2,949 matches
-
vorbea cu gura aproape lipită de un sac. — Calmează-te, Wesley. — SĂ mă calmez, așa zice omu’ Ăsta, continuă negrul. SĂ mă calmez. De ce să mă calmez? Pen’ că mor ca un cîine? M-ai adus aici. Scoate-mă acum. — Calmează-te, Îi spuse bărbatul cu blîndețe. — N-o să vină. Știu că n-o să vină. Crede-mă, mi-e frig. Îți spun, nu mai suport durerea și frigul Ăsta. BĂrbatul se ridică, simțind un gol În stomac, și amețeala Îl cuprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
O, Doamne, spuse negrul. — Nu crezi că, odată ce te-ai mișcat, n-o să te mai doară așa de tare? — SÎnt rănit, spuse negrul. Nu mă mișc deloc. Ce mai om, așteaptă s-arunc saci cu băutură, cînd eu sînt rănit. — Calmează-te. — Dacă mai zici o dată chestia asta Înnebunesc. — Calmează-te, spuse bărbatul pe un ton scăzut. Negrul urlă și, pipăind puntea, apucă piatra de moară de sub traversă. — Te omor, spuse. Îți scot inima. Nu faci tu asta cu o piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ai mișcat, n-o să te mai doară așa de tare? — SÎnt rănit, spuse negrul. Nu mă mișc deloc. Ce mai om, așteaptă s-arunc saci cu băutură, cînd eu sînt rănit. — Calmează-te. — Dacă mai zici o dată chestia asta Înnebunesc. — Calmează-te, spuse bărbatul pe un ton scăzut. Negrul urlă și, pipăind puntea, apucă piatra de moară de sub traversă. — Te omor, spuse. Îți scot inima. Nu faci tu asta cu o piatră de moară. Calmează-te, Wesley. Negrul bălmăji ceva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai zici o dată chestia asta Înnebunesc. — Calmează-te, spuse bărbatul pe un ton scăzut. Negrul urlă și, pipăind puntea, apucă piatra de moară de sub traversă. — Te omor, spuse. Îți scot inima. Nu faci tu asta cu o piatră de moară. Calmează-te, Wesley. Negrul bălmăji ceva cu fața Înfundată-n sac. BĂrbatul continuă să ridice Încet sacii cu băutură și să-i arunce-n apă. În timp făcea asta, auzi un motor, cînd Își ridică privirea zări o barcă ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-și putu transfera cartierul general într-o clădire mai puțin vizibilă. Chiar înainte de amiază ajunse raportul de ieșire din încercuire, care preciza că două din cele trei legiuni, cantonate în tabere, atacau în forță la porțile principale. Veștile l-au calmat. Începu să gândească în termenii unor informații mai largi și mai importante despre ceea ce se întâmpla. Și-a amintit cu neplăcere că departamentele lui erau probabil în posesia unor informații pe care - zorit de Clane - le solicitase cu câteva luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
mele și, pe deasupra, la spital se așteaptă și o inspecție de la minister. - Stai un pic. Spală-te pe mâini, și apoi vom mai discuta; te-am așteptat să luăm masa împreună. Olga urmă sfatul mamei sale și încercă să se calmeze. Mâncă ceva, apoi începu să se plimbe agitată prin casă, fără un motiv anume. Se vedea cât de colo că nu avea putere să-și țină În frâu nervii porniți într-un galop nebunesc. - Tot nu te-ai liniștit!? - Cum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
eu vorbeam pe cealaltă linie ca să comand bluza pe care o voiai de la Prada. Andrea tocmai pornea. Îmi pare foarte rău și n-o să se mai Întâmple. Minunea minunilor. Perfecțiunea Întruchipată vorbise, și Încă În apărarea mea! Miranda s-a calmat puțin pentru moment. — Foarte bine atunci. Du-te să-mi aduci Înghețata, Andrea. Și cu asta, a intrat În biroul ei, a ridicat telefonul și a Început să gângurească ceva cu B-DAD. M-am uitat la Emily, dar ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
domeniul modei, cât poate fi de greu? l-am maimuțărit eu și mă uram tot mai mult pe clipă ce trecea. Vai, mă scuzați dacă nu putem fi cu toții buni samariteni sau doctoranzi! Mă scuzați dacă... — Sună-mă după ce te calmezi, a zis el. Nu mai stau să ascult toate astea. Și a Închis telefonul. A Închis telefonul! Am așteptat să mă sune din nou, dar n-a făcut-o, și până când am adormit, În sfârșit, pe la trei dimineața, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la față. Mă simțeam de parcă ar fi putut să Întindă mâna și să mă plesnească peste față, să Îmi spună că sunt un rahat total lipsit de talent, fără aptitudini, o ratată totală și absolută. Nu aveam timp să mă calmez și să Îmi reamintesc că e vorba doar o ființă omenească la fel ca oricare alta (teoretic, cel puțină care nu e Încântată să stea În ploaie și care se răzbună pentru asta pe asistenta ei aflată la cinci mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
așa că m‑am repezit pe scări, m‑am năpustit sub duș, am petrecut câteva minute aranjându‑mi părul ca să arate bine și mi‑am Împachetat rapid hainele pentru a doua zi. Cum trecuse deja de ora unsprezece, traficul se mai calmase, așa că am ajuns la apartamentul lui Alex din Brooklyn În mai puțin de cincisprezece minute. A părut realmente Încântat să mă vadă și mi‑a spus de nenumărate ori cum nu Îi vine lui să creadă că am bătut atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ar fi să refuze pe cineva numai pentru că fusese dat afară de Miranda, nu ar mai avea nici un scriitor. Mi‑am terminat cafeaua și, cu un nou val de energie, mi‑am adunat portofoliul cu diverse articole scrise, m‑am Îndreptat - calmă de data asta, fără un telefon În mână care să sune continuu și fără o grămadă de cafele după mine - spre Elias‑Clark Building. După o clipă sau două de analiză de pe trotuarul de vizavi, ca să mă asigur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
puțin, să facă act de prezență. Nu vrea să ațâțe pe țărani, ci să-i liniștească. Nu va lua cunoștință că focul a fost pus, ci va proceda ca și când ar fi un incendiu oarecare... Mai târziu, după ce se vor fi calmat spiritele, va întoarce el foaia și se va răfui cu toți zurbagiii de azi. În colțul cârciumii, la încrucișarea spre conac, ulița era cuprinsă de țărani. Plutonierul, în fruntea celor patru jandarmi, se apropia cu pași rari, cu o figură
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
măsurîndu-i cu dispreț, și apoi urmă către ceilalți: Spune tu, Profire, vasăzică... Ascultând spusele încurcate ale celor întrebați, Miron Iuga simțea cum i se urcă tot sângele în obraz. Îndrăzneala lui Trifon îi fierbea creierii, oricât se sforța să se calmeze și oricât își dădea seama că ticălosul înadins caută să-l scoată din sărite ca astfel să ațâțe pe ceilalți. În același timp și Trifon Guju se socotea umilit că boierul nu-l lăsa pe el să explice, deși el
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ograda mea?... Să mă înfrunți tu pe mine?... Ei, stai atunci că te învăț eu pe tine omenie, tîlharule! Vocea bătrânului Iuga se schimbase și se înmuiase. Intră repede în casă. La fiece pas își zicea că trebuie să se calmeze. Îi tremurau însă și mâinile, și genunchii, numai în inimă îi bătea un ciocan cu lovituri asurzitoare. În camera de culcare, deasupra patului, atârna o pușcă de vânătoare, veșnic încărcată. O smuci din cui. Afară toate limbile se dezlegară. Numai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ulterior, el se poate spăla pe mâini. Dar incidentul cu un ziarist bucureștean și prieten al lui Grigore Iuga poate să creeze complicații cu repercusiuni mai mult decât plicticoase. Reculegîndu-se puțin din stupoare, interveni amical și în franțuzește, căutând să calmeze pe Tănăsescu, care se îndîrjea din ce în ce mai tare: ― Eu nu permit nimănui!... Oricine ar fi!... Să fie și Dumnezeu, eu nu permit!... Titu Herdelea se făcuse ca ceara, și de indignare, și de emoție, își dădu îndată seama că amestecul lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o iau de acolo. Urechile imi țiuie puternic. Respir adânc de câteva ori ca să nu-mi pierd controlul, precum cealaltă fată. Membrele-mi sunt rigide și nu știu ce să fac cu mâinile. Cu cât mă gândesc mai mult la a mă calma, cu atât mi se înrăutățește starea de spirit. Trupul începe să-mi tremure. Ca să-mi abat atenția în altă parte, mă holbez la operele de artă care înconjoară cadrul ușii. O caligrafie în aur pe plăci negre de lemn redă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
înainte, toată lumea privește cu nerăbdare. Simt privirea lui Nuharoo îndreptată în direcția mea și încerc să par sigură pe mine. Am răcit aseară și acum mă doare capul. Am băut pahar după pahar de apă în încercarea a a mă calma. Tung Chih se oprește și se întinde spre tavă. Mă simt de parcă eu aș fi pe masă, și nu obiectele. Am nevoie brusc să merg în camera de toaletă. Ies în mare grabă din sală și izgonesc servitoarele înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să faci ce vrei în legătură cu Su Shun, atâta timp cât respecți faptul că „soarele răsare la est și apune la vest“, spune ea, referindu-se la noi două. Mă uimește că Nuharoo consideră lucrul ăsta important, însă îi dau cuvântul meu. Se calmează pe loc și spune: — De ce nu te ocupi tu de asta și pe mine doar să mă informezi din când în când? Urăsc să stau în aceeași încăpere cu bărbați ale căror răsuflări miros urât. La început, suspectez că Nuharoo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
facă ceva pentru a opri decretul. El îmi spune să nu-mi fac griji. Mă face să înțeleg că Su Shun e la conducere și că el nu va îndeplini ordinul lui Hsien Feng. A răspuns „da“ numai ca să-l calmeze pe Majestatea Sa. Curtea avea încredere că Su Shun îl va face pe împărat să se răzgândească - toată lumea știe că Kuei Liang e imposibil de înlocuit. În lunile care au trecut, împăratul Hsien Feng a devenit și mai dependent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu eunucii să împartă profitul. S-a dovedit implicarea doamnelor Mei, Hui și Li. Hsien Feng a fost furios și a ordonat ca ele să fie date afară din palatele lor. Eu și Nuharoo am fost cele care i-am calmat mânia, și l-am făcut să se răzgândească, spunându-i: „Sunt vremuri grele ca să vă așteptați de la toată lumea să dea dovadă de noblețe. Nu am avut parte de destulă umilire?“. Încheieturile încep să mă doară din cauză că stau în palanchin toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fi restabilite după ce semnați. — Barbarii îmi cer să îi răsplătesc pentru că m-au scuipat în față, spune Hsien Feng. Acum înțeleg de ce tatălui meu nu i se închideau ochii când a murit - nu a putut înghiți jignirea. Aștept să se calmeze înainte de a relua lectura. Unele dintre condiții îl supără pe Majestatea Sa atât de tare, încât i se taie răsuflarea. În astfel de momente, din gât îi ies sunete bolborosite, după care izbucnește în accese de tuse. Pete mici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
trebuie să stea, își iese din fire și lovește castroanele din mâinile oamenilor. Îl înșfac de guler și îl ameninț: Încă un singur act de distrugere și voi pune să te închidă într-un stup de albine. Tung Chih se calmează. Se face noapte. Peste tot e întuneric, cu excepția Sălii Ceții Fantastice, care este luminată la fel de strălucitor ca o scenă. Curtea se adună din nou. Câteva dintre sigiliile împăratului sunt aduse din camerele lor și așezate pe o masă lungă. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
repede întâi la Nuharoo și apoi la mine: — Ce se întâmplă? Când observă că îmi tremură mâinile, Tung Chih mă întreabă: Ți-e bine? Da, fiule, sunt bine. Însă Tung Chih începe să plângă. Îl mângâi pe spate ca să-l calmez. Nu vreau să le dau fiului meu și Curții impresia că sunt slabă. — Dați-mi voie să vă împărtășesc gândurile mele, domnilor, zic eu, venindu-mi în fire. Înainte de a vă forma o părere... — Oprește-te! mă întrerupe Su Shun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să las pe nimeni Înăuntru. Ar fi o Încălcare a regulilor de prevenire a incendiilor și nu cred că asta vrei. Rămâi la coadă și o să te băgăm Înăuntru cât de repede se poate, bine? Cred că voia să mă calmeze, dar nu reuși decât să mă Înfurie și mai tare. Mi se părea vag cunoscut, deși nu știam exact de ce. Tricoul său de un verde pal era destul de mulat Încât să arate că ar fi putut ține oamenii afară dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
habar n-are. —Hmm... Ei, știi cum se spune... Nu, ce anume? — Nimic nu e definitiv până când nu se fac jurămintele. Își frecă mâinile de parcă ar fi anticipat ceva foarte delicios sau palpitant. Când Îmi văzu reacția, spuse: —O, Bette, calmează-te. Glumeam doar! O expresie de oroare prefăcută Îi străbătu chipul. Ar trebui să mai lucrezi la simțul umorului, știi. Apropo de asta... —Abby, mă bucur foarte mult că ne-am Întâlnit, dar trebuie să mă Întorc la prietenii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]