3,155 matches
-
Cernăuți. Întrucât mormântul său de la Catedrala Mitropolitană din Cernăuți a fost profanat și jefuit de naționaliștii ucraineni după 1990, iar osemintele aruncate în cele patru zări, eu, în calitate de nepot de la vărul său drept Constantin Cotlarciuc, am comandat și amplasat un bust al Mitropolitului Nectarie în curtea Bisericii Sfânta Maria din Stulpicani, unde este înmormântat tatăl Toader și restul familiei. Ceremonia a avut loc în data de 6 decembrie 2012, de Sfântul Nicolae, când a fost sfințit bustul, de cinci preoți de pe
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
comandat și amplasat un bust al Mitropolitului Nectarie în curtea Bisericii Sfânta Maria din Stulpicani, unde este înmormântat tatăl Toader și restul familiei. Ceremonia a avut loc în data de 6 decembrie 2012, de Sfântul Nicolae, când a fost sfințit bustul, de cinci preoți de pe valea râului Suha. Totodată, l-am convins și susținut pe distinsul istoric Vasile Diacon, din Stulpicani, să scrie o monografie a vieții și personalității controversatului mitropolit, pe care am tipărit-o și pus-o în circulație
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de literatură umoristică. Cele două volume de epigrame publicate sunt dovada înscrierii mele în circuitul spiritual umoristic ieșean, și nu numai, având mentori pe cei doi titani ieșeni, Al. O. Teodoreanu și Mihai Codreanu, în memoria cărora le-am realizat busturile, prin talentatul sculptor ieșean, Lucian Smău. Cât privește Iașul, locul împlinirilor profesionale și spirituale, m-a impresionat de la primul contact, în 1970, prin aureola de „dulce târg”, care an de an are în adopție aproximativ optzeci de naționalități la studii
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
drapelul românesc. Am plecat prin Cernăuți și m-am întors prin sudul Basarabiei. La Cernuți am fost primit cu onoruri de guvernator și primarul orașului. Am depus împreună coroane de flori la monumentul lui Eminescu pentru că am obținut nu un bust, ci un monument în centru. An vizitat iar școlile din sudul Basarabiei, inclusiv cea din comuna Baba (Izmail), unde s-a născut generalul Averescu. Eram însoțit de o delegație oficială ucraineană. Copiii din nordul Bucovinei și din sudul Basarabiei au
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
lui Titi părea foarte firească, și însăși Aglae își îndemna fiul, cîteodată: - Dacă te-ai plictisit, du-te și te leagănă! Într-altă zi, Felix găsi pe Titi așezat pe o bancă, cu o mână în dreptul inimii și aplecat cu bustul peste pântece, ca și când ar fi fost chinuit de o mare durere lăuntrică. Fața îi era tânguitoare, iar Aglae și Aurica ședeau îngrijorate în juru-i, îmbărbătîndu-l: - Dar n-ai nimic, omul lui Dumnezeu, de unde ți-a maivenit și asta? - Așa spui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
șervețel mulțumitor. Își aruncă apoi în grabă o rochie pe ea și-și puse ciorapi fini de rețea. Când reapăru, Felix fu uimit de eleganța ei simplă. Rochia de catifea se încrețea ca o ie, la gât, și strângea tot bustul ca o lamă răsucită. Georgeta i se păru de o rară frumusețe și de o onestitate desăvârșită în privire. Era o Otilie plastică, mai placidă. Tenul, nefardat, era de o finețe superbă. Felix fu cuprins de un sentiment care-l
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în acest zbor, se opunea stării de zbor - simțeam materia trupului meu ca pe ceva care nu are zborul în firea ei. Eram om care zbura, nu eram o pasăre care zboară. Și zburam stând aproape drept, în picioare, numai bustul îmi era ușor înclinat în față - însă niciodată aplecat în voie, în poziție de plutire. Era parcă un zbor poticnit, deloc sigur că va putea să continue. Și eram mereu în aceeași poziție verticală, de simplă desprindere în sus, ca și cum
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
bărbatul își ține cotul sprijinit de un gheridon. Regele Carol și regina Elisabeta. O consolă în spatele canapelei, sub oglindă, iar pe consolă un bronz : un Apollo cu lira. Deasupra canapelei, oglinda în care poți vedea, în cealaltă parte a salonului, bustul unei femei tinere. Un coc imens, cu două onduleuri mari, ochii ușor bulbucați. O impresie de altitudine și liniște interioară pe care o crește (sau chiar o inventează) vagul cețos al oglinzii. Pentru că este suficient să apropii de ochi lupa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un candelabru cu cinci brațe și, după o mică ezitare, pentru că afară este încă lumină, aprinde lumânările de stearină. în spatele jilțului doamnei Mironescu, lumina pâlpâindă scoate la iveală un postament alb, rotund ca o coloană, și, așezat pe el, un bust de zeu antic. Un Poseidon, un Jupiter tonans ? Iarăși pașii moi ai madamei Ana, încetineala gravă cu care mâinile se întind spre platouri, spre farfurioare, fălcile mișcându-se fără foame, fără grabă, fără lăcomie. Binecuvântata aromă a ceaiului. Cu un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un miros de parfum necunoscut În aer. Am intrat și am dat cu ochii de ea, o străină, care bea un ceai. Avea pe ea uniforma de școală, dar mie mi se părea că e ditamai adulta. Avea deja un bust enorm, cercei de aur În urechi și părul făcut șuvițe. Și, la cină, mama și tata i-au dat voie să bea un pahar cu vin. Mama Îmi spunea Întruna că trebuie să fim cît putem de blînzi cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pudrieră plată, lucrată în filigran. Oglinda din interior semăna a fi de cristal. Dar nu-i decît o sticlă superioară. Concavitatea ei este astfel calculată încît, de la distanța obișnuită a brațului, cînd femeile se pudrează, capul și o parte din bust se văd în întregime, cu o claritate perfectă. Apropierea oglinzii permite reliefarea anumitor părți ale feței, fără să le deformeze. Mihai se uită să vadă ce bani mai are, apoi cere două bucăți (pentru Ana și pentru Liliana), ambalate separat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
existat în antichitate o femeie, Phryne, care i-a servit lui Praxitele ca model pentru Afrodita din Cnidos, spune el încet, cu voce calmă. Femeia aceea, ajunsă în areopag, să fie judecată pentru comportare imorală, și-a dezgolit cu dezinvoltură bustul, iar bătrînii preoți-judecători au iertat-o, ca un omagiu adus frumuseții feminine. Crezi că ai dreptate cînd spui că sîntem amîndoi vinovați? Vinovați pentru ce? Eu, murmură Liliana, privindu-l în ochi, am cunoscut ce înseamnă să fii o fetiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cap pe măsură ce ea povestea tot ce știa. După cîteva minute treceau În altă Încăpere, În salonul de biliard, uite biroul, aici mai bine să nu intrăm, apoi În alta, În salonul cu pian. „E Beethoven“, Îi spuse Cinthia, arătînd spre bustul de bronz așezat pe o coloană de marmură, cu privirea furioasă ațintită spre pian. „Știi că fratele bunicului, cel din biroul de acasă a mai avut o nevastă Înainte și că s-a Însurat a doua oară?“ Julius dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de tristă. Nu trebuia decît să-l privești pe Juan Lucas pentru a vedea că Îi scotea la lumină, deschizîndu-le poarta spre o viață nouă. Nu știu cum să-ți spun, fără atîtea tablouri din străbuni, fără vitrinele astea uriașe, fără statui, busturi, da, da; voiau o casă plină de terase, o casă unde să poți ieși mereu pe o terasă și acolo să te aștepte Celso și Daniel ca să-ți ofere o băutură răcoritoare, unde tradiția să fie o podoabă primită sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
putea pune o statuie În locui ăsta, dar cum aș putea Înlocui părul tău, dragă?“ Susan simți că mîinile lui Ernesto Pedro se desprind de pe coatele ei și se Întoarse zîmbind, scuturîndu-și bucla blondă pe spate și Înfățișîndu-i toata splendoarea bustului ei care se vedea foarte bine datorită decolteului Îndrăzneț al rochiei strălucitoare și albastre. Avea gata pregătite pe buze cuvintele englezești și căldura unei fraze perfecte... „Darling“, reuși să spună, dar se opri aici și glasul Îi tremură, fiindcă, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lucas, cum Îmi spui dumneata, plătește ca să iei lecții de pian nici mai mult nici mai puțin decît cu nepoata lui Beethoven. Susan era Încîntată de povestea cu nepoata lui Beethoven. CÎt despre Julius, Își aminti că Beethcven era un bust cu o expresie de profundă amărăciune de pe pianul din castelul familiei Lastarria, dacă Cinthia ar ști că o să Învăț cu nepoata lui Beethoven... Dar nu putea să fie adevărat. — Mămico, unchiul Juan minte, nu-i așa? Unchiul Juan era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
odată, el a tras-o de păr, a apucat-o de jachetă, a sărutat-o prea dur și și-a rupt cămașa de pe el. Stai, stai, stai. Epuizat parcă, și-a lipit spatele de ușă. —Ce? mormăi ea, uimită de bustul lui gol. — Hai să o luăm de la capăt. S-a întins și a tras-o lângă el cu tandrețe. Ea și-a ascuns fața la pieptul lui. Acel miros special al lui Oliver. Uitat, dar amintit cu un impact înfiorător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Sabu, idolul lui, interpretul micului conducător de elefanți din Elephant Boy și al lui Mowgli În filmul pe care Zoltan Korda Îl făcuse după Cartea Junglei. Îl imitase adesea În fața surorilor lui. „Eu sînt Sabu!“, striga el dînd năvală cu bustul gol În camera lor. La zece ani, În timpul proiecție lui Kim - cel mai frumos film, gîndise el pe atunci - fusese entuziasmat de secvența În care un fachir reconstituie doar prin forța privirii o vază spartă În mii de cioburi. Luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cît posibil de ce Îți oferă viața -, comunicarea directă cu Viața universală, avea să vadă mai tîrziu, În cursul zilei. I-ar fi plăcut să descopere, cînd deschidea ochii, un grup de fete unduindu-și șoldurile În sunet de ukulele, cu bustul gol și doar cu un pareo peste coapse. Ele i-ar fi pregătit deja baia și l-ar Întreba dacă preferă tartine cu miere sau cu dulceață. Două dintre cele mai dezghețate ar veni să-i propună cu glas scăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
omorî neliniștea, i-am relatat lui Fermín cele petrecute cu o noapte În urmă, trecînd sub tăcere, totuși, ceea ce văzusem În criptă. Fermín mă ascultă fascinat, Însă, În ciuda titanicei sale stăruințe, am refuzat să-i descriu consistența, textura și dispunerea bustului Beei. Ziua se Înecă În aversă. După cină, sub pretextul că făceam o plimbare ca să-mi dezmorțesc picioarele, l-am lăsat pe tata citind și m-am Îndreptat spre casa Beei. CÎnd am ajuns, m-am oprit la colț să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
palatului. Funcționarii imperiali se opresc din drumul lor grăbit și își pleacă fruntea cu umilință în fața ei, întrebânduse speriați din priviri ce caută augusta pe aici. Rareori e văzută în public, în afara ceremoniilor religioase. Chiar și acum, cu capul și bustul acoperite de o manta scurtă, seamănă mai degrabă cu soția unui flamin. Aceeași sobrietate modestă. Este paragonul și mo delul matroanei perfecte, ocupată doar cu treburile casei și cu țesutul hainelor carei vor înveșmânta soțul, magistratul roman. Ajunsă în fața apartamentului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îndeamnă să se mai servească din minunățiile în formă de gălușcă învelite în prapur de miel. Înghite în sec. Numai gândindu-se la ele, îi lasă gura apă. Oftează. Ce alte bucurii i-au mai rămas? Brusc, își îndreaptă maiestuoasă bustul. Mâncarea nu e totul în viață. Mai e și pute rea. Asta o face să-și aducă aminte de scopul vizitei ei. Rămâne însă tăcută, absentă în aparență, dar așteptând un moment prielnic. Îl blestemă în gând pe doctor, care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de mult când i se aprind în inimă inexplicabile nostalgii republicane, este un câmp de bătălie unde ea însăși a obținut victorii răsunătoare. Zâmbește cu șiretenie. Mai degrabă a lăsat-o să se legene cu iluzia izbânzii. Își îndepărtează ușurel bustul și oftează, gârbovit dintr-odată sub povara gândurilor. Simpla existență a unui even tual succesor a constituit dintotdeauna un catalizator pentru in trigă. Se adună și roiesc în jurul lui precum muștele în jurul unui rahat. Toată viața a fost nevoit să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
plinuță cu nasul subțire, un pic arogant, și fruntea bombată? Oftează resemnat. Dacă frumusețea s-a dus, a rămăs însă inteligența și ambiția. Un fior rece îi gârbovește umerii firavi. Se întoarce precipitat lângă ea. Își plimbă insistent mâinile pe bustul și spatele ei. O simte moale, supusă. Atingerea îl reconfortează și-l încălzește în același timp. Sângele îi pulsează din nou prin trup. E încă viu. O strânge în brațe și-i șoptește la ureche: — Nimănui, oricât de mult și-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
La fund, pe pereți, sunt amenajate chiar celule care servesc peștilor drept re fugiu, mai ales vara, pe căldurile cele mari... Se uită în sus la cele două coloane, elegante și solitare, care stră juiesc bazinul. Sculpturile din vârf, cu busturile lipite spate în spate, îi inspiră o ultimă încercare disperată. — Libo scrie versuri, murmură încet. Se așteaptă la un val de proteste indignate, însă Augustus se mulțumește să mormăie: — Nu știam... Este surprins, fără discuție. — Versifică deci..., murmură neștiind ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]