4,074 matches
-
sale, lumină ce n-o văzusem niciodată la nici unul dintre bolnavii mei pe care-i salvasem de la moarte, Am devenit foarte curios în ceea ce-l privea, ce le spunea el muribunzilor?! Mă urmărea și el pe mine, dar cu o bunăvoință neobișnuită, încurajându-mă, am fi putut face împreună minuni de n-ar fi fost orgoliul stupid al tinereții mele, părintele Ioan vorbește de orgoliu, nu m-ar fi înțeles atât de bine dacă el însuși, Într-o luptă de lângă Odessa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
21 octombrie, îi scriu o scrisoare prin care îi mulțumesc pentru cărți și-mi cer iertare dacă întrec măsura rugând-o să treacă pe la galerie și să-mi cumpere niște tuburi de vopsea pe care aș ruga-o să aibă bunăvoința să mi le trimită, albastru de Prusia, alb de zinc, galben de, apoi mă răzgândesc spre sfârșitul scrisorii, nu, să nu mi le trimită, voi veni eu acolo, oricum am mai multe lucruri de rezolvat și mai ales să trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
birou. În toate astea nu exista nici un tipar. Dar totul a devenit clar când mi-am dat seama că femei diferite își doresc lucruri diferite de la părul lor. — Femei diferite își doresc lucruri diferite de la părul lor, repetă Jack, cu bunăvoință. Profund. Cred că e o chestie la fel de importantă ca teoria relativității a lui Einstein... timpul nu este un lucru exact, spuse el, dar depinde de strălucirea părului observatorului în spațiu. Și nici spațiul nu este un lucru exact, dar depinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe Phil și spune-i că te-am trimis eu. O să te aranjeze bine, tipule. Cel mai bun agent literar, pe bune. Fă-mă mândru. Puse cartea de vizită la mijlocul mesei, În fața lui Logan. — Asta e moca. Un semn de bunăvoință. Logan Îi mulțumi, dar lăsă cartea de vizită acolo unde era. — Ce vreau eu de la tine, Începu din nou Miller, Întorcându-se către pastele sale, e să știu care-i faza cu toți plozii ăștia morți. Biroul vostru de presă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ritm amețitor, încât atunci când am pus piciorul pe mal, aproape dacă se mai zărea figura ei de raze undeva în înalt, la creștetul capetelor oamenilor ajungând abia faldurile ce-i acopereau sandalele... însă ea aștepta acolo, răbdătoare, întâmpinând călătorii cu bunăvoință nemărginită. Vaporul nu staționa acolo decât un timp scurt, trebuia vizitată înainte ca barca să plece din nou... așa că am alergat spre ea și m-am oprit în fața soclului uriaș din piatră pe care stătea. Am decis să-i vorbesc
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
din lumina înțelepciunii invizibile și care au grijă de noi, plutind prin preajmă, oriunde ne-am afla. Aceste prezențe numite îngeri se manifestă adeseori chiar în ființe concrete din jurul nostru, pe care le recunoaștem ca fiind mesageri ai luminii și bunăvoinței absolute... și care ne fac viața minunată aducând un plus de iubire și iluminare. Ei sunt de fapt o legătură directă cu arborele, anunțând și păstrând intensitatea sclipirilor care ajung la noi din fluxul universal... În drumul meu, am găsit
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
care păreau eterne, aproape că uitasem orice altceva. Vrei să încerci și tu? mi-a vorbit ființa la un moment dat, printre razele aproape orbitoare. Să încerc?... Ce ar fi de încercat? Să învârți sfera, bineînțeles, a surâs ea cu bunăvoință. Cum? m-am mirat eu. Așa, pur și simplu?... Da, chiar așa. Însă trebuie să te gândești la ea. Să te concentrezi privind la lumina ei. Sfera părea suspendată în aer, lăsând impresia că se învârtea de la sine, din inerție
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
apărut soarele și insula s-a luminat deodată, ca de o mare fericire... în zare am observat razele coroanei imense a libertății - ca o apariție și o minune, fiind de fapt, dincolo de aparențe, însuși arborele universal care-mi zâmbea cu bunăvoință invizibilă... iar eu am rămas cu foaia în mâini, bucurându-mă indescriptibil de miracolul acela... am înțeles că iubirea este prezentă mereu ca adevăr etern al vieții, că libertatea mă însoțește la fiecare pas și cu fiecare clipă, că timpul
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
să-l umplem de culoare și strălucire și chiar să-i îndreptăm direcția înspre cât mai sus... privind în sus la arborele care se întrevede dincolo de albastrul cerului, de stele, constelații și galaxii, dincolo de ideile de bine absolut și de bunăvoința sufletelor noastre, avem posibilitatea să devenim proprii actori principali ai vieții noastre, să colaborăm cu arborele universal și să participăm ca arhitecți la viitorul de fapt imprevizibil care depinde de noi... astfel, noțiunea de destin devine doar o identitate nedefinită
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
spirituală a esenței vieții prin împărtășirea aspectelor pozitive la care aspiră ca mod de a fi... atunci când vor înțelege că viața este viață, spiritul este spirit, lumina este lumină... iar iubirea este iubire. Atunci cînd vor pune pe primul loc bunăvoința și nu autoritatea, iubirea și nu teama, înțelegerea și nu închistarea, empatia și nu depărtarea. Atunci va fi lumea mai bună și oamenii mai înțelegători, abia atunci va exista un sistem spiritual care să poată îndruma oamenii numai spre pozitiv
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
invizibile, ajungem să simțim orice există chiar fără cuvinte sau internet... aceasta e adevărata capacitate a noastră de a ne conecta la fluxul universului și al altor vieți în privința cărora nu ne aflăm niciodată foarte departe, atunci când sufletul nostru are bunăvoința de a asculta, de a vedea și de a prinde din zbor semnalele, mesajele și valurile de energie luminoasă care plutesc pe deasupra lumii, depășind iluzia lumii concrete și ajungând să constituie esența arborelui care ne identifică și care este de
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
țării este Ta-nuit, Pământul Negru, fecundată de marele nostru fluviu. Dar noi o numim și Ta-ne-si, Pământul Iubit. Romanii, spre deosebire de greci, nu se informează pentru a scrie cărți; vor să cunoască zeii celorlalte popoare și să-și atragă bunăvoința lor ca să le dea victoria. Pesemne că trăise cu tristețe toate zilele războiului, dar spunea adevărul: Roma primea printre ai săi innumerabiles dei divinitățile popoarelor dușmane sau învinse, iar un rit arhaic, apărut în timpul luptelor grele ce se dăduseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spuse nimic. Ceilalți îl salutau cu o complicitate plină de orgoliu și îl priveau trecând. „Totul se schimbă“, se gândi el. „Nimeni nu înțelege mai repede decât ei, fiindcă viața lor depinde de putere.“ Și răspundea la saluturi cu acea bunăvoință spontană care făcea parte din farmecul lui, părând rodul tinereții nevinovate, însă pe care și-o formase în anii de umilință sufocantă. Îmboldi calul s-o pornească la galop de-a lungul golfului, spre Baia, tot mai repede, pe măsură ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
devize, decrete, tiare, turbane, steme, sigilii, signature pe tot felul de documente, În toate limbile evropenești și asiatice, mă rog, e aici toată limfa aristocratică a rasei sale de principi decrepiți, scursă În praful terfeloagelor. Se uită la mine cu bunăvoință, cu acel aer de sus al cuiva care nu mai are nimic de adăugat. „Ei, eu sunt acesta, tu cine ești?“, pare să Întrebe cu privirile mirate puțin, atât cât să nu te simți jignit direct. Mă uit În stirpea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
știu de ce consider că mi se cuvine această Întâlnire „faustică“, de care avea nevoie și marele scriitor). Marin Preda mă conduce binedispus spre ușă, ochii lui nu mă mai scormonesc fioroși de după lentilele groase; s-au Îmblânzit, mă privesc cu bunăvoință, chiar cu prietenie. „Știi ce, monșer“, Îmi spune el În hol când Îmi pun paltonul, „dacă te apuci de literatură, fă proză, și nu poezie, nu părăsi Bucureștii chiar dacă te vor repartiza la mama dracu’, dar, mai ales, fă-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
luminii; În pântecul lui, ceva se mișca spasmodic, după forma reconstituită din exterior părea să fie o broască. Dar În momentul când am ajuns aproape de locul respectiv, șarpele a dispărut, deși Îl simțeam cum mă pândește de undeva (bineînțeles, cu bunăvoință!) și mă caută și el cu aceeași curiozitate filosofică; am descoperit gaura largă cât să introduc mâna mea cu pumnul strâns, am introdus-o, nu m-a mușcat, m-am uitat În jur și l-am văzut mai jos cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am întrebat vag dacă mă vor recunoaște ca fiind femeia care le dăduse cei cincizeci de pence doar cu jumătate de oră mai devreme și dacă aveau să mă lase în pace sau dacă aveau să-mi încerce din nou bunăvoința. Apoi mi-am dat seama. Din cauză că mă tot întrebasem se declanșase, iar eu m-am oprit șocată când mi-am dat seama de ceva extraordinar și înfricoșător. Eu fusesem cea care îl recunoscuse. Și nu acum, ci atunci când ieșisem. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pe biata fată în pace, spuse Leigh uitându-se la Adriana. Cred că ar trebui să conteze naționalitatea sau locația. Dumnezeule, e și așa destul că are de gând să încerce. Sunt de acord, spuse Adriana. Și, ca dovadă de bunăvoință, ar trebui să ai dreptul la un “pas”. — Adică? — Adică ar trebui poți să sari peste un continent. Altfel, cred că va trebui să te aștepți la un eșec. Peste care? întrebă Emmy care păru mai ușurată. — Ce-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
întinse brațul. — Deci? întrebă Emmy nedumerită. — Deci tocmai ai avut un străin! spuse Adriana. E drept că poate s-a născut în State, dar și dacă nu s-ar fi născut, caribienii nu se pun. Dar votez — în semn de bunăvoință și încurajare — că ar trebui luat în calcul. — Subscriu la ideea asta. Pune-l la America de Sud. Dar categoric trebuie luat în calcul. Adriana se întinse și o ciupi de Emmy de obraz. — Felicitări, querida. Unul la mână — doi, dacă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mîncare caldă, de cînd părăsise spitalul, iar fierbințeala și gustul de grăsime Îi Înțepau gingiile. Ochii i se umplură de lacrimi. Japonezul căruia i se făcuse milă de Jim, dîndu-și seama că băiatul murea de foame, Începu să rîdă cu bunăvoință și scoase dopul de cauciuc de la gamela lui cu apă. Jim bău lichidul limpede, cu gust de clor, atît de diferit de apa stătută de pe Columbia Road. Se Înecă, Înghiți cu grijă și chicoti În pumni, zîmbind spre japonezi. Curînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ei plecaseră cu două zile În urmă, continuîndu-și Înaintarea spre Shanghai, iar cele cîteva sute de locuitori ai orașului rămaseră expuși. În afara posesiunilor lor, ar putea exista depozite de arme ale comuniștilor și colaboraționiști, care ar putea fi răscumpărați cu bunăvoința generalilor Guomindangului care se apropiau de Shanghai. Ascuns de traversele căii ferate, Jim se lăsă pe vine la marginea taluzului. Sub el se Întindea un cîmp de orezării necultivate, separate printr-un canal de navigație de parcelele de legume care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
în spatele tarabei. Aștept să-și termine treaba, proțăpit cu hainele mele elegante în mijlocul apăraiei de pe jos. Italia își scoate cizmele de gumă și își pune pantofii. Când se urcă în mașină, ne purtăm unul cu celălalt fără bucurie, dar cu bunăvoință, ca doi prieteni bătuți cu același băț. Sau poate ca doi părinți care au pierdut un fiu. Suntem cu siguranță doi veterani. Ne mișcăm lângă o rană, trebuie să fim atenți unde punem cuvintele. — Ce mai faci? — Bine. Și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cobora, își dezmorțea picioarele, își punea coatele pe acoperișul mașinii. Era o atmosferă diversă, soarele pe care nu-l văzusem o zi întreagă apăruse la apus. Lumina se apropia de pământ, îl mângâia și pământul părea să se bucure de bunăvoința aceea trandafirie ca de o desăvârșire prețioasă. Aerul acela neobișnuit, lumina înflăcărată anunțau că sudul începuse cu adevărat. Am privit la capătul benzinăriei marile perii albastre folosite la spălarea automobilelor atârnând nefolosite. Am întors capul spre mașină. Italia era trează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de buza de jos, se arunca vijelios asupra frigiderului, dulapurilor și faianței de pe pereți. Într-o jumătate de oră era În stare să transforme Calcutta În Zürich. În timpul acestei lupte Fima stătea rezemat de ușa bucătăriei, inutil și plin de bunăvoință, discutând cu ea și cu sine despre prăbușirea comunismului sau despre școala de gândire care nega teoria lingvistică a lui Chomsky. Atunci când ea pleca era copleșit de un amalgam de sentimente - rușine, afecțiune, dor și recunoștință. Voia să fugă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Muntele Scopus. Anunță că se răzgândise și că nu mai pleca la Tunis. De data asta procesul de pace nu trebuia să Înceapă ca o uvertură de operă, În stilul lui Begin și Sadat, ci dimpotrivă, cu mici gesturi de bunăvoință, care puteau să topească treptat barierele de ură și mânie. Să dea naștere primelor vibrații ale unei destinderi emoționale. Unde joyceene mai degrabă decât cutremure shakespeareene. Tropisme mai degrabă decât cataclisme. Agenda e următoarea: PLO e de acord să ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]