3,117 matches
-
Morții-Dionysos (În curte la Dionis) am extins studiul și la alte proze: Vasile-Împărăteasa-Excelență (Ghicitor în pietre), Brânduș-Măria Ta (Fata căpitanului); Maria da Maria-Străina- Înger al Morții (Uniforme de general). Omonimia instituită între numele proprii ale străzilor (Popa Soare) și ale cârciumelor (Floarea-Soarelui) amplifică solaritatea geografiei mitice. În al doilea rând, relația de sinonimie la nivelul etimologic (Pe strada Mântuleasa) stabilește echivalențe între cele două tipuri de reprezentanți aflați în "identități/realități alternative", lumi posibile pe care Eliade le definea "două lumi
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
umană de la țară”. Este Într-adevăr ceva cu satul, admite colega mea, s-au petrecut aici schimbări dezastruoase, s-au Întâmplat rupturi irecuperabile, iar „problema principală este lenea, faptul că sătenii au uitat să muncească, stau la televizor, beau la cârciumă sau nu, au fost dresați că alții Îi țin pe ei. Am văzut și eu un reportaj năucitor despre un sat care a primit ajutoare În 1990 și de atunci stau țăranii la poartă, Înjură și așteaptă ajutoare, că așa
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
nu s-a dărâmat; voia și el casă nouă. Altul a făcut găuri rotunde cu pickhammerul, sperând să se dărâme și casa era cu buline, nedărâmată, iar omul Înnebunise de draci. Și, În timp ce se lucra la case, ei stăteau la cârciumă, cu apă până la glezne și beau, răcnind și mustind de draci și invidie”. În timpul emisiunii - se transmitea În direct - o femeie mai vârstnică, care avea doi copii În străinătate, un băiat În America, despre care spunea că-i trimisese bani
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
oarece supraveghere. La birou până la ora 16. Sun acasă, dar nu răspunde nimeni. Mă hotărăsc să iau și eu odată o masă ca lumea. Ajung la Metropol înainte de patru și jumătate. Pustiu, nu-ți vine bine să intri într-o cârciumă la ora asta, e ca și cum ai viola o proprietate particulară. Sunt singur pe terasă împreună patru domni între două vârste, cu whisky-uri și pahare înalte cu gheață pisată. În cele din urmă comand piccata 1 cu orez. Sunt nevoit
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
o manieră condiționată de rigorile viitoare ale edificării statului național. Venirea pe tronul Moldovei (în 1849) a lui Grigore Ghica a însemnat și pentru evreii din Iași o perioadă de relativă relaxare, prin revocarea măsurilor restrictive privind vagabondajul și exploatarea cârciumilor. Era însă prea puțin. În acord cu prefacerile veacului, societatea românească din cele două Principate anunța deja traiectul constituirii unui stat național. Se prefigura o perioadă de adânci prefaceri, cu multe renunțări și sacrificii. “Idealul național devenea politică națională”, chiar dacă
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
distrează cu mic, cu mare, [...] petrece zi și noapte". Sunt "milioane de lucruri" care să te distreze, te simți prins într-un "vârtej", nici n-ai când să-ți recapeți răsuflarea. Sunt mii de spectacole, "mii de petreceri, mii de cârciumi unde te poți duce". Pretutindeni sunt organizate concerte de jazz. Strălucitoarele trupe de balet rusești uluiesc spectatorii, "într-o atmosferă deopotrivă mistică și degajată". Joséphine Baker, vedeta de culoare a spectacolelor de revistă, face mulțimile să se îmbulzească, unduindu-se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de asemenea incandescența senzuală a acelor zile de vară. Violentă este bucuria de a trăi, regăsită în sfârșit. Interzise sub regimul Vichy, balurile sunt acum înjghebate la fiecare colț de stradă, în toate piețele. Ele vor repune curând în drepturi cârciumile, localurile subterane, cazinourile. Pentru soldații americani, care disprețuiesc atmosfera de bistrou, acestea sunt transformate în baruri: geamurile devin fumurii, luminile difuze, iar scaunele de fier sunt înlocuite cu fotolii adânci; acum aici se cântă In the Mood de Glenn Miller
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fi „dezafectate”, măsuri care nu pe patron îl îngrijo ra cât mai ales pe omul din catacombe, care își pierdea locul de muncă, de unde, de bine de rău, îi ieșea banul pe care îl cheltuia imediat ce îl încasa, fie la cârciumă, fie îl preda în mâna soției, căreia nu-i ajungea să-și hrănească puzderia gurilor din casă, majoritatea copii mici, care nu aveau surse de întreținere. Se lucra în trei schimburi, schimbul de noapte unde lucra și tatăl meu intra
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
de abia se descurcau, mai ales că aveau și câte 6-12 copii în fiecare familie, dacă nu mai mulți. Cum în sat doi gospodari, Grigoraș și Ghiță Darie își croiseră niște case mari, în care își deschise seră și niște cârciumi, majoritatea minerilor când coborau de la mine, istoviți de muncă, se opreau din drum și intrau să mai zăbovească aici. Beau o țuică sau un pahar de vin, apoi altele, după care își continuau drumul spre casă. Cârciumarii aveau obiceiul lor
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
obligați să-i și însoțească, unii din ei ajungând prizonieri în Uniunea Sovietică și repatriați, întâmplător, și după 10-15-20 de ani de la terminarea războiului. Țin minte că într-o duminică, dimineața, la locul unde la noi funcționau și cele două cârciumi, s e adunaseră vreo șase mineri, dar și copchilăraie care căscau gura să afle ce mai discută minerii despre întâmplările vremii. Unul din cei șase, un uriaș, cam de aproape doi metri statura, cu ceas de buzunar, legat în lănțișor
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ajunge... Peste două zile, voi fi la București și mă bucur să regăsesc mediul familiar al casei natale și tabieturile mele cotidiene. Aci, printre căsuțele răspîndite în spațiul vălurit al Văii Crișului, nu se află nici poștă, nici farmacie, nici cîrciumă, nici dispensar, nici cel mai primitiv cinematograf. În schimb, în casele oamenilor, se găsesc destule aparate de radio și de televiziune. Seara, cînd bărbații se întorc de la mină sau se pregătesc să intre în schimbul de noapte iar femeile și copiii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Party”, dat pe gratis, umblă acum pe străzi În căutarea unui alt sălaș al lui Bachus. Nici Clocoteală, lăutarul care-și plimba acordeonul prin zonă, nu a mai fost văzut, Actorii Naționalului ieșean mai Încearcă din când În când ușa cârciumii. „Închis. Zâmbește. Mâine va fi și de, atârnat pe geamul camuflat cu hârtie albă. mai rau”, stă scris sub un rânjet ver Dincolo de această ușa, În subsolul de câțiva metri patrati, puțin mai mare decât celulă pe care o Împărțea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
alti 100 de deținuți politici, locuiește astăzi ieșeanul Alexandru Tăcu. El cere acum ajutorul lui Ion Iliescu, presedintele României, pe care Îl consideră camaradul sau de dizidenta anticeaușistă. „Am fost dați afară din casă” Ce diferența există Între Jilava și cârciuma „La Matale?”, se Întreabă bădia Sandu. „Din Jilava ieșeai doar cu picioarele Înainte, dar de «La Mataleă ieși pe picioarele tale”. Sau aproximativ. Are 71 de ani. Tot atâția ani cât au fost Încarcerați cei șapte bărbați ai familiei Tăcu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
uriașelor lui pagini? Cine poate să le-ntoarcă, fiind ele atât de grele, Spre-a cunoaște omenirea ce minuni sunt scrise-n ele?... Vasile Militaru 779. „O bibliotecă vastă și bine înzestrată este de multe ori o firmă bună la cârciumă rea și mulțimea cărților este o bogată mărturie despre ignoranța proprietarului.” Oxenstierna 780. „Shakespeare! adesea te gândesc cu jale, Prieten bun al sufletului meu; Izvorul plin al cânturilor tale Îmi sare-n gând și le repet mereu. Atât de crud
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
dimineața următoare, niciun reflex de foc pe vreo fereastră întredeschisă, oricare ar fi fost ea; de altminteri, erau toate închise, cu storurile lăsate. Seara următoare, locotenentul și-a petrecut-o la Cetatea Albă, antrenat de niște camarazi care descoperiseră câteva cârciumi deochiate cât cuprinde, unde cântau tarafuri de țigani. Doar peste două zile, întorcându-se acasă după-amiaza devreme, își spuse că putea face eventual un tur de plajă înainte de a se culca (devreme!). La vilă nu a întâlnit-o decât pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
descoperiseră un han spre interiorul ținutului și își petrecea serile libere ascultându-le bancurile care nu-l mai amuzau și bând vreo poșircă ce-i provoca migrene. Involuntar, intra în pielea unui soț care preferă să-și treacă timpul la cârciumă, obosit de viața conjugală și obosit de toate. Dar se pare că și cele două femei se culcau din ce în ce mai târziu. Le găsea mai mereu în salon, tăcute și absente. Conversația, orice conversație, suna fals, tăcerea devenea tot mai grea și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
auzea prin somn zgomotul mașinii de cusut duruind nebunește. Se trezea și ciulea urechea. Liniștea, și mai adâncă din cauza vuietului mării, ca o amenințare perpetuu amânată, era totală. Adormea la loc și visul începea iar. Într-o seară, într-o cârciumă din Cetatea Albă, un camarad care băuse mai puțin îl luă deoparte: "Ce nu-ți merge bine, Aldan?" Era Cozmescu, unul dintre aceia cu care nu schimba de obicei decât fraze banale sau de serviciu. Avea o față lată, de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
instituțiilor, magazinelor, profesiunilor liberale ș.a., am selectat, cu titlu exemplificativ, mai multe secvențe (reproduse însă integral) referitoare la profesii sau instituții importante, renunțând, cu părere de rău, la multe altele (arhitecți, avocați - o listă interminabilă, dentiști, patroni de drogherii, de cârciumi - atât de îndrăgite de bucureșteni ș.a.). Atragem atenția că profesiunile sau instituțiile respective fiind prezentate în limba franceză, ordinea alfabetică a traducerilor în limba română în cadrul acestei Anexe nu a putut fi întotdeauna respectată (de pildă Jurnaux, în franceză, Ziare
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
puțuri cu „apă ordinară“, 602 cu „apă bună“ și 58 de „puțuri mecanice“; transportul apei se efectua cu 449 sacale. În oraș se aflau 37 redacții de jurnale, 19 farmacii, 12 librării, 8 tipografii, 5 băi publice, 1 327 de cârciumi (revenind - mare veselie! - o cârciumă la 140 de locuitori!), 337 băcănii, 240 croitorii, 187 medici, 49 farmaciști, 9 „dentiști“, 9 spitale, 92 moașe, 30 tăbăcării, 97 mori cu cai, 12 mori cu abur, două turnătorii de fontă etc., etc. (cf.
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
cu „apă bună“ și 58 de „puțuri mecanice“; transportul apei se efectua cu 449 sacale. În oraș se aflau 37 redacții de jurnale, 19 farmacii, 12 librării, 8 tipografii, 5 băi publice, 1 327 de cârciumi (revenind - mare veselie! - o cârciumă la 140 de locuitori!), 337 băcănii, 240 croitorii, 187 medici, 49 farmaciști, 9 „dentiști“, 9 spitale, 92 moașe, 30 tăbăcării, 97 mori cu cai, 12 mori cu abur, două turnătorii de fontă etc., etc. (cf. Aurel D. Pe trescu, Semnificația
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
și varietatea unor taxe în funcție de un loc sau altul, și pe diferite categorii. Pentru asta, tarifele, chiar dacă până la un anumit punct sunt bine înțelese de popor, capătă totdeauna un caracter odios și, de aceea, se prestează unor bârfe la cuvioasa cârciumă, despre traficul și negoțul lucrurilor sfinte, despre contaminarea spiritualului, până chiar și despre o discriminare a sufletelor făcută de preot în fața aceluiași Dumnezeu, referitor la viața de dincolo. Deci, asta sigur, mai ales azi, este unul dintre motivele cele mai
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de secol de când „lumea cea bună“ mergea la restaurant pentru revelion. Claymoor ne spune aceasta în l’Indépendance Roumaine de la 3 ianuarie. „La miezul nopții s-a revelionat mai peste tot, în cerc intim, în lumea mare ca și la cârciumă. Câteva doamne mari (grandes dames) au trecut de la teatru la restaurant unde, într-un cabinet particular, și-au muiat rumenele lor buze într-o cupă de Mumm frapată.“ Iată singura deosebire: pe când astăzi lumea revelionează în sălile mari ale restaurantelor
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
a contrabandei a fost capturată. Casa de la Colentina: în sfârșit, mai era și casa de la Colentina. Între comuna București și comunele rurale dimprejur exista o limbă de pământ neutră numită „raion“. În comuna Colentina, la marginea raionului, se află o cârciumă unde se făceau mari depozite de spirt, fiindcă acolo taxa accizului era numai de 50 bani la decalitru. Iar la limita cealaltă a raionului, pe teritoriul comunei București, era o altă cârciumă. De la cârciuma din comuna Colentina până la cârciuma din
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
comuna Colentina, la marginea raionului, se află o cârciumă unde se făceau mari depozite de spirt, fiindcă acolo taxa accizului era numai de 50 bani la decalitru. Iar la limita cealaltă a raionului, pe teritoriul comunei București, era o altă cârciumă. De la cârciuma din comuna Colentina până la cârciuma din comuna București era săpat, pe sub șoseaua raionului, un tunel, și astfel butoaiele cu spirt de la cârciuma din comuna Colentina treceau în comuna cealaltă. Cu chipul acesta, o mare parte a Bucureștilor era
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
la marginea raionului, se află o cârciumă unde se făceau mari depozite de spirt, fiindcă acolo taxa accizului era numai de 50 bani la decalitru. Iar la limita cealaltă a raionului, pe teritoriul comunei București, era o altă cârciumă. De la cârciuma din comuna Colentina până la cârciuma din comuna București era săpat, pe sub șoseaua raionului, un tunel, și astfel butoaiele cu spirt de la cârciuma din comuna Colentina treceau în comuna cealaltă. Cu chipul acesta, o mare parte a Bucureștilor era alimentată cu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]