3,762 matches
-
zâmbitoare Bucurându-se de soare. Mă-ndrept către florărie Tresărind de bucurie Când văd lumea colorata De parfum înmiresmată. Păsările-mi cânta-n cale, Triluri lungi de sărbătoare Simt in suflet o schimbare Ca o binecuvântare. Când i-am oferit buchetul De-a privit înduioșată Și mi-a spus cu voce rară "Mi-a fost dor de Primăvară" Mister uitat Privesc în zare Și văd o mare. Zâmbesc subtil, Iar valul vine inutil. Un mister se leagă de această mare E
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
VI-a Școala Gimnazială Păuca structura Bogatu-Român - Sibiu profesor coordonator Tili Dana Ghiocei și viorele Ghiocelul a înflorit, Din zăpadă a ieșit, Și soarele luminos, La noi, iarăși s-a întors. A venit din nou căldura, Florile au răsărit, Un buchet, eu am făcut, Și, cu drag, l-am dăruit. Mamei mele i l-am dat, Și cu drag m-a sărutat, Pe obrazul înroșit, Am simțit că m-a iubit! Mama Mama este ființa ce dă viață, Ea este ființa
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
amuțită Și împrăștie mireasmă, Fiind a lumii agheasmă. Ea este floarea cea dintâi, Darul meu de căpătâi, Aceasta floare doar a mea Se numește viorea. Este plantă parfumată De culoare violet, Nu-i place a fi adunată Fiindcă moare în buchet. Iarna Crunta iarnă a sosit, Pe crivăț călare a venit, Pufnind și aruncând peste tot Frig și fulgi mari de omăt. Ea-i ființa cea mai rea Ne aduce doar tristețea, Melancolia și dorul De timpul nostru, călătorul. Când ea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
micuță Ce veselă alerga Din zori și până-n seară. Ce bine mai era! Inima mi-era voioasă, Că eram mereu acasă Și visam cu bucurie La ziua ce va să vie. Pe deal mergeam adesea Și flori eu culegeam, Făceam buchete multe Și mamei le dădeam. Glasuri mândre de copii Se-auzeau în orice zi Și pe deal, și pe câmpie Și pe uliță, și-n vie. Să-ntorc copilăria Niciodată n-am să pot, Dar în suflet toată viața Cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
el, probabil, făcea la fel în fiecare an, tăind la fel, în fiecare primăvară, lalele, mama mi-a povestit de foarte multe ori că tata i-a cerut mâna, cu lalele-n mână, și-i făcuse curte oferindu-i tot buchete de lalele, la fel și la aniversările căsătoriei lor, de fiecare dată, pe 17 aprilie, o surprindea cu buchete imense, dimineața, când mama se trezea, o așteptau florile pe masa din bucătărie, și eu știam că asta de acum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de foarte multe ori că tata i-a cerut mâna, cu lalele-n mână, și-i făcuse curte oferindu-i tot buchete de lalele, la fel și la aniversările căsătoriei lor, de fiecare dată, pe 17 aprilie, o surprindea cu buchete imense, dimineața, când mama se trezea, o așteptau florile pe masa din bucătărie, și eu știam că asta de acum ar fi a cincisprezecea lor aniversare și am vrut ca mama să primească un buchet mare de tot, ca niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
17 aprilie, o surprindea cu buchete imense, dimineața, când mama se trezea, o așteptau florile pe masa din bucătărie, și eu știam că asta de acum ar fi a cincisprezecea lor aniversare și am vrut ca mama să primească un buchet mare de tot, ca niciodată până acum. Atât de multe am tăiat, că abia le mai puteam ține, buchetul îmi tot aluneca din mână, le-am așezat deci lângă mine, pe jos, am scuturat foarfeca de rouă și am continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și eu știam că asta de acum ar fi a cincisprezecea lor aniversare și am vrut ca mama să primească un buchet mare de tot, ca niciodată până acum. Atât de multe am tăiat, că abia le mai puteam ține, buchetul îmi tot aluneca din mână, le-am așezat deci lângă mine, pe jos, am scuturat foarfeca de rouă și am continuat să tai, unul după altul, lujerii, gândindu-mă între timp la tata, în mod sigur le tăiase și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
încât n-au încăput toate, au mai rămas vreo zece fire pe dinafară, pe alea le-am pus în chiuvetă, apoi m-am dus din nou la masă și am încercat, cât am putut, să le aranjez sub formă de buchet, dar nu prea mi-a ieșit, din cauza frunzelor multe, florile stăteau anapoda, unele fire erau prea scurte, altele prea lungi, mi-am dat seama că va trebui să le tai la aceeași lungime dacă vreau ca buchetul să arate cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sub formă de buchet, dar nu prea mi-a ieșit, din cauza frunzelor multe, florile stăteau anapoda, unele fire erau prea scurte, altele prea lungi, mi-am dat seama că va trebui să le tai la aceeași lungime dacă vreau ca buchetul să arate cumva, și atunci mi-a venit în minte că dacă aș lua din cămară ligheanul ăl mare, în el ar încăpea toate florile și poate nici cozile n-ar mai trebui tăiate, m-am dus deci din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Când am ajuns pe strada cu cimitirul, am văzut că pe ambele părți ale trotuarului erau parcate mașini, poarta din fier forjat negru era larg deschisă, înăuntru, în jurul tarabei cu flori și a capelei, era foarte multă lume, toți aveau buchete de flori, buchete de flori și coroane cu panglici tricolore și negre și roșii, atunci am întrebat-o pe mama că noi de ce n-am adus flori, la care ea mi-a zis că pot să văd și eu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe strada cu cimitirul, am văzut că pe ambele părți ale trotuarului erau parcate mașini, poarta din fier forjat negru era larg deschisă, înăuntru, în jurul tarabei cu flori și a capelei, era foarte multă lume, toți aveau buchete de flori, buchete de flori și coroane cu panglici tricolore și negre și roșii, atunci am întrebat-o pe mama că noi de ce n-am adus flori, la care ea mi-a zis că pot să văd și eu că sunt flori destule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sunt flori destule aici, noi o să punem o piatră pe mormânt, dacă tot trebuie să punem ceva, de altfel pentru bunicu’ oricum nu mai contează, nu crede că pe bătrân l-ar mai interesa în mod special dacă e un buchet în plus sau în minus, mai ales că, iată, ce serbare populară e pe cale să devină înmormântarea asta. Și într-adevăr, erau foarte mulți, nu mai văzusem atâta popor de când ne pregătisem odată pentru vizita comandantului suprem al forțelor armate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
așa că tovarășul Bherekméri și-a întrerupt fraza la mijloc, a lăsat foile în jos și s-a uitat, și m-am uitat și eu, și am văzut că bătrâna, tanti Ivon, își croiește drum spre răposat, agitând în mână un buchet mare de trandafiri roșii și strigând că nu dă voie, nu îngăduie ca mult iubitul ei iubit să fie îngropat fără ca ea să-și fi luat rămas-bun de la el, și că ea o să ia loc lângă sicriu pentru că, de drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de coroane, dar atunci cineva a prins-o și a tras-o mai în spate, l-am recunoscut, era taximetristul cu care ne întâlniserăm, a apucat-o pe bătrână, ca la lupte, ridicând-o, de la smucitură tanti Ivon a scăpat buchetul de trandafiri și i-a căzut și un pantof, a scos un țipăt, dar taximetristul o și căra spre ieșire, în timp ce tanti Ivon striga răgușit, cât o ținea gura, să afle toată lumea adevărul, bunicul s-a sinucis, iar bunica a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mai auzea doar cum răcnește, a tăcut brusc, atunci s-a deschis ușa mascată și a intrat unul din gropari, a coborât de pe podium și a ridicat de pe jos pantoful negru, apoi s-a aplecat din nou, a ridicat și buchetul de trandafiri, l-a pus printre celelalte flori, după care, cu pantoful în mână, a ieșit. Atunci bunica a început să plângă de-a binelea, s-a și clătinat de era cât pe ce să cadă, secretarul tovarășului Bherekméri a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
jefuitorilor de corăbii mi-a dat amețeală. Am fost atunci ispitit să mă duc după ea. Era de ajuns să fac un pas Înainte și totul s-ar fi terminat. Și să las monstrul să scape nevătămat? Niciodată. Am aruncat buchetul de ierburi Înflorite În valurile Învolburate. „Pe curînd, Mary, dragostea mea“, am murmurat Închizînd ochii. Poziție fetală. Genunchii sub bărbie. Brațele Îndoite În jurul bustului. Deschise gura ca să tragă cu disperare un pic de aer În piept. Lucas năvăli din baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ori, întrebându-mă dacă visez. Ce... se întâmplă aici ? De doi copaci e fixat un banner enorm pe care scrie „La mulți ani, Samantha !” De la el venea fluturatul ăla. Masa din grădină e aranjată cu o față de masă albă, un buchet de flori și mai multe sticle de șampanie. De un scaun e legat un mănunchi de baloane strălucitoare cu heliu, pe care scrie „Samantha”. Dinspre un CD player se aude muzică de jazz. Eddie și Trish stau în picioare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-mă ca un cîine care e trimis afară, cobor scările și deschid ușa de la intrare. Tocmai ies din casă, cînd, În fața mea, oprește o dubiță. Din ea coboară un tip În uniformă albastră, care are În mînă cel mai mare buchet de flori pe care l-am văzut vreodată, legat cu panglică verde Închis, și care mijește ochii spre numărul de pe clădirea noastră. — Bună ziua, zice. O caut pe Emma Corrigan. — Eu sînt ! zic surprinsă. — Aha ! ZÎmbește și-mi Întinde un clipboard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
clădirea noastră. — Bună ziua, zice. O caut pe Emma Corrigan. — Eu sînt ! zic surprinsă. — Aha ! ZÎmbește și-mi Întinde un clipboard și un pix. Ei bine, asta-i ziua dumneavoastră norocoasă. Vă rog să-mi semnați aici... Mă uit uluită la buchet. Trandafiri, frezii, niște flori movulii absolut incredible... niște chestii absolut fenomenale, roșu Închis, ca niște pampoane... niște frunzulițe verde Închis... altele verde deschis, care seamănă destul de tare cu sparanghelul... OK. Poate că nu știu cum se numesc toate florile astea... Un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mesaj, fără să Înțeleg nimic din ce scrie, pînă ajung la numele iscălit În partea de jos. Jack. Simt un cuțit drept În inimă. După tot ce mi-a făcut, crede că e destul să-mi trimită un amărît de buchet de flori și gata, eu am să șterg totul cu buretele ? OK, bine, un buchet de flori uriaș și scump. Dar n-are nici cea mai mică importanță. — Nu le vreau, mulțumesc, zic, Înălțîndu-mi bărbia. — Nu le vreți ? Curierul mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de jos. Jack. Simt un cuțit drept În inimă. După tot ce mi-a făcut, crede că e destul să-mi trimită un amărît de buchet de flori și gata, eu am să șterg totul cu buretele ? OK, bine, un buchet de flori uriaș și scump. Dar n-are nici cea mai mică importanță. — Nu le vreau, mulțumesc, zic, Înălțîndu-mi bărbia. — Nu le vreți ? Curierul mă privește perplex. Nu. Spuneți-i persoanei care mi le-a trimis că-i mulțumesc, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
vreți ? Curierul mă privește perplex. Nu. Spuneți-i persoanei care mi le-a trimis că-i mulțumesc, dar nu Îmi trebuie. — Ce se Întîmplă aici ? aud un glas În spatele meu și ridic ochii. Lissy, cu respirația Întretăiată, se zgîiește la buchet. O, Doamne. SÎnt de la Jack ? — Da. Dar nu le vreau, zic. Vă rog luați-le. Stați ! exclamă Lissy, punînd mîna pe celofan. Lăsați-mă doar să le miros și eu un pic ! Își Îngroapă fața Între petale și inhalează adînc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Nu. Nu-mi vine să cred. Nu-mi vine să cred. Părinții mei mă așteaptă lîngă birou. Tata e Îmbrăcat Într-un costum elegant gri, iar mama Într-un sacou alb și o fustă bleumarin și au Între ei un buchet de flori. Toți cei din birou se uită la ei, de parcă ar fi vreo creatură rară și exotică. Nu, retractez. Toți cei din birou s-au Întors acum cu capetele spre mine. — Bună, mamă, zic cu o voce brusc Îngroșată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
am gîndit să... trecem un pic pe la tine, să te vedem. Aha, spun, aprobînd din cap mecanic. De parcă ar fi ceva cît se poate de firesc. — Ți-am adus un mic cadou, spune mama repede. Niște flori pentru birou. Lasă buchetul jos stîngace. Brian, uită-te la biroul ei ! Nu-i frumos ? Uite, are și... computer ! — Splendid ! spune tata, mîngîindu-l ușor. E un... birou foarte frumos. — Iar toți aceștia sînt prietenii tăi ? spune mama, zîmbind spre asistență. — Oarecum, spun, strîmbîndu-mă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]