5,885 matches
-
exista pentru că exista corul. Nu poți scăpa de un infinit, mi-am zis, fugind către un alt infinit, nu poți scăpa de revelația identicului iluzionându-te că poți Întâlni diversitatea. Tot fără să-mi pot lua ochii de la cheia de boltă, m-am dat Înapoi, pas cu pas - pentru că În câteva minute, de când intrasem, Învățasem drumul pe dinafară, iar marile țestoase de metal ce mi se-nșiruiau În laturi erau destul de impunătoare ca să le pot semnala prezența cu coada ochiului. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
negre gen lavalieră, cu redingotele puțind a tabac de prizat, cu degetele maronii de acizi, cu mințile Înăcrite de invidii academice, fantome din cărți de doi bani, care se numeau Între ei cher maâtre, au pus obiectele alea acolo, sub bolți, dintr-o virtuoasă voință de a expune, ca să-l satisfacă pe contribuabilul burghez și radical sau să ridice-n slăvi niște destine miraculoase și progresiste? Nu, nu, Saint-Martin-des-Champs fusese proiectat mai Întâi ca priorat și abia pe urmă ca muzeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
două aripi mari. Deasupra, o altă cupolă, mai mică, cu un turnuleț cvadrangular, care, deschizându-se prin niște arcuri largi susținute de coloane subțiri, lăsa să se vadă În interiorul lui un clopot. Apoi sfârșea cu o cupolă mică, cu patru bolți, de care se atașa firul ținut sus de mâna dumnezeiască. Pe laturile micii cupole, cuvântul „Fa/ma”, iar deasupra cupolei o inscripție: „Collegium Fraternitas”. Bizareriile nu se sfârșeau aici, pentru că din alte două ferestre rotunde ale turnului ieșeau, În stânga un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se clintește. Provins, locul noilor templieri subterani... Galerii care duc de la un edificiu la altul, te prefaci că intri Într-un depozit de grâu sau Într-un han și ieși de-acolo Într-o biserică. Galerii construite cu pilaștri și bolți din zidărie, fiece casă din orașul de sus are și astăzi o pivniță cu bolți ogivale, or fi fiind mai bine de o sută, fiece pivniță, mai mult, fiece Încăpere subterană era intrarea În una dintre galerii”. „Supoziții”, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
te prefaci că intri Într-un depozit de grâu sau Într-un han și ieși de-acolo Într-o biserică. Galerii construite cu pilaștri și bolți din zidărie, fiece casă din orașul de sus are și astăzi o pivniță cu bolți ogivale, or fi fiind mai bine de o sută, fiece pivniță, mai mult, fiece Încăpere subterană era intrarea În una dintre galerii”. „Supoziții”, am spus eu. „Nu, domnule Casaubon. Probe. Dumneata n-ai văzut galeriile din Provins. Încăperi peste Încăperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
generaționale. Iar când am văzut Pendulul, anul trecut, am Înțeles totul”. „Totul, ce?” „Aproape tot. Vezi, Casaubon, până și Pendulul e un fals profet. Dumneata Îl privești, crezi că-i unicul punct fix În cosmos, dar, dacă-l desprinzi de pe bolta Conservatoire-ului și te duci și-l agăți Într-un bordel, funcționează la fel. Mai sunt și alte penduluri, unul e la New York, la palatul ONU, un altul la San Francisco, la muzeul științei, și cine știe câte mai sunt. Pendulul lui Foucault
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
atingă patronul, atingerea lui vindecă de scrofuloză”. 38 Maestru Secret, Maestru Perfect, Maestru din Curiozitate, Intendent al Clădirilor, Ales al Celor Nouă, Cavaler al Arcului Regal a lui Solomon sau Maestru al Celui de-al Nouălea Arc, Mare Scoțian al Bolții Sacre, Prinț al Ierusalimului, Cavaler de Orient și de Occident, Prinț Cavaler al Rozei-Cruce și Cavaler al Pajurei și al Pelicanului, Mare Pontif sau Sublim Scoțian al Ierusalimului Ceresc, Venerabil Mare Maestru al Tuturor Lojilor ad vitam, Cavaler Prusian și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Afgan șiret!” zicea ea. „Atunci eu am să dorm În cămăruța mea”. „Bine, bine”, zicea Belbo iritat, „dar ei doi au venit aici să lucreze, hai pe terasă”. Așa că am lucrat pe o terasă mare, pe care era atârnată o boltă de viță, având În față răcoritoare proaspete și multă cafea. Alcoolul interzis până seara. De pe terasă se vedea Bricco, iar sub mica lui culme, un edificiu mare fără nici o podoabă, cu o curte și un teren de fotbal. Totul populat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
m-am temut să nu fiu printre condamnați, și mulți din jurul meu șopteau „nupțiile, nupțiile...” Pierdusem contactul cu Lorenza, și abia atunci m-am Întors s-o caut printre umbre. Acum sala era o criptă, sau un mormânt somptuos, cu bolta iluminată de un grant de o mărime extraordinară. În fiecare colț apăreau niște femei În veșminte virginale, În jurul unui cazan cu două niveluri, un fel de mic castel pe o temelie de piatră cu un portic ce părea un cuptor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un al treilea turn central, ce se termina În formă de fântână... În bazamentul micului castelul se puteau vedea trupurile decapitaților. Una dintre femei aduse o casetă din care scoase un obiect rotund și-l puse pe soclu, Într-o boltă arcuită a turnului central, și imediat din fântâna din vârf Începu să țâșnească apă. Avui timp să recunosc acel obiect, era capul Maurului, care acum ardea ca un buștean, făcând să fiarbă apa din fântână. Aburi, suflări, gâlgâituri... De data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sunt așteptat la o reuniune”. Zgomot de pași. Nu pricepeam Încotro bătea Salon. M-am uitat În jur, strâns cum eram Între zidul de piatră și deschiderea urechii, și m-am simțit În subsol stând la rândul meu sub o boltă, și mi s-a părut că pâlnia acelui canal phonurgic nu era altceva decât capătul unei coborâri În niște coridoare obscure ce duceau către centrul pământului, furnicând pline de Nibelungi. Am simțit că mă ia cu frig. Tocmai mă depărtam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nasul acvilin și capul strâns la menghină până li se țuguiase ca o minge de rugby. Tanti Clemanza fusese măritată cu un poet sătesc, nea Miluță, și funcționase ca învățătoare în satul Chichirești. Acolo avuseseră o casă de lut cu boltă de viță-de-vie, totul înconjurat cu un gard de nuiele. Mai erau și trei capre pe care le învăța rusește în răstimpul în care nu-și alăpta copiii pe care nu-i avea. Pentru că nea Miluță nu se învrednicise. Învățătoarea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
teatru, Ion Vodă cel Cumplit și cei patru fii ai lui Matei Basarab. - Bine, bine, teatru, n-ai grijă. Acuma lasă-mă să-mi tihnească. Nea Miluță se întorcea la vatră și sorbea cafele pe prispă cu madam Clemanza. Când bolta de viță-de-vie se rărea, puteau vedea stolurile de gâște sălbatice zburând spre țările calde. Nopțile se făceau tot mai scurte. Vântul șuiera în horn. Dacă îi strângea la pântece, ieșeau pe prispă, ridicau poalele cămășii de noapte și făceau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-te singur, ce, ești copil? Asprimea tonului ei mă ustură mai tare decât excrescența de la picior. Mă îmbrac și pornesc șchiopătând în căutarea unui dispensar. Trec printre blocurile aruncate parcă din elicopter, fără nicio logică. Traversez alei înguste, acoperite de bolți de iederă, terenuri de joacă presărate cu gunoaie, leagăne strâmbe, bucăți de pisici rămase de la ospățul câinilor. Mă gândesc că și eu am copilărit printre blocuri în construcție, împușcam cu injectoarele șterpelite de la tractoare, aveam fața ciupită de flacăra iscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și totul, mintea și trupul laolaltă, se adunau suspendate într-un vârtej de visare și confort peste lumea grăbită a dimineții. Învins, profesorul strănută și, ciocnindu-se de pereți și ricoșând în sufragerie, soarele țâșni în toată ardoarea lui pe bolta cerească. Războiul se terminase Peste nori se boltea legământul. L XLIV După școală simt un imbold necurat să mă duc până în centru. N-aș vrea să ratez și mineriada asta, mai ales că acum minerii sunt de partea intelectualilor. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lor. Teofana o prinde și îi place să se joace cu ea. Bucuroasă, se duce să le-o arate părinților. Între timp sosește Petrică împreună cu Ionuț bucurându-se și ei de oaspeți. S-au așezat la masă, în curte, sub bolta de viță de vie la un pahar de băutură și de vorbă, în timp ce Agripina și Paulina în bucătărie pregăteau mâncarea. Ionuț și Teofana alergau prin grădădină cu găinușa cea blândă după ei. Nu știu ce am Agripino, că de un timp nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
precum spuma laptelui, însemnate cu cruci roșii, amestecându-se vălurit cu alte mantii, negre, purtătoare și ele de cruci, albe, în opt colțuri. Zăngănituri cadențate de lănci, de spade, de săbii, de pinteni și de scuturi. Tumult... În mijlocul refectoriului, sub bolțile cu acustica și rezonanța orgilor, comandantul pro temporis al Fortăreței, Marele Maestru hospitalier, Fra Guillaume de Chateuneuf, își ridică palma, înmânușată în zale. Cere liniște! Silentium! Fra Guillaume de Sonac, Marele Maestru al Ordo Pauperes Commilitones Cristi Templique Solomonici, înmânează
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Vierme eliberează dopul sticlei cu matrafust, din coș, ridicând-o în mâna dreaptă, gata să zvâcnească. Unu..., doi! Și...!! Aruncă, Bossule!!! Chibritul aprins de Poet zboară fulgerător, întersectând în văzduh jerba prelungită a jetului lichid de alcool rafinat, proiectată cu boltă, cu o dibăcie haiducească, pe care i-o dă lui Vierme numai frica morții, moment în care aerul irespirabil, îmbâcsit de miasmele acumulate de hidrocarburi, din jurul și de deasupra haitei asmuțite se aprinde, ca amorsat de explozia unui proiectil trasor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe lângă cognomenul animalier, și o nouă poreclă, la care se făcea referire, se-nțelege! numai și numai în absența sa: "Să moară mama-n pușcărie!" Avocatul și cu Dănuț se așezară pe latura dinspre ușa birtului, a mesei, sub o boltă resfirată și năpârlită de viță de vie, sufocată de goange roitoare și de alte bâzdâgănii nocturne, momite mortal de mirajul luminii electrice. Alături de ei, amfitrionul Mariusache continua să sporovăiască vrute și ne-vrute, cu chef și pe un ton absolut
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu Iuga, dădu indiferent din cap și se strecură după Rogojinaru, care se înfipsese chiar lângă ușa vagonului. ― Cine-i individul, domnule Rogojinaru, că te văzui prea mulțumit de cunoștință? întrebă Modreanu, plecîndu-se la urechea arendașului fiindcă pufăitul locomotivei sub bolta gării înăbușea vocile. ― Ehei, iubitule! făcu Rogojinaru cu mai mare respect parcă decât adineaori în fața tânărului Iuga. Șapte mii de pogoane, prima calitate, în Argeș, jos, aproape de Teleorman!... Șapte mii, domnule Modreanu, înțelegi? Și niște gospodari cum nu-s alții
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de ploile începutului de primăvară. Vizitiul îndemna telegarii, bombănind: ― Nu s-a zbicit deloc drumul... Dacă tot plouă și nu mai dă soarele... Grigore observa cu atenție și satele, și câmpurile, parc-ar fi căutat să ghicească o taină. Sub bolta mohorâtă, pământul negru se zgribulea pătat cu dese ochiuri de apă tulbure, iar prin sate țăranii, ca duminica, mai pe la cârciumă, mai pe la câte o casă, se sfătuiau ca și altă dată. Lui Grigore însă i se părea că în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca o explicație, că acolo sunt câteva mii de care de nutreț, afară de clădiri, afară de magazii. Pe urmă nimeni nu mai îndrăzni să deschidă gura. În tăcerea grea parcă se auzeau trosniturile flăcărilor ce se răsuceau și se zvârcoleau pe bolta cerească. Împrejur, satul dormea sau se prefăcea că doarme într-o liniște de mormânt, sporind fiorii de groază ce stăpâneau văzduhul. Și totuși cei din uliță simțeau că în fiece casă și la fiecare geam ochi lacomi priveau luminile focului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de făcut! Străinul a pășit în curte, în timp ce câinele a început să latre. - Taci, Lupule! Intră în cotețul tău! A strigat bătrâna la câine. Apoi l-a poftit să ia loc pe prispa casei. Soarele începea să se ridice spre bolta cerului care era senin în această zi de mai și o suflare de vânt aducea mirosul florilor de primăvară. - Cine ți-a spus de pământul acela? Îl întrebă bătrâna. - Omul pe care l-am întâlnit!... - Da’ de unde ești mata? De unde
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pereții și conținutul. Pereții, căptușiți cu mucoasa orală, sunt: - peretele anterior - format din buza superioară și buza inferioară unite la extremități prin două comisuri simetrice dreapta - stânga; -peretele posterior care este incomplet închis, prezentând istmul faringian; -peretele superior - reprezentat de bolta palatină și fundul de sac vestibular maxilar; -peretele inferior - este format din planșeul cavității orale pe care se sprijină în repaus limba complectat cu fundul de sac vestibular mandibular; -pereții laterali ai cavității orale sunt simetrici stânga-dreapta și sunt reprezentați
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
cerului și pămîntului. Astfel, într-o ghicitoare din România se spune despre cer : Am un ceaun umflat,/ peste lume răsturnat. Iar bulgarii folosesc același termen, vrasnik, pentru „capacul cuptorului mobil” (pentru orice alt capac folosesc termenul turcesc... kapak) și pentru „bolta cerească”. Astfel de formule nu sînt însă decît o ilustrare particulară a unor imagini „clasice” din mitologia sud-est europeană referitoare la crearea lumii și reprezentarea despre lume. În finalul studiului, cele două etnoloage fac următoarea mărturisire : Niciodată inversările referitoare la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]