5,886 matches
-
înspăimântată. Dacă și-ar fi întors fața de la mine cu dezgust? Dacă fugea din cort și mă umplea astfel de rușine pentru totdeauna? Dar ceva îmi spunea că avea să mă primească. A fost o petrecere simplă cu câțiva invitați. Cântăreții la flaut din sat au venit și au plecat repede; unul dintre ciobani a adus în dar ulei și a plecat imediat după ce și-a umplut burta. Laban a fost beat de la bun început și o căuta pe sub fustă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și la casele mari și cântase, dar spre deosebire de ceilalți, ei refuzaseră să cânte cu dansatori, insistând ca audiența să le urmărească cântecele, care se spunea că au calități magice. Misteriosul conducător era o femeie cu văl. Era oarbă, ca cei mai mulți cântăreți la harpă și era o virtuoză a sistrei, clopoțelul-tobă care se ține în mână. După cum se spunea, cântăreața scăpase din fălcile lui Anubis și căpătase o nouă viață, dar el o mușcase de față și de aceea purta văl. Povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pregătea mental pentru asta). Îi strânse mâna, i-o scutură ușor. Puțin mai târziu, se gândi că strângerea aceea de mână era lipsită de căldură; având În vedere circumstanțele, ar fi putut să se sărute, cum fac miniștrii sau unii cântăreți de varietteu. După despărțire, Djerzinski rămase În mașină timp de cinci minute care i se părură lungi. De ce nu demara femeia? Se masturba ascultând Brahms? Ori se gândea, din contră, la cariera ei, la noile-i răspunderi, iar dacă da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a venit logodnicul...”, o anunța fratele mijlociu, aruncând o privire În grădină. Ea roșea; părinții, În schimb, se fereau s-o ia peste picior. Ea pricepea: țineau la Michel. Era un băiat ciudat: nu știa nimic despre fotbal, nici despre cântăreții de muzică ușoară. În clasă, nu era distant, vorbea cu câțiva colegi; dar aceste contacte rămâneau limitate. Înainte de Annabelle, nici un coleg de clasă nu venise la el acasă. Se obișnuise cu gânduri și reverii solitare; puțin câte puțin, se obișnui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
stare de ușoară beție narcisistă. Se mai calmă pe drumul de Întoarcere. Philippe Sollers părea să fie un scriitor cunoscut; totuși, lectura din Femmes o arăta clar, nu reușea să frigă decât târfe bătrâne din mediile culturale; puștoaicele, evident, preferau cântăreți. În aceste condiții, la ce bun să publice poeme imbecile Într-o revistă de rahat? — În momentul apariției, continuă Bruno, am cumpărat totuși cinci numere din L’Infini. Din fericire, nu publicaseră textul despre Ioan-Paul al II-lea. Oftă. Efectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a dat iar o petrecere - pizza și bere, În stil de picnic, cu pahare și farfurii din plastic. Cumpărase un nou echipament video - dernier cri - spunea el (până și eu preferam expresia asta decât „cel mai sofisticat nivel tehnologic”) - și cântăreții și instrumentiștii erau expuși În mărime naturală, aureolați de o lumină de junglă tropicală. Filmul pe care‑l alesese Ravelstein reprezenta una din operele lui preferate: Italianca În Alger de Rossini. Instrumentiștii și artiștii apăreau În cadre plate, subțiri, Înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
junglă tropicală. Filmul pe care‑l alesese Ravelstein reprezenta una din operele lui preferate: Italianca În Alger de Rossini. Instrumentiștii și artiștii apăreau În cadre plate, subțiri, Înalte, largi, insuportabil de reale - artă reînarmată de tehnologie, cum spunea Ravelstein. Fețele cântăreților erau colorate ca sticla venețiană, iar camerele te introduceau până În ochii lor frumoși negri sau chiar până la dinții lor. Ravelstein, Înfășurat În haina lui de casă din păr de cămilă, stătea Întins pe șezlong, admirând și explicând noul echipament - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
patul lui și Își trage cizmele Înalte Poulsen and Scone. Piciorul lui stâng e cu câteva numere mai mic decât dreptul, dar nu șchiopătează. Fumează, bineînțeles, el fumează tot timpul și Își ferește capul de fum, În timp ce Își leagă nodul. Cântăreții și orchestra revarsă valuri de Italianca În Alger. Asta e muzica de fond pentru Îmbrăcare, accesoriu muzical sau fundal, dar Ravelstein are o perspectivă nietzscheană, favorabilă comediei și muzicii de fanfară. Preferabil Bizet și Carmen decât Wagner și Inelul. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
așteptam... Iar tu, Sorine, poți să-ți iei adio de la bicicletă! Oaspeții ridică glasuri indignate. Doamne în rochii de seară cu paiete s-au înroșit și gâfâie. Cozile fracurilor flutură prin aer ca rândunelele. Un tânăr care seamănă cu visătorul cântăreț al lui Caravaggio, numai că în loc de alăută poartă o tavă, execută o piruetă desăvârșită, apoi fandează stânga, forța centrifugă îi șterge tava din mână, cupele de șampanie se fac țăndări, toate deodată, pe parchetul de stejar. Izabela îi șuieră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
eu cel mai indicat pentru a fi pedepsit? Eu, care... Nu că mă apăr. Tovarășul inginer Nisip, care v-a mobilizat și vă conduce la victorie, cunoaște mai bine. Dar vă întreb: nu faceți o mare greșeală sancționând arta? Artistul? Cântărețul istoriei noastre glorioase? Evenimentele sunt în curs de dezvoltare! Istoria lor încă nu s-a scris. Epopeea lor încă nu se cântă. Dacă ucideți artistul, atunci cine să o mai facă toate astea, când va veni momentul ca viitorimea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
este că le place să schimbe încontinuu culoarea spoielii: să o urască pe Jacqueline Kennedy tot atât de mult pe cât au iubit-o, să-i plângă de milă lui Marilyn Monroe tot atât de mult pe cât au insultat-o, să-l disprețuiască pe un cântăreț tot atât de mult pe cât l-au ridicat în slăvi. Dacă Presa este senzaționalistă și vulgară, vina o poartă o societate isterică și crudă... — Și ai pretenția să i se încredințeze acestei Prese și acestei societăți destinul yubani-lor și al acestor selve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
avorteze?” se întrebă ea. „Aveau tot ce le trebuie, putea să-l mai facă și pe al doilea.Ce destin!” În fiecare duminică, Petre era la biserică. Începuse încet, încet, să câștige încrederea preotului și astfel, cu timpul, luă locul cântărețului de la strană, acesta fiind prea bătrân și bolnav, nu mai putea face față. Părintele îl lua și cu botezul așa că, se dusese vestea de Petre că a devenit un om credincios și smerit. Femeile tinere erau cu ochii pe el
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
între două vârste, vorbind și gesticulând de unul, singur. Se numea Petre Soare. Terminase teologia dar nu profesa ca popă fiindcă după divorțul cu Frusina nu se mai însurase astfel că nu putuse fi hirotonisit ca preot. Rămăsese un simplu cântăreț la strană. Frusina s-a căsătorit cu Alexandru, care s-a mutat la ea. Acesta a ajutat-o să își termine liceul și a încurajat-o săși continue studiile. A terminat la fără frecvență facultatea de biologie și a rămas
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
mâncarea, a Început să fie adusă și așezată dinaintea celor, care, mai că-și Înghițeau limba, de poftă și de nerăbdare, imediat ce maestrul de ceremonii a dat semnalul, din prepeleacul În care sta, cu mândrie și la Înalt rang, elita cântăreților, În niște straie populare de-ți luau piuitul, și dotați cu niște instrumente lustruite, de parcă În acea clipă fuseseră luate de pe banda de fabricație. Mesenii se așezaseră, intercalați, absolvenți cu invitați, cadre didactice cu rude, amici, cunoscuți și necunoscuți. O
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
germane și un radical viking armonizau amalgamul sanguin ori poate Îl tulburau; și mama lui Bert era ascunsă acolo, În fluidul ce străbătea trupul tînăr al posibilului viitor președinte american, mare bancher sau doar jucător de fotbal ori baschet; nici cîntăreț de rock nu ar fi fost rău să ajungă Bert, ba ar fi fost chiar grozav; actor; arăta bine. Tată și fiu și-au intersectat o clipă privirile, Thomas coborîse din mașină, urcînd pe trotuar, a fost prima lor Întîlnire
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de voce vă convine ? — în ce sens ? — în sensul gradului de satisfacție pe care îl resimțiți în timp ce vă vorbesc. nu știu dacă ați observat, dar în stînga sus este o comandă pentru opțiuni timbrale. — adică ? — aveți vreun actor sau vreun cîntăreț preferat ? Dacă aveți vreo fantasmă vocală vă pot servi în consecință. Pot să vă vorbesc cu vocea lui marlon Brando sau a lui George Clooney dacă vreți. — Chiar așa ? — absolut. Vreți să încercați ? Dacă vă excită vocea lui George Clooney
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cânte decât câteva linii de exercițiu elementar. Mai mult decât muzica propriu-zisă îl pasionase colectarea materialului. Își făcuse un album de muzică, în care copiase tot ce-i picase în mînă: arii populare, romanțe italiene, fragmente de operă pentru partea cântărețului solist, cântece populare nemțești. - Când ai ceva frumos, zise Titi lui Felix, te rog să-mi dai să copiez. - Am putea să facem împreună duete, când îmi voi aducevioara de la Iași și notele, am caietele lui Mazas, propuse Felix. - Nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
obosit, găsi cu cale să intre înăuntru. Câteva babe dădeau acatiste și se închinau lung pe la icoane, sărutîndu-le zgomotos. Un dascăl moțăia într-o strană, scoțând pe nas litanii fără sfârșit. Moș Costache, fascinat de sclipirea altarului și de îngînatul cântărețului, se simți pătruns de evlavii și începu să se închine larg, cu mâna dreaptă, în vreme ce cu stânga își pipăia locul banilor. Se gândi că Dumnezeu nu se putea să nu-l vază pe el, care se gândea la viitorul Otiliei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
duce nici la closet, fără să ai adeverință c-o iubești pe producție... l-a pus Gheorghiu Dej, pe motiv că așchiaseră împreună, pe meșterul Calistrat mare șef peste Operă. L-a numit șeful unei comisii ce îi atesta pe cântăreții de la Operă. Îi striga, bătea ei un soi de pas de defilare și, când pătrundea în birou, la director, nimerea peste trei profesori: unu îi purica despre canto, altul le măsura contrapunctul... Iar meșterul Calistrat îi întreba despre strung... Și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Pentru-o puică din cartier... Din cartierul Banu Manta Unde râde basculanta Și gândacul urcă panta Doar în ciorăpei și-n geanta Ce-a speriat-o din Atlanta... - Of-of! ținu tactul Genel, dintr-o solicitudine de castă ce există între cântăreți. Într-adevăr, în 200 de metri, se izbiră în cirezile de basculante, râzând în soare și preschimbând mahalalele cerești ale Bucureștiului în ruină, cu nepăsarea cu care ar fi întors doar o față de masă de pe o parte pe alta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cerîndu-ți o cană cu apă, să-i poți oferi ca acum un pahar. Poftim! Bea-l de-aici! - Spune și dumneata, i-am bălmăjit pe limba lui, dacă lumea aceasta mai recunoaște vreun merit?! Dumneata trebuia să te naști vreun cântăreț, vreun artist. Să stai acasă cu Dina, să te scalzi în belșug și să-i scrii povestiri de un milion de dolari. Dacă se apucă să slăbească, să nu-ți pese. Să pui mâna pe ea, să-i întorci mâna
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Farmacie și IATC, ca să ajungă în sfârșit la Drept, unde în spate avea facultatea< din cărămidă roșie învelită cu iederă și despărțită de Operă printr-un gard înalt. Acolo pe alee, câteodată încingeau miuțe și printre goluri se auzeau zbierăturile cântăreților exersând vocalize amestecate cu ale lor care mai scăpau o înjurătură. Imediat se auzea replica tenorilor sau basiștilor controlându-și timbrul, repetată în ritm de Aida. Repetițiile atingeau punctul culminant când interveneau sopranele strigându-și indignarea, pe note muzicale, de ce
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
din palme. Era Zavaidoc. Avea o voce plăcută și râdea. Începuse ușurel: Foaie verde tei rotat, Marna când m-a alăptat, Nu cu lapte, cu păsat, Cu vin vechi m-a adăpat... Nu mai mânca nimeni. Toți întorseseră capul spre cântăreț. Vocea lui acoperea grădina. Chelnerii se opriseră sub lămpi, ascultând și ei. Paraschiv ridică ochii. Didina avea pe buze o spumă subțire și albă de bere. Își lingea gura sălbatică cu limba și strângea ușor fălcile. Frumoasă era! Juca o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nopțile pierdute, împărțea plozilor bucățile de pâine furate de la petrecere și ascunse prin buzunarele lui largi. Bacșișurile le strângea muierea și le ascundea sub saltea. Cine -lar fi văzut mîngîindu-și copiii murdari n-ar fi recunoscut în el pe veselul cântăreț care spunea la ziuă glume fără perdea. Pentru că, altfel, Dumitru era un om trist, când râdea punea mâna la gură, cu spaimă, să nu supere pe cineva. De ăilalți ce să mai vorbim? Parcă era vreunul mai pricopsit? încă Neacșu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întune [coa ]sele dumbrăvi de laur ale castelului răsărit din rădăcini de stânci, ea auzea un glas frumos, parcă de privighetoare, totuși era de om. O arfă, asemenea sunetului blând și regulat al valurilor mării, o acompania. Era un paria cântăreț, care o iubea pe fata de-mpărat. Ea-l văzu răsărind prin crenge în lumina de lună - era nalt și frumos. Pletele negre se ridicau deasupra frunții mărețe, ochii străluceau în bolțile lor ca două flori, [ca două] picături de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]