2,883 matches
-
avut 11 hectare, atunci... Cînd i s-a solicitat o vizită, și-a luat nevasta și a lăsat mașina jos, la iaz, urmînd să parcurgă 6 km, pînă la bordei, pe o cărare abia vizibilă. Mohor uscat, păiuș și alte buruieni sfichiuiau frumoasele picioare ale doamnei Cepoi. Trebuia să-mi fi luat pantaloni, se tînguia întruna. Lasă și tu acum mofturile, știi că plac picioarele tale chiar și la buruieni. Numai că hărțuiala continuă a pielii delicate de pe piciorușele doamnei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bordei, pe o cărare abia vizibilă. Mohor uscat, păiuș și alte buruieni sfichiuiau frumoasele picioare ale doamnei Cepoi. Trebuia să-mi fi luat pantaloni, se tînguia întruna. Lasă și tu acum mofturile, știi că plac picioarele tale chiar și la buruieni. Numai că hărțuiala continuă a pielii delicate de pe piciorușele doamnei a zgîriat și iritat totul de parcă ar fi suferit de psoriazis. Moș Cazacioc i-a zărit pe musafiri și privea interesat cum cei doi înotau greoi la deal. Îi primește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
episodul trist care tocmai a trecut. O muiere pe cinste Vara anului 1957 era tare secetoasă și iarba de pe islazul satului Ghireni dispăruse. Vitele satului umblau flămînde cît era ziua de lungă și așteptau venirea serii ca să se îndestuleze cu buruieni aduse în saci enormi de către stăpînii lor. Oamenii mergeau la pădure sau prin ogoarele cu porumb și floarea soarelui și culegeau fîn uscat, volbură, lăptucă, limba șarpelui și alte buruieni care, în general, cresc și fără apă. Într-o văioagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de lungă și așteptau venirea serii ca să se îndestuleze cu buruieni aduse în saci enormi de către stăpînii lor. Oamenii mergeau la pădure sau prin ogoarele cu porumb și floarea soarelui și culegeau fîn uscat, volbură, lăptucă, limba șarpelui și alte buruieni care, în general, cresc și fără apă. Într-o văioagă, în care era apă în timpurile normale, acum crescuse o iarbă verde buratec, suculentă și moale ca mătasea de porumb în pîrg. Proprietarul, Gheorghe Bulhac, era mîndru că el putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Duminica, toată lumea ieșea în mijlocul satului, la căminul cultural și bea samahoancă, stătea la bîrfe, se juca poarca sau prindea la joc în scîrțîitul scripcii lui Costache Aduculesei. Pe la chindie, cei mai gospodari sau cei cu alte interese întrepătrunse, plecau după buruiană pentru vite. Du-te tu, bărbate, spune Saveta cu jumătate de gură. Îmi ajunge toată săptămîna. Mai du-te și tu, spune bățos Adrian Lupu. Femeia pleacă grăbită și Lupu privește mîndru la ceilalți, spunînd parcă: Vedeți ce-mi știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de mult îmi place mirosul și moliciunea otavei... parcă mă leșină... Omul a băgat la cap preferințele femeii, a pus grebla în căruță, coasa într-un loc mai ferit și în rest a așternut otava. Unde te duci, Savetă? După buruiană la vite. A venit rîndul meu, ce să fac? Dacă vrei, ți-am oprit și ție un sac de oavă, îi spune Bulhac Savetei. Dar de unde știai că am să vin pe aici? Am eu un dar de la Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
DOAMNA BELLAIRS „Or fi și pe-aici ca și aiurea balauri la fel de veninoși ca și cei din poveștile mele.“ Micul duce 1 Locuința doamnei Bellairs avea personalitate; altfel spus, era o casă bătrînească, nerenovată, pitită Înapoia unei grădinițe năpădite de buruieni, În partea Înclinată a cartierului Campden Hill, printre niște case pe porțile cărora stătea scris „de Închiriat“. LÎngă un gărduleț de nuiele țepoase se vedea o statuie ciobită și coclită, făcută parcă dintr-un bloc de piatră ponce. Clopoțelul, ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mințile oricărui purtător de motor. Doar Fauvé, bietul, n-a putut s-o uite. Circulă. Bău din cupa amarului, se privi În oglinda a mii de kilometri cenușii, pe care i-a așezat treptat Între el și craterul Îngropat de buruieni ca pe un pansament. Moartea Alfinei l-a făcut să urască fără leac seminția ucigașă a oamenilor. Ziua se trăgea către locuri ferite, În general parcări mari, fără plată, iar serile se strecura În târguri auto, unde prezența sa trecea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a întîmplat mie i se poate întîmpla oricui. Nu mă simt stingherit să spun, cu oarecare emfază, că floarea al cărei nume îl port a fost un simbol: puritatea ei nu rezistă asprimilor din jur și piere, lăsînd în loc o buruiană plină de miez. Mai pot să te asigur că schimbarea asta și-o dorește oricine: peste speranțe, omul nu vrea decît să simtă fiorul trăirii. Schimbarea în sine a fost o înfrîngere; curios însă, prin ea mi-am regăsit mulțumirea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vrea să se izbească cu umerii de toți pereții. Pe mine mă cheamă ca pe bunicul meu, dar eu iscălesc cu„th” și multe vocale. Nu mai sînt un oarecare Toader Știr, ci un Theodor Stiria. Reprezint latinitatea nației, nu buruiana de pe băligar. Cu capul mare și țepos, amicul îmi păru profet. Știam în ce chip a ajuns cărturar. Îi murise, de copil, mama iar tacă-său începu să-l ia cu el la oi. Ședeau în tîrlă, doi bărbați nespălați
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
stabilit dinainte. Chiar așa este, pentru că imediat se și desprind câteva siluete dintr‑o poartă de intrare și se apropie călcând neauzit, încălțați cu pantofi ușori de sport, de următorul gang, pavat cu pietre neregulate printre care cresc iarba și buruienile, într‑o dezordine totală care demonstrează cât de neîngrijit e acest oraș. O fărădelege se apropie tiptil, așa cum se apropie întotdeauna fărădelegea ca să nu fie recunoscută prea devreme. Nu mai rezist, trebuie să intru neapărat cu tine în gangul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de-a se stăpâni. Plăsmuirile tremură o clipă și se sparg. Zac undeva, zgribulit pe fundul vreunui vas. Adâncurile nopții stăruie. Recuperarea se desfășoară incert, pe porțiuni fără legătură între ele. Iarăși copil, pierdut prin lungi curți interioare, năpădite de buruieni ursuze. Rătăcesc printr-un nesfârșit tunel sticlos, pustiul căruia îi dăruiesc, înfricoșat, spaimele și așteptarea. Oasele se lungesc, palide baghete muzicale. Legănare confuză. Mă gândesc la Simonetta Vespucci, la trecutul fastuos, la Sia, la trecutul apropiat și tulbure, din care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
prin diafane balade ale reînnoirii. Fantome fluturând mantii negre de mătase, oase albe de morți. Șiruri de călăreți sumbri, împiedicându-se de năvala țâncilor jegoși și iuți, ca niște țipari. Măști macabre și glugi, nimfete spoite și manglitori. Cheflii, paparude, buruieni. Fanți cu șișul între dinții de aur. Codoașe zaharisite, mângâind burțile gloabelor care însoțesc alaiul. Pe undeva, furișându-se, gălbui, unchiul sadic și iepuraș ? Balabuste bocitoare, arlechini, damblagii, seniori ai șatrei, popi paradiți. Veselie, spaimă și râs. Tropotul cailor și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mândru. 6. Apoi, pădurea s-a sfârșit. Deodată. În fața mea se Întindea acum un loc drept care mirosea ca atunci când vântul stârnea praful fierbinte de pe stâncile muntelui. Ici-colo, niște flori verzi și albastre, pline de spini - cei ca tine le spun buruieni. Cât vedeai cu ochii, numai buruieni și ciulini, petece de iarbă uscată și mușuroaie. Nici potecă nu mai era. Am luat-o agale, drept Înainte și am tot mers, urmând sfatul lui Moru cel uscățiv. Pe la amiază, m-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sfârșit. Deodată. În fața mea se Întindea acum un loc drept care mirosea ca atunci când vântul stârnea praful fierbinte de pe stâncile muntelui. Ici-colo, niște flori verzi și albastre, pline de spini - cei ca tine le spun buruieni. Cât vedeai cu ochii, numai buruieni și ciulini, petece de iarbă uscată și mușuroaie. Nici potecă nu mai era. Am luat-o agale, drept Înainte și am tot mers, urmând sfatul lui Moru cel uscățiv. Pe la amiază, m-am oprit și am scos din desagă peștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să-mi Înfig degetele În pămînt și creșteau toate pentru mine. Bătrînul Shumaker, cel care lucra toată ziua În grădină, ții minte, pînă ajungea să arate ca o tablă de șah, și toate stăteau drepte și aranjate, nu vedeai o buruiană, poate că așa Învățase el În Germania, zice: „Vai de mine, nu trebuie să-ți lași grădina În voia ei. Trebuie să plivești buruienile, că altfel nu crește nimic“. „Ai răbdare“ - am zis - „stai și-o să vezi. Or să crească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să arate ca o tablă de șah, și toate stăteau drepte și aranjate, nu vedeai o buruiană, poate că așa Învățase el În Germania, zice: „Vai de mine, nu trebuie să-ți lași grădina În voia ei. Trebuie să plivești buruienile, că altfel nu crește nimic“. „Ai răbdare“ - am zis - „stai și-o să vezi. Or să crească, or să crească pentru mine, și-or să fie la fel de frumoase ca ale tale, cu toată munca și truda ta.“ Și n-aveam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ele, în bătaia lunii, mai sticlește doar vinețiul adâncit al ploapelor. Cu pași hotărâți și regulați se-ndreaptă de-a lungul străzilor către marginea orașului. Acolo unde cale de vreo patru sute de metri se întinde imașul, bolovănos și năpădit de buruieni. Îl salvează doar colina arțăgoasă în spatele căreia se ascunde de opt ani asfințitul. Leonard își oprește marșul aici și încet, numai urechi, se lasă pe vine cu armele în față, pe pământ. Metalul e atât de mut încât limbile lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
opt ani. Așa e, ar fi o prostie să-și piardă sufletul acum. Între timp negurile se cam risipiseră și dușmanul se codea pe colina cu iarbă măruntă. Leonard însă, deși derutat de spini, se găsea la adăpostul lanului de buruieni. Oricât s-ar fi îndârjit ocupantul, tot n-ar fi putut să secere cu mitralierele toată câmpia aceea cețoasă și zburlită ca o țeastă de nebun. De-acuma speranța i se transformase într-o bucurie mocnită. Aproape că râdea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ar! acum i se lămuri retragerea lașă a inamicului. Pasămite ăștia știuseră că el oricum trebuie să fie la 7 la lucru. N-avea decât să plece el, iar ei o să dea buzna ca niște gândaci de bucătărie peste colină, buruieni și pădure. Strânse din dinți. Culese pușca din iarbă și o ridică în lumina soarelui tânăr. Lemnul e încă viu, rânji Leonard. La noapte o să atac de trei ori mai repede. Poate mă rog și de maistru să mă lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bizar, de neînțeles, în urechea unui bucureștean ca "teșculă", "cătrănită", "palan", "recăl", "pocie" sau "părușcă". Încă nu auzisem de clase sociale, ca să pricep că eu reprezentam "talpa țării", în timp ce colegii mei, cei mai mulți, reprezentau "înalta societate", dar mă simțeam ca o buruiană într-o seră. Nu eram unul "dintre", ci "o abatere", o excepție. Crescusem pe un sol aspru, cu rădăcini mai viguroase decât noii mei colegi, în schimb ei posedau un lustru care mie îmi lipsea. Diferențele săreau în ochi chiar
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
scenetă ce se repeta la nesfârșit și în destinul oamenilor. În dreptul străzii unde era așezată școala ca un U imperfect, malul se termina brusc descoperind o faleză înaltă îmbrăcată în verdeață, castraveciori de mare țepoși, arbuști minusculi, sălcii pitice și buruieni. Din ierburi apărea pe neașteptate ca într-un film, o scară nesfârșită parcă a timpului și oboseai numai coborând zigzag-urile cenușii din beton până pe plajă. Cam așa au fost acele dimineți liniștite când eroul nostru Stani mergea la școala
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
lui Margaret. Dacă ambițiile devin realitate, asta se va întâmpla datorită ei și numai ei. Este magniifică, neclintită. N-am cunoscut o altă femeie cu o asemenea voință, cu o asemenea tenacitate. Își culcă la pământ adversarii ca pe niște buruieni care-i stau în cale. Îi dă la o parte cu un deget. Părea atât de frumoasă, când a obținut victoria! Cum voi putea s-o răsplătesc vreodată - cum poate oricine dintre noi s-o răsplătească - pentru tot ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
iederă, plante agățătoare și de crengi de toate felurile. Și când au ieșit în cele din urmă în ceea ce mai rămăsese din lumina zilei, aceeași paragină era vizibilă peste tot: pe peluze iarba crescuse peste măsură și era năpădită de buruieni, locul unde se aflaseră cărări și rondurile cu flori puteau fi doar bănuite și majoritatea clădirilor anexe păreau gata să se prăbușească - geamurile erau sparte, zidăria se fărâmița și ușile abia se țineau în balamalele ruginite. Roddy părea insensibil la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și-l tratează cu dispreț, zvârlindu-i în obraz orice nu-i face trebuință. Cizme vechi, moloz, oase, sticle, cutii, lighene crăpate, pungi, înghețat bocnă, pământul nu poate primi și nu poate ascunde nimic și până la vară când or răsări buruienile, istoria se oglindește mai departe în geografia patriei. Femeia care învârte în mămăligă trage ceaunul de pe foc, apucă găleata de zoaie și crăpând ușa, o zvârle în șănțulețul de scurgere săpat printre câteva lespezi. Firișorul argintiu de gheață de pe fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]