reușit în anii '30 ai secolului al XIX-lea să-i oblige pe călugări să părăsească așezământul monahal, beneficiind de sprijinul ocupanților ruși și ale căror armate au staționat lungi perioade pe teritoriul Principatelor Române. Ei au construit o curte boierească în incinta mănăstirii și un palat cunoscut astăzi ca . Călugării s-au mutat în 1840 la Schitișor, în jurul unei bisericuțe de lemn, la aproximativ 2 km nord-vest de ctitoria lui Gheorghe Coci. Potrivit legendei, pentru alungarea călugărilor din schit, Cantacuzinii
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
atras asupra lor un groaznic blestem de care au fost urmăriți, neam de neam. Ei și-au pierdut moșiile și au avut parte de morți cumplite. În anii '40 ai secolului al XIX-lea, Cantacuzinii au dorit să transforme curtea boierească de la Hangu într-o reședință nobiliară fortificată și luxoasă în stilul celor de la Sankt Petersburg. Ei au făcut cheltuieli mari care i-au adus mai târziu la ruină. Au construit un turn pătrat în colțul nord-vestic al incintei (într-un
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
au adus mai târziu la ruină. Au construit un turn pătrat în colțul nord-vestic al incintei (într-un inventar al schitului din 1838 nu sunt menționate decât cele două turnuri rotunde). Chiliile călugărești au fost transformate în locuințe pentru slujitorii boierești, s-au construit noi anexe gospodărești și s-a întărit zidul de incintă. Hangu a devenit un loc de popas pentru multe personalități marcante ale epocii precum scriitorul și publicistul german Wilhelm von Kotzebue, cumnat al cnejilor, scriitorul francez Jean
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
reușit în anii '30 ai secolului al XIX-lea să-i oblige pe călugări să părăsească așezământul monahal, beneficiind de sprijinul ocupanților ruși și ale căror armate au staționat lungi perioade pe teritoriul Principatelor Române. Ei au construit o curte boierească în incinta mănăstirii și un palat cunoscut astăzi ca Palatul Cnejilor. Călugării s-au mutat în 1840 la Schitișor, în jurul unei bisericuțe de lemn, la aproximativ 2 km nord-vest de ctitoria lui Gheorghe Coci. În anii '40 ai secolului al
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
ca Palatul Cnejilor. Călugării s-au mutat în 1840 la Schitișor, în jurul unei bisericuțe de lemn, la aproximativ 2 km nord-vest de ctitoria lui Gheorghe Coci. În anii '40 ai secolului al XIX-lea, Cantacuzinii au dorit să transforme curtea boierească de la Hangu într-o reședință nobiliară fortificată și luxoasă în stilul celor de la Sankt Petersburg. Ei au făcut cheltuieli mari care i-au adus mai târziu la ruină. Au construit un turn pătrat în colțul nord-vestic al incintei (într-un
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
au adus mai târziu la ruină. Au construit un turn pătrat în colțul nord-vestic al incintei (într-un inventar al schitului din 1838 nu sunt menționate decât cele două turnuri rotunde). Chiliile călugărești au fost transformate în locuințe pentru slujitorii boierești, s-au construit noi anexe gospodărești și s-a întărit zidul de incintă. După eșuarea Revoluției de la 1848 din Moldova, o parte dintre revoluționari printre care frații Vasile și Iancu Alecsandri, Leon Cantacuzino (1818-1874), Alexandru Cantacuzino, Alecu Russo, au scăpat
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
Popescu-Gopo în "Maria Mirabela în Tranzistoria" (1989). Scenografului îi plăcea să construiască decoruri care creau un efect de artificialitate voită cu care umplea spațiul natural. El a recreat atmosfera Bucureștiului de dinainte de război în "Afacerea Protar" (1955), atmosfera din conacele boierești (mobilă stil, obiecte etc.) în "Bijuterii de familie (1957) sau un sat de coloniști de pe malul fluviului Mississippi în "Aventurile lui Tom Sawyer" (1968) și "Moartea lui Joe Indianul" (1968). Vorbind despre munca de scenograf de film și despre satisfacțiile
Constantin Simionescu (scenograf) () [Corola-website/Science/327568_a_328897]
-
momentelor importante din viață: la botez, la nuntă și chiar la înmormântare. Ei erau organizați în bande, tambe sau în tarafuri, care purtau numele capului formației. Aceasta era constituită local, predilect familial. Savantul Constantin Brăiloiu (1893-1958) vlăstar al unei familii boierești din ținutul Gorj, a gravat pe discurile timpului său numai capodopere gorjenești. Acesta a avut mai multe motive pentru care a ascultat cu atenție muzica lăutarilor din Gorj. În primul rând, el a căutat continuu să îmbogățească Arhivele Societății Compozitorilor
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
mamei sale, considerând că evenimentele din august 1944 au fost trăite de regizoare cu ochii ei de copil. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Un 23 August 1944 într-o familie boierească înspăimântată de simptomele viitoarei lumi. Revenire nostalgică a autoarei pe urmele Seratei și premoniție a Figuranților, descifrând, de astă dată, istoria prin ochii unei fetițe (Dana Felicia Simion). „Regizoarea reușește portrete (psihologice, morale, de epocă) în aqua forte, susținute de
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]
-
a conacului și a turnului cu apă. Cula, turnul de apă și terenul au fost cumpărate, în anul 1927, de la familia Cornoiu de Constantin Neamțu, guvernatorul Băncii Naționale de la Craiova. Acesta a mai construit un conac, în stilul vechilor case boierești, o casă a slugilor și a mai făcut unele lucrări de modernizare a culei. În anul 1945, proprietarul a fugit în Franța de teama regimului comunist. Cula de la Curtișoara este una dintre cele mai reprezentative pentru județul Gorj și una
Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj () [Corola-website/Science/327336_a_328665]
-
donate Muzeului Județean Gorj de de Sanda Maria Tătărescu-Negropontes, fiica fostului premier liberal Gheorghe Tătărescu. Amplasarea pe noul teren s-a făcut respectând cât mai fidel dispunerea și orientarea fiecărui obiectiv, astfel încât ansamblul să reamintească pe cât posibil de vechea curte boierească din localitatea Poiana. Jumătate din terenul pe care este amplasat, precum și mai multe clădiri reprezentative, între care și Cula Cornoiu, în jurul căreia a luat ființă, au fost retrocedate moștenitorului fostului proprietar. Pe lângă culă, instanța de judecată l-a mai pus
Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj () [Corola-website/Science/327336_a_328665]
-
au fost realizate de arhitectul Ion Mincu. Lucrările au început în anul 1900, dar au fost întrerupte deoarece pictorul G.D. Mirea nu a mai avut bani. Casa a fost cumpărată în 1904 de avocatul Jean Miclescu, un descendent al familiei boierești moldovenești Miclescu, care a dat bani pentru finalizarea construcției. Tavanaul a fost decorat cu picturi. În perioada antebelică și apoi și în cea interbelică această clădire a devenit unul dintre cele mai mondene locuri ale Bucureștiului, aici organizându-se baluri
Casa Miclescu () [Corola-website/Science/330140_a_331469]
-
caracter social, a fost constituit în timp din diverse donații sau moșteniri (terenuri agricole, păduri, contrucții, bani) făcute de persoane private (domnitori ai Moldovei, boieri, negustori) sau de către stat. La sfîrșitul secolului al XVIII-lea Epitropia deținea moșii, păduri, tîrguri boierești, sate, loturi de pămînt răzlețe, mori, heleștee, prisăci, locuri de casă, cîrciumi, dughene, podgorii. Reforma agrară din 1921 a diminuat patrimoniul Epitropiei, unele terenuri fiind expropiate și folosite pentru împroprietărirea țăranilor. În 1914, patrimoniul funciar al Mănăstirii Sfântul Spiridon administrat
Epitropia generală a Casei Spitalelor Sfântul Spiridon () [Corola-website/Science/330177_a_331506]
-
mult Scatiu are de înfruntat o răscoală puternică a țăranilor de pe moșie care îl ucid în cele din urmă. Pelicula a fost filmată în comuna Coțofenii din Față, Dolj, aflată la 20 km. de Craiova. A fost folosit un conac boieresc construit de 200 de ani, declarat monument istoric din 2004, dar lăsat în paragină. Unii localnici au făcut figurație în acest film timp de trei luni, fiecare zi fiind plătită cu 50 de lei.
Tănase Scatiu (film) () [Corola-website/Science/330302_a_331631]
-
construite ulterior chilii, biserica transformându-se în mănăstire care, mai târziu, a devenit metoh al Mănăstirii Buhalnița și a fost mult timp condusă de egumeni greci. Dezvoltarea Târgului de Sus a făcut ca biserica să fie înconjurată de mari proprietăți boierești: la sud era situat Palatul Sturza care adăpostește în prezent Poșta, la nord casa vornicului Vasile Alecsandri, casă în care a fost Muzeul Teatrului, și la nord-est palatul logofătului Constantin Sturza (fosta casă Roset), clădire care adăpostește Muzeul de Istorie
Mănăstirea Sfântul Ilie din Iași () [Corola-website/Science/330442_a_331771]
-
străinătate cu puținii slujitori credincioși rămași, dar Tudor Șoimaru hotărăște să se întoarcă în satul părintesc. Alexandru Movilă, un al fiu al Doamnei Elisabeta, este înscăunat ca domnitor. Stroie Orheianu își recapătă privilegiile deținute anterior și se întoarce la curtea boierească de la Murgeni. Șoimaru îi anunță pe răzeși să fie pregătiți și înarmați pentru a-și apăra pământurile atunci când boierul va veni în sat. Magda, care se măritase între timp cu șleahticul Anton Ludno, îl previne pe Șoimaru să fugă pentru că
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
sabia și îl lovește cu ea pe boier drept în moalele capului, apoi îi târăște cadavrul pe mormântul lui Ionașcu. În acest timp, șoimăreștenii îi atacă pe dragonii polonezi care-l însoțeau pe boier și îi ucid, dau foc curții boierești sub privirile Magdei și a soțului ei care sunt alungați din sat, iar apoi ară cu plugurile pământul unde a fost odinioară conacul lui Stroie Orheianu. La finalul romanului, scriitorului face un rezumat al evenimentelor petrecute ulterior și în care
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
Editura Minerva din București. Ediția princeps avea 276 de pagini și conținea ilustrații realizate de pictorul Stoica Dumitrescu (1886-1956). Romanul "Neamul Șoimăreștilor" (1915) prezintă începuturile decăderii social-economico-politice a Moldovei, legată de autor de confiscarea pământurilor țăranilor liberi de către o clasă boierească tot mai lacomă. Tema principală a acestui roman o reprezintă lupta țăranilor liberi ai Moldovei pentru a-și apăra pământurile stăpânite de secole împotriva boierilor hrăpăreți. Răzeșii își stăpâneau pământurile în baza unor drepturi conferite prin zapise străvechi. Ei plătesc
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
să-și continue pregătirea școlară din cauza sărăciei familiei. În consecință, a fost nevoit să se angajeze în 1915 ca băiat de prăvălie și ucenic la o tăbăcărie din Roșiorii de Vede, apoi în 1917 a lucrat ca argat pe moșia boierească a lui Dinu C. Ioanid (cunoscut sub pseudonimul literar de Dinu Nicodin) din satul dunărean Lisa. În anul 1917 sosește în Bucureștiul ocupat de armatele germano-austriece, încercând să se angajeze ca vânzător de ziare. În același an face o călătorie
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
Micu Moldovan, iar acesta ar fi văzut originalul în 25 Iunie 1911. În interiorul bisericii pe peretele vestic al navei, în dreapta intrării, se află pictat tabloul votiv care-l reprezintă pe Petru Rácz împreună cu soția sa domnița Zamfira, îmbrăcați în straie boierești românești de ceremonie, ținând pe palme macheta bisericii. Domnița Zamfira a fost fiica mai mare a boierului muntean Ioan și a domniței Stana Norocea, Logofăt de Pitești și Szaszsebes (Sebeșul Săsesc), nepoată pe linie maternă a domnului muntean Mircea Ciobanul
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
Bucovina, care au purtat acest titlu pe timpul Imperiului Habsburgic. Ei au fost singurii nobili numiți conți de origine română în tot imperiului austriac/austro-ungar. Familia s-a simțit mereu română și a apărat interesele poporului cu desăvârșire și determinare. Familia boiereasca moldoveneasca, cunoscută de asemenea sub numele de Vasilco, își are rădăcinile - dupa istoricul militar Johann Svoboda, dar și din tradiția familiei - în Rusia, unde strămoșii ar fi fost rudă cu domnitorii Rusiei Kievene în 1097. Aici era menit principele orbit
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
Constantin cavaler de Flondor (n. 14 februarie 1889, Roman, județul Neamț - d. 15 iunie 1942, Cernăuți), a fost un jurist și diplomat (ministru plenipotențiar) român, apoi mareșal al Curții Regale. Constantin provenea din una dintre cele mai vechi familii boierești din Bucovina - începând cu Mic Albu, boier descălecător din Maramureș - membrii ei deținând dregătorii încă din secolul al XVI-lea. Ioan Flondor (1710-1784), vornic de Câmpulung Rusesc, strămoșul tuturor Flondorenilor din Bucovina a avut patru fiice și trei fii, care
Constantin de Flondor () [Corola-website/Science/330916_a_332245]