4,175 matches
-
nu s-ar admite că Urmuz a făcut literaturii europene cadoul straniu al primului text veritabil suprarealist?"). În preajma stării de grație, în toiul unor revelații, condeiul alert, sagace al doamnei Elvira Sorohan incită, vibrând de neliniștea unui spirit efervescent. Un cărturar autentic Emanuela Ilie Oricât de greu de crezut ar părea pentru cine îi cunoaște energia intelectuală la fel de vie, de percutantă ca oricând sau măcar condeiul publicistic, sagace și sclipitor ca întotdeauna, de la debutul editorial cu Iluminismul transilvan (Editura Universității, Iași
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cronologia sufletului autoarei care își caută, în fiecare dintre scriitorii admirați fără rezerve, un "afin de elecție, construit ca un fel de dublu al său... o figură pereche în mai multe linii constitutive ale personalității". Șlefuindu-și neobosit profilul de cărturar autentic, recomandat nu numai prin erudiție, ci și printr-un spirit anti-relativist, exigent în principii, consecvent în gusturi și elegant în argumentații. Admiratorii săi fideli, între care se situează și semnatara modestelor considerații de față, speră că se vor mai
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Elvira Sorohan) Dan Gabriel Onțeluș Comunitatea intelectuală, în general și aceea românească, în particular suferă incurabil, se pare, de o formă pernicioasă de autism spiritual. Autosuficiența, amnezia anomică, nerecunoștința, ambiguitatea identitară și diabolizarea alterității sunt câteva dintre simptomele pe care cărturarii români le manifestă. Celebrând personalitatea Doamnei Elvira Sorohan, înțelegem să evidențiem autentica menire a omului învățat în societate, chiar dacă evoluțiile globaliste ale ultimelor două decenii par a arunca în derizoriu modelul umanist, cultivat în mod tradițional în cadrul învățământului superior. Vocația
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de imaginea profesorului și relaționată, prin acest filtru, cu opera erudită a istoricului literar. De aceea, specialistul în Literatură română veche, (de)ținând de-a lungul unor decenii cursul magistral corespondent, prevalează, în memoria amfiteatrelor noastre, în complexul profil de cărturar al Doamnei Elvira Sorohan. Însă nici la Catedră și nici în bibliografia de autor, crescută o dată cu impresionanta carieră dedicată Universității, Doamna Elvira Sorohan nu a fost exclusiv un istoric și un interpret al acestei perioade literare. Că i-a imprimat
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
model uman în predosloviile vechi românești Laura Lazăr Zăvăleanu 1. "Izvor de viiață în veaci nescăzut și nesăvârșit..." Premise, motivație, finalitate Există în predosloviile românești vechi o secvență compozițională ce apare de câteva ori, încercând să surprindă febra căutării unor cărturari în măsură să dea la iveală cartea de care este nevoie într-un anumit moment. Imaginea construită pare să semene, de fiecare dată, cu aceea regăsită în basmele ori legendele populare (vezi Mănăstirea Argeșului, spre exemplu) sau în cărțile populare
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
construită pare să semene, de fiecare dată, cu aceea regăsită în basmele ori legendele populare (vezi Mănăstirea Argeșului, spre exemplu) sau în cărțile populare de tipul Alexandriei, unde împăratul dă șfară în țară pentru a se găsi viteazul, vraciul sau cărturarul în măsură să poată soluționa criza amenințând regatul său. Motivul eroului salvator apare, cu structură similară, și în contextul deloc fabulos al Țărilor Române aflate în criză culturală identificată, și a cărei soluție nu va mai fi nașterea miraculoasă a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
nu numai ca formă de intercesorat om-Dumnezeu, dar și ca mijloc fundamental de educare și edificare culturală și intelectuală a celor de același neam și credință. Pentru că, sintetizând realitatea complexă a unei întregi societăți, predosloviile devin adevărate agore simbolice de unde cărturarii vremii ambiționează să modeleze mințile și spiritele în domenii tot mai vaste, cel mai adesea cu sentimentul și conștiința necesității și importanței propriului act de pionierat, ca și al nevoii de explicitare, de inițiere și învățare a norodului. Ele schițează
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
hrésturi (?) ale păcatului"), vindecare ("și cu văpaia căldurii sale încălzéște sufletele și inimile céle degerate cătră Dumnezeu"), amintind, dintr-un imaginar creștin atotprezent, sabia de foc a Arhanghelului Mihail. Dincolo de originalitatea imaginilor, trebuie reținută arta nuanței de excepție prin care cărturarul valah, încărcând de fiecare dată metafora cu dublă funcție, de sens contrar, concepe cartea ca pe un farmakon ce, simultan, vindecă și pedepsește, întărește în credință și veștejește păcatul. "Derept aciasta rog pre dumnévoastrî pentru liubovul priimiți aciasta carte spăsitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
studiu, ca în picturile lui Ghirlandaio, Caravaggio sau Rubens, fie, ca la Bellini, Palma il Vecchio și din nou Rubens, dintr-o altă pânză, într-un spațiu intermediar, deschis spre lume și sintetizând-o simbolic, cum scrierile sfântului și ale cărturarilor români o și realizează, în fapt. Iată-l, spre exemplu, pe Mitropolitul Ștefan al Ungrovlahiei, într-un dialog confesiv cu cititorul, reflexiv și autoreferențial, cu interogări de sine și mărturisire a lăsării în nădejdea puterii divine, așa cum se configurează el
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
metaforă ce îl transformă, orfic, prin armonia vieții interioare și exterioare, în instrument rezonator al iubirii și devoțiunii pentru obște, sub ale cărei degete e gata oricând să vibreze. Nimic mai impresionant decât această profesiune de credință a unui arhiereu cărturar și patriot al cărui cântec pentru obște se bănuiește că în 1780 ar fi fost curmat, pe neașteptate, de inamici politici, tocmai datorită implicării sale în acțiunile nu doar de iluminare a neamului, ci și de eliberare a lui de sub
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
întâmpla", în 1644, la curtea lui Matei Basarab, în solie de pace din partea lui Vasile Lupu. Splendidă imagine de istorie culturală a perioadei, surprinzând detaliile efervescentelor schimburi de idei din întâlnirile erudiților vremii, si, cu precădere, dialogul între doi mari cărturari, unul din Moldova, celălalt din Țara Românească, vorbind despre situația politică și culturală din Ardeal, dar, mai ales, despre cea religioasă și despre sufletele turmei transilvănene. Totul pornind, ca într-o exemplară poveste a Bibliotecii-rezumat al lumii și istoriei, de la
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de a discerne, dreapta credință, iubirea de învățătură. Portrete similare, memorabile, regăsim și în alte predoslovii, așa cum Biblia de la 1688, evaluând calitatea traducerii lui Milescu Spătaru în descendența cărei se și așezau autorii grandioasei întreprinderi schițează, cu două epitete, profilul cărturarului, "dascăl și învățat în limba elinească". Gheorghe Radovici, propunând modelul Mitropolitului Antim în prefața la Octoihul de la 1712, reia atributele exemplare, adăugând grija pentru obște și responsabilitatea față de sufletele turmei avute în pază, concentrate în alegoria recurentă a ierarhului erudit
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cu mare lipsă în veac, asemenea cărților. "Iubitoriu de ostenele" precum minunat se autodefinea Teodosie, Mitropolitul Țării Românești, la finalul predosloviei Triodului de la Buzău, din 1700, adăpostindu-se în lucrul împlinit și în bucuria finalizării lucrării duhovnicești și intelectuale deopotrivă, cărturarul (prelat, despot luminat, boier iubitor de învățătură, ori simplu locuitor ce avusese șansa accesului la instrucție) simte nevoia și datoria să înmulțească darul primit, împărțindu-l cu ceilalți. Laitmotivul lipsei de carte este omniprezent în predosloviile enumerând motivațiile fundamentale ce
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
același text prefațatoriu al lui Theodosie, exultând că, de acum "nu ne vom mai împruta [...], ce și noi ca ale noastre le vom avea și altora cui va trebui de acestea, osârdie vom împărți". De o parte, modelul auctorial al cărturarului ce scrie sau tălmăcește în limba proprie și care (proiectând simbolic ipostaza exemplară a Apostolilor transcriind istoria hristică sub inspirația Duhului Sfânt), sunt receptați ca intercesori între cei simpli și neînvățați (proști, în limba perioadei) și sensul Scripturii, "pogorât" "tot
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
a tălmăcirii integrale a lucrării sacre în limba de obște. Focalizarea rolului domnului de susținător al vestirii cuvântului lui Dumnezeu "în țara Măriei tale, întru toate limbile" adaugă un important detaliu de istorie culturală și religioasă: domnitorul creștin, mecena al cărturarilor pe care îi trimite să se perfecționeze în studiul limbilor sacre, pentru a putea reveni ăn țară "să vestească cu de-adinsu cuvântul lui Dumnezău". Ne-am întreba ce subliniază aici acest cu de-adinsul. Este, oare, o sugestie de nuanță politică
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
1757) ca întreprindere culturală coerentă, de parcurs și expresie deontologică și de asumare, cu conștiința responsabilă a propriilor fapte și (re)cunoașterea celor de referință de dinaintea sa. Ideea care se relevă este emblematică și explică, în fapt, întreaga grijă a cărturarilor români pentru acțiunile lor intelectuale și pentru portretele de "binefăcători" ai cărții conturate în panegiricele deloc rare: scoaterea în lumină a unei cărți este un act cultural ce vine în continuitate și descendență de idee și atitudine, pregătind și construind
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Furnicoleul au pierit neavând mâncare și țâncii leilor s-au părăsit în de sine. Ms. 4389: Furnicoleul au pierit pentru că n-au avut să mănânce. Notă marginală: tigrul O primă constatare se impune. Există o coincidență totală între opțiunile diferiților cărturari români care s-au aplecat asupra textului respectiv, contribuind la configurarea sa. Este vorba despre traducătorul inițial al pasajului, Nicolae Spătarul Milescu, precum și revizorii săi anonimi, ale căror opțiuni reunite sunt reflectate de formularea din Ms. 45, precum și revizorii finali
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
1938 (ed. a II-a, 1939). BIBL.ȘAGUNA = Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură (...), tipărită (...) cu binecuvântarea excelenției sale, prea sfințitului Domn Andreiu, Baron de Șaguna, Sibiiu, 1856-1858. BIBL.VULG. 1760-1761 = Biblia Vulgata, Blaj, 1760-1761 [versiune manuscrisă elaborată de un colectiv de cărturari greco-catolici, sub conducerea episcopului Petru Pavel Aaron], Cuvânt înainte de acad. Eugen Simion, Editura Academiei Române, vol. I-V, București, 2005. DLR = Dicționarul limbii române, (serie veche), București, 1913, 1940, 1949 [literele A, B, C, D-De, F-I, J-lacustru]; (serie nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și al acțiunilor practice neîntârziate. Nu lipsită, așadar, de motivație și sens, observația aparent hazardată pe marginea saltului valoric înregistrat de societatea moldavă, în mai puțin de două decenii, către mijlocul veacului XIX (asupra căreia vom reveni), a unuia dintre cărturarii reprezentativi ai vremii, Alecu Russo, definind mai curând o stare de spirit euforică specifică vârstei, va fi contabilizat, între altele, și preocupările, proiectele și înfăptuirile "hodocinene": economice, științifice, didactice, artistice, tehnice sau urbanistice. Toate aveau să fie supuse cu timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
social, ca și în psihologia indivizilor. Direcția antifeudală a efortului regenerativ, deșteptarea, amploarea și generalizarea conștiinței naționale pretutindeni în spațiul românesc, alături de ispita sau mirajul occidentului constituie tot atâtea semne ale resurecției colective, declanșate de boierii luminați, de clericii și cărturarii sfârșitului de veac anterior și continuată, fără sincope, de corifeii generației pașoptiste. Iar direcția națională, majoră, a aceluiași efort s-a impus în cadrul unui sistem de idei politice bine conturat încă din ultimul pătrar al veacului Luminilor. Eforturile boierimii pământene
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
devine instrument sau (după caz) armă de luptă pentru diminuarea distanțelor ce continuau să separe lumea veche de cea nouă și, respectiv, societatea moldo-valahă sau românească de cea europeană. Din argumentația tradițională, ca și din motivația prezentului tot mai convulsionat, cărturarii și militanții patrioți ai deceniilor de mijloc ale veacului XIX au desprins, cu tactul și discernământul pretinse de împrejurări total neprielnice, concluziile politice ce puneau în evidență iminența revoluției și, implicit, a metamorfozei la scară generală. Momentul istoric pașoptist, marcând
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
condițiile cele mai favorabile pentru ca "producerea plantelor și înmulțirea vitelor să aducă cât se poate de mult folos cu cheltuiala cea mai mică"1. Răspunsul, formulat cu promptitudine la doar două zile după transmiterea cererii, cuprindea numele celui mai cunoscut cărturar al momentului, aga Gheorghe Asachi și, lesne de imaginat, pe cel al lui Carol Mihalic de Hodocin, în calitatea-i de director al Școlii de arte și meșteșuguri. Lor avea să li se asocieze, în structura noului organism instituțional, președintele
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
sfetnici. O posibilă explicație ar fi dincolo de eventualele speculații în legătură cu rolul malefic al lui Cezar Librecht în "selecția" personalului auxiliar și a cadrelor din jurul domnitorului relațiile mai vechi, dacă nu și curente, ale lui Mihalic de Hodocin cu Gheorghe Asachi, cărturar ale cărui gesturi sau acțiuni separatiste din ajun îl situau departe de tabăra unionistă și, implicit, de cercurile influente ale noii administrații. Specialist cunoscut și recunoscut în varii domenii tehnico-economice ale societății moldave, el pare să fi ignorat, totuși, convulsiile
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
prelungi sau mai scurte, în funcție de conștiința morală, de preferințele fiecăruia dintre cei implicați în astfel de situații, prezentate și cu puține figuri literare în scrierea de la (1e). Numele lui Iorga a fost amintit doar pentru vioara Steiner dăruită de marele cărturar prin 1940 copilului de 12 ani cât avea autorul atunci. (1e, p. 93) Unii mai de timpuriu, alții mai târziu tot ajung să fie frământați de întrebări filosofice. Se repetă astfel ceea ce satiriza Molière prin Jourdin, care făcea proză (și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a spațiului arab de astăzi a cunoscut succesiv influența greacă (în Levant și Egipt), stăpânirea romană și apoi bizantină (în sudul și estul Mediteranei). Toate aceste coordonate istorico-geografice au fost consemnate de învățații vremii în scrierile lor, precum și de unii cărturari din perioadele următoare. a. Egiptenii au efectuat călătorii încă din epoca Regatului vechi (2500-1500 î.Hr.), pe cursul Nilului până la a cincea cataractă, pe Mediterana până în orașele-cetăți feniciene, pe Marea Roșie până în Yemen (“Arabia fericită”) și Somalia, ocazii cu care au cunoscut
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]