3,183 matches
-
de verde, dar mai e și una de roșu care-ți poartă ciudă, ți s-arată drum, da’ îs farmece pe capu’ tău, ți-au legat cununiile... pune-un ban în mână la baba, nu te zgârci... să-ți dau busuioc descântat, să-ți meargă bine, să se-ntoarcă norocu’... dau cu ghiocu’... Sunt din nou în stradă. Ciorile croncănesc. Încotro? Tot drumul nu mă gândesc la altceva decât la gaura din șosetă. Nu prea ține la mine povestea cu vânătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
făcea vizite nimănui. Avea un petec de pământ pe lângă casă pe care toată ziua îl săpa, chiar când nu era nevoie. Cultiva acolo câteva tufe de roșii și de ardei, iar pe marginea stratului de legume punea un șir de busuioc. Îmi plăcea să mă duc pe la el. Avea ceva din liniștea unui pustnic care renunțase la toate, inclusiv la dorința de a convinge pe cineva, astfel că discutam cu o anumită degajare și nu se formaliza când îi spuneam că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Dumnezeu a fost compromis tot de noi cei care i-am dat un nume. Într-o zi, am renunțat, totuși, să mă mai duc în chilia lui îmbîcsită de cărți vechi, unde mirosul de mucegai se amesteca cu cel de busuioc. I-am trimis o scrisoare. Înainte de a vă spune ce i-am scris ar trebui să vă spun că bigoții socoteau impertinentă în special ideea mea că Dumnezeu a decăzut și că nu el are motive să ne ierte pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se sting în roua ferestrelor, norii, precum barba bunicului, se pieptănă în oglindă. Toate casele au suflet, puiul bunicii: Mămuța toarce ștergar alb după icoană, tătuța călește fierul, candela mușcă din ascuțișul coasei, coasa obosită doarme într-un mănunchi de busuioc. Internatul era precum spitalul de nebuni. Lași sufletul acasă pentru o vreme, vii, te îndopi cu diazepam, uiți pentru ce ai venit și, dacă te trezești din visare, te întorci din nou în cămașă. Mai rar așa fotosinteză. Lepezi boarfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ai auzit? Când vei fi mireasă, o să-ți cumpăr o rochie verde, o rochie de frunze și de iarbă. Doamne, cum o să dansez cu toate pădurile și cu toate câmpiile laolaltă! O să se facă martie în tot satul, o să înmugure busuiocul după icoană, tocurile ferestrelor vor înfrunzi și cumpăna fântânii, și crucile cimitirului, vor crește ghiocei în pragul ușii, va înflori teiul în siropul de tuse. Castani cu struguri albi policandre atârnate de cer, Copoul drumul ce ducea în grădinile îngerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o cămașă albastră de școlar, o recunoști? În icoană, rugăciunile încă se mai rostesc singure, ascultă-te! Obrajii topesc flori de gheață în fereastră vezi, și acum sticla este aburită! Lipeai buzele de ea când erai mic și desenai cercuri. Busuiocul de sub grindă mai cară roua botezului pe frunze, ciupicii din lână, împletiți de bunica, pășesc copăcel prin tindă. Uite lingura din lemn: erai singurul nepoțel pentru care bunicul a cioplit o lingură, ceilalți mâncau cu linguri din aluminiu, se cocleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să ardă rozele în felinare, precum lumânările din ceară curată. Peste 40 de zile vrei să colinzi despre o naștere în floarea de păpădie; scutece verzi pentru mântuitorul câmpiilor să împletești în icoană. Spargi zidul și, ca prin minune, înmugure busuiocul sub grindă, stoluri de fluturi se desprind din fotografiile înrămate, cotorul de pâine uscată în buzunarul paltonului coace spice ca un pământ sub unghia lui Dumnezeu. Aceeași durere apasă mereu altfel. Deschizi larg fereastra să golești casa de lumină, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe o jumătate de pahar închinată celor care nu mai sunt, ca pe o căldare cu apă din care fluturii au sorbit stelele (larve de lumină în cupele trandafirilor). Absolutul, un maxim abstract: ploaia dezamăgirii sparge ferestrele, grădina vecinului înverzește, busuiocul după icoană îmbată sfinții, frânghia de rufe leagă destinul cămășilor. Absolutul, un minim insignifiant. S-au adunat gâzele la praznicul trupului: câtă lumină în pântecele viermelui ce sfredele irisul, câte perisabilități în spatele unei furnici, cât confort pentru o conștiință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ascuns într-un cuptor de locomotivă pe o linie moartă; alaltăieri, de frica procurorului, sub o limbă de ceas și-a găsit scăpare. Când îmi măsura tata spatele cu funia udă, păzitorul de la Domnul, după icoană, număra frunze uscate de busuioc. Acum, evidența cărei întomnări o mai ține? Doamne, te rog, alungă sperietoarea aceasta ce hodorogește a tinichea când fâlfâie din aripi! Este timpul să-i dai altă ascultare, Stăpâne! E timpul să-i faci un implant de suflet, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cel mai bine pe vreme de secetă", spunea mămuța. În inima pietrei stă necurăția, sapă adânc, ploaia lui Sfânt Ilie binecuvântează rădăcinile crescute în cer, rugăciunea limpezește izvorul în palma Tatălui, sapă!" Sângele era precum o apă nostalgică în tulpina busuiocului. Buzunarul cu firimituri trăda concretețea nimicului și nimicul se credea trup de martir frânt la o cină de taină. Petru era precum "artistul" lui Kafka: "eu trebuie să flămânzesc, nu pot altfel, pentru că nu am găsit mâncarea care îmi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trupul păsării și iute revine în inima puștii; pruncul se exfoliază de scutece și fuge îndărăt pe buzele mirilor. Ceasul numără până în rădăcină creșterea pomului: din trifoi în apa botezului, din izvor în frunza plopului, din rugina cuielor în floarea busuiocului, până în cântec, până în scutec, până în lapte. Dumnezeule, Dumnezeule, trece te rog paharul acesta plin de furtună! Dumnezeule, primește-mă ca pe o furtună după ce-l beau! De pe Bârgău, o ploaie caldă de vară, ca o stropire de busuioc, binecuvânta livada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în floarea busuiocului, până în cântec, până în scutec, până în lapte. Dumnezeule, Dumnezeule, trece te rog paharul acesta plin de furtună! Dumnezeule, primește-mă ca pe o furtună după ce-l beau! De pe Bârgău, o ploaie caldă de vară, ca o stropire de busuioc, binecuvânta livada. Sub cruce, ca o sămânță, șotronul. Hai la pământ! Vând pământ de flori, pământ, cine mai dorește pământ... ("Niciodată să nu pui două ceasuri alături, spunea tata. Două ceasuri nu au voie să se vadă între ele, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe ochii tăi negri n-am pus nimic. pe buze ți-am pus trandafiri fără spini și te-am rugat, "Taci! E un descânt..." pe gât o ghirlandă cu garoafe și frunze de nuc și sânii i-am înconjurat cu busuioc. pe tors și pe coapse, flori de portocal, iar genunchii i-am prins în magnolii și sâmburi de rodii. sub tălpi ți-am pus toporași ca mersul tău să se odihnească și liniștea să-ți fie parfumată... La Urania Albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
pe tot timpul cântecului, vor aparține unui singur instrument, după posibilități flaut, vioară sau oboi, în înregistrare de foarte bună calitate. Eventual, pentru întâmplări neprevăzute, poate fi înregistrat integral /voce și instrument/ întregul cântec, actriței revenindu-i doar play-back-ul.) "Frunzuliță busuioc, / Maica m-a scăldat în scoc / Să rămân fără noroc, / Și mi-o pus în scaldă spini / Să rămân printre străini. / Da' ar fi făcut mai bine / Să mă ia de mână, / Prefăcută că mă scapă / Să m-arunce-n apă. / Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mobil era, în comparație cu al ei. A râs, am râs împreună. Nu era numai veselă, era ceva mai mult, era fericită. — În sfârșit. Și ieși cu o supieră în mâini. O puse pe masă. Pe spaghete se afla un buchețel de busuioc în formă de floare. Mă servi, apoi se așeză în față mea cu mâinile sprijinite pe masă. — Dar tu nu mănânci? — Mai târziu. Am vârât furculița în farfurie, mi-era foame, nu-mi aduceam aminte de când nu-mi mai fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nimic tare și rotund care ar putea să se rostogolească la vale și să rupă, să sfâșie. Nici nu mă mai pot uita le verze. Știu unde sunt și nu trec prin fața lor. Ocolesc prin dreptul raftului cu pătrunjel, coriandru, busuioc. Cu ele m-aș putea căsători și aș fi fericită. — Să trag în verze ? De data asta a venit cu mitraliera după el. Și-o ține sprijinită pe umăr ca pe-o furcă. Parcă nu din Afghanistan s-a întors
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
ăla să spui despre alde Funeriu de la Educație, nu despre Da Vinci, nu se cade. Acela cu Cina, dânsul, somitatea... Gore și Gicu iau poziția de drepți. Apoi varsă ultimele picături din pahare pe podea. Iar Gicu Încearcă să dreagă busuiocul: Sandule, să ne ierți lipsa de cultură, ne plăceau numai orele de sport. Cu Da Vinci nu ne-am Întâlnit, tot respectul pentru el! Da’ tu știi cine-a zis nu știu la ce echipă joacă Horia Roman Patapievici????? Sandu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mi dau seama. De exemplu, zilele trecute m‑am trezit cumpărând un jerseu Fair Isle de la French Connection. Și de curând m‑am apucat de grădinărit! Sau, cel puțin, am cumpărat niște ghivece foarte drăguțe de ceramică de la Pier, inscripționate „busuioc“ și „coriandru“ și et cetera- și cu siguranță o să cumpăr niște plăntuțe de la supermarket și o să am un rând întreg pe pervaz. (La 50 de pence nici nu prea contează; dacă mor, îți iei pur și simplu altele.) — Gata? zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Din prefață la „Poezii” 1928‐1963, Editura pentru literatură 1964 BIOGRAFIE Măicuța lui fusese dulce și frumoasă. Stăteau la margine de târg - o casă Ce - abia se mai ținea pe căpriori Dar dinaintea ușii aveau un strat de flori: Vâzdoage, busuioc și nemțișori. 84 și când a fost să vie el pe lume, Bărbatul s‐ a‐ mbătat anume: Era al patrulea băiat, și‐ n casă numai sărăcie. Târziu, când s‐ a întors ursuz și beat, I-a înjurat, ‐ Pesemne că de
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
n. 21 septembrie 1886 în satul Dobreni, județul Giurgiu, mort la 8 iulie 1959 la Ocnel e Mari, județul Vâlcea. A debutat cu versuri în 1904 în revista „Literatură și artă română”. Volumul de debut cu două piese; Ilinca , Harul Busuiocului - 1917. Deși un scriitor apreciat și răsfățat de critica literară (Dragomirescu, Lovinescu și Călinescu, în special) rămâne unul dintre cei „uitați”, ceea ce nu facem și noi. „Vasile Militaru, cunoscut de generația interbe lică îndeosebi ca fabulist și autor de scrieri
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
toate nucile au fost culese și urcate în pod, ziua era pe sfârșite; musafirii se pregăteau de plecare, iar Angelina se strecură în camera bunicii, se urcă pe scaun să ajungă la icoană unde pusese bunica mănunchiul de flori și busuioc sfințit adus de la biserică, din buchetul de pe cruce. Rupse o crenguță de busuioc și o așeză cu grijă în ghiozdan, s-o apere de rele și să-i poarte noroc în noul an școlar. Mai târziu, când bunica o pieptăna
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
musafirii se pregăteau de plecare, iar Angelina se strecură în camera bunicii, se urcă pe scaun să ajungă la icoană unde pusese bunica mănunchiul de flori și busuioc sfințit adus de la biserică, din buchetul de pe cruce. Rupse o crenguță de busuioc și o așeză cu grijă în ghiozdan, s-o apere de rele și să-i poarte noroc în noul an școlar. Mai târziu, când bunica o pieptăna și-i împletea părul pentru noapte, Angelina o întrebă: Bunico, de ce unii oameni
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
silă, Ca piperul în mujdei, Ori o virgulă ce-i pusă, Să separe opt titani, Când gândirea lor e spusă După ani de trudă, ani, Sau un semn de întrebare La trei ipoteze șoc, Gata de înșurubare Cu parfum de busuioc, Ori în rol de exclamare Dup-un fapt mai însemnat, Care cere asumare, Când destinu-i resemnat. Orice-aș fi, sub coloritul Dat de cupa cu Cotnar, Vreau să văd sărbătoritul Tot așa, la centenar! 24 februarie 2004 REFLECȚII (CLI) Executăm
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
ani fără unchiul, mai putem aștepta, până-l găsesc. Zău, nu vă enervați. - Ce să găsească dom’le. Nu ți-am spus? Gata! Lichidarea! S-a terminat cu groapa. S-a-nchis. Am nivelit-o, am semănat gazon. Panseluțe, ochiul boului, busuioc și tămâie, tot ce vrei. Tricolorul. Pionierii. Au mai rămas ăștia șase. Nu-ți place ăsta? Nici o problemă! Du-te dincolo, la oficiu, și ia alt săculeț, care-ți place. P-alese, cât mai avem, că nu i-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în câteva secunde, A doua zi, la cinci fix eram așezat în cea mai strategicè poziție, nu știam exact de unde va veni, de aceea supravegheam atent fiecare direcție, cercetând cu atenție chipurile trecètorilor, Îi luasem trandafiri și, în ultimul moment, busuioc! Busuiocul l-am cumpèrat de la o femeie bètrânè care stètea undeva mai la o margine, Corinei îi plècea mult busuiocul, cândva, N-a venit chiar la cinci și, cu toatè vigilenta manifestatè în postul meu de observație, m-a surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]