2,704 matches
-
admirabilă a folclorului nostru strămoșesc să ne umple inimile și sufletele de bucurie, insuflându-ne, totodată, un spor de nădejde că nu se va adeveri nicicând profeția Întristătoare a marelui savant Tache Papahagi privind pieirea dialectului aromân! Distinsă și preamilostivă Camelia noastră dragă Sunt literalmente fericit că am fost desemnat de colegi ca să vă felicit de ziua aniversară a Domniei Voastre. Francezii spun că nu există bucurie mai mare decât aceea de a face bine, iar facerea de bine constituie esența
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
muncă, stăteau amândoi pe prispă, până târziu. Și Petre îi povestea... și-i povestea... Nu se știa care din ei adormea mai întâi. Mai erau încă multe de făcut în casă. Era nerăbdător să ajungă la București, să-i spună Cameliei ce reușise să facă. Apoi mai primise o scrisoare de la Radu, fiul cel mic, care se întorsese de la Londra. Îl informă că pleacă la Constanța, să se înscrie la Institutul de marină. Rămăsese uluit de această hotărâre neașteptată, luată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
spuse ferm Camelia. Nu ne încurcă banii, slavă Domnului, avem ce ne trebuie dar... Mamă, iar acasă, m-am săturat, sări Ana, fata cea mică. Joacă la loto, poate câștigi premiul cel mare și mergem toți în Honolulu, îi tăie Camelia elanul. Mamă, în Honolulu poate vom ajunge cândva cu Radu, intră în discuție și Alice, fata cea mare, dar și eu m-am cam săturat de stat în casă. Uitați că în casă sunt patru suflete și un singur salariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
se eschivă spunând că e obosită de la serviciu. Între patru ochi îl atenționă pe Petre că a dat în mintea copiilor, acesta răspunzându-i cu un citat din Brâncuși: "când nu mai putem fi copii, înseamnă că am murit demult", Camelia încercând să-i pareze lovitura cu un gest simpatic. La finalul discuțiilor privind sărbătorile, s-a făcut o listă cu ordinea de bătaie, cine și ce face, necesarul de cumpărături, de fonduri. Cu lista întocmită, cu sarcinile împărțite, primul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și am dus bradul în salon. Arăta minunat și toată casa s-a umplut de miros de brad și de sărbătoare. Am pus, sub pom, cutiile cu podoabe și apoi am conceput un plan de "împărțire a spațiilor de cazare": Camelia cu mine, Mihai cu Beatrice dacă vor veni, două camere pentru fete și prietenele lor, o cameră pentru "amiral" și colegul lui. Bine e să ai casa mare, mi-am zis! Ai unde să primești musafiri! În camera "părinților" am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și chiar mă durea și am mers până la București în tăcere. Am surprins, din când în când, privirea Anei, care mă spiona cu coada ochiului, simțind că ceva nu e în regulă cu mine. Și nu era! Acasă ne așteptau Camelia și Alice, care doreau să le spun ce-am găsit și ce-am făcut la Bușteni. Am delegat-o pe Ana să le informeze, știind că o va face cu competență și plăcere. Eu m-am dus la baie, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
-i mâinile albe. Mâini fine, cu degete lungi. Erau mereu în mișcare, băteau parcă un tact sau frământau ceva inexistent între ele. Erau degete neliniștite. Și orchestra își începu programul muzică de café-concert cântată în surdină. Mihai o luă pe Camelia de braț și se îndreptară spre ringul de dans. Mihai era aplecat către Camelia și Petre îi urmărea cu plăcere. O ținea aproape pe maică-sa, dar atât de elegant! Ea se mișca ușor, se lăsa condusă. Păreau doi îndrăgostiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
începuse să ningă și zăpada se așternuse într-un strat de câțiva centimetri. S-au regăsit cu ușurință după veselia pe care o răspândeau. Locurile erau în salonul de clasa I, puțin cam răzlețe. Așa că s-au grupat după interese. Camelia între cei doi băieți, Mihai și Radu, care sosise mai devreme de la Constanța îi aștepta în gară. Părea deodată întinerită, ca o soră a lor. Emana o fericire deplină. Erau primii ei născuți, ce putea fi mai frumos! Ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
hotel Irbis v-au satisfăcut. Rămânem oricând la dispoziția dumneavoastră! Petre a rămas, pentru câteva clipe, mut. Când și-a recăpătat glasul, a mormăit și el un La mulți ani și un mulțumesc, închizând apoi telefonul. Cine era, îl întrebă Camelia curioasă? Un vechi prieten. Și de când îți expediezi așa vechii prieteni? Mă cam supără o măsea de câteva zile și nu aveam chef de vorbă. Petre, Petre, nu-i frumos să-ți începi anul cu minciuni! Petre trecu în baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pernele, plăpumile și păturile. În bucătărie orândui "inventarul" și apoi se apucă de meniu. Paștele era o sărbătoare deosebită, care se cerea cinstită cum se cuvine. Își amintea de bucatele mamei, dar cumpărase de la o librărie din București, fără știrea Cameliei și a fetelor, o carte de bucate de Sanda Marin și trecu la documentare. Cu vopsitul ouălor n-o să fie probleme, cozonacul și pasca o să le comande la mătușa lui Carmen, o să facă rost de un miel bun și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
veste, vă sun. Succes în continuare și mulțumesc pentru cadouri. Și eu vă mulțumesc pentru bunăvoință! I se luase o piatră de pe inimă. Nu era nimic aranjat, concret, dar simțea că sunt speranțe. Acasă, la București, totul era în ordine. Camelia cu Policlinica, fetele cu cartea. Își aduceau aminte de Paștele petrecut la Bucura și nu mai conteneau cu întrebările despre casă, ce-a mai rostuit, ce-a mai făcut, despre livadă, despre Cooperativă... Ana îl întrebă ce mai face Toni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ce rămăsesem în loc, pironit, intuind că nu pe lângă un loc gol treceam, ci pe lângă morminte. Deodată a oprit o trăsură, o doamnă elegantă a coborât și s-a apropiat cu un pas grațios : am ajutat-o să puie buchetul de camelii albe ce l avea în mână într-una din ulcele, scoțând niște cârciumărese ofilite. Doamna mi-a mulțumit cu un glas rauque, rămânând la fel cu fața acoperită, și probabil ar mai fi stat nemișcată acolo dacă un domn în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nesfîrșit, că uneori pierdeau și masa, îmbrățișarea, haina lui așternută pe stratul gros din ace de brad uscate și tăcerea gureșei doar cît era sărutată. "Vezi că te așteaptă tovarășa Mioara; mai are să-ți pună ceva întrebări", l-a atenționat Camelia Prisecan cu un început de ironie în glas cînd a reușit s-o rețină într-o zi, ajutînd-o să ducă florile oferite de cursanți. S-a întors de la Poiana Brașov jurîndu-se că nu mai calcă în vreo tabară de-asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
făcut tot ce putea face un tată, dar un tată blând și îngăduitor; acum, însă, pe scenă își va face apariția un altfel de tată și atunci o să vedem noi care pe care: bătrânul soldat merituos va zădărnici intriga sau camelia nerușinată va intra într-o familie de cea mai bună condiție? — Chiar asta e rugămintea mea: în calitate de cunoscut, n-ați putea să mă introduceți diseară la Nastasia Filippovna? Trebuie s-o văd neapărat chiar astăzi; am o problemă; dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o treabă... mi-e greu să exprim acest lucru, dar... — Ei, ce treabă aveți vă privește, pentru mine contează doar că nu vă înjosiți fără nici un rost, rugându-vă să fiți primit la o serată, într-o încântătoare societate de camelii, generali și cămătari. Dacă ar fi fost așa, scuzați-mă, prințe, aș fi râs de dumneavoastră și aș fi început să vă disprețuiesc. Aici sunt teribil de puțini oameni cinstiți, așa că nici măcar n-ai pe cine respecta. Fără voie îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care îl citiseră, erau încântate și entuziasmate. Farmecul narațiunii, originalitatea tratării personajului principal, această lume seducătoare, analizată cu atâta finețe și, în sfârșit, toate amănuntele fascinante, presărate în carte (de pildă, cel privitor la împrejurările utilizării succesive a buchetelor de camelii albe și roșii), într-un cuvânt, toate aceste minunate detalii și romanul în întregime produseseră aproape un cutremur. Cameliile erau foarte la modă. Toată lumea cerea camelii, toată lumea le căuta. Și vă întreb: credeți că multe camelii se pot găsi într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
finețe și, în sfârșit, toate amănuntele fascinante, presărate în carte (de pildă, cel privitor la împrejurările utilizării succesive a buchetelor de camelii albe și roșii), într-un cuvânt, toate aceste minunate detalii și romanul în întregime produseseră aproape un cutremur. Cameliile erau foarte la modă. Toată lumea cerea camelii, toată lumea le căuta. Și vă întreb: credeți că multe camelii se pot găsi într-un județ când toți au nevoie de ele pentru baluri, chiar dacă balurile sunt puține? Petea Vorhovskoi, sărmanul, se prăpădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
presărate în carte (de pildă, cel privitor la împrejurările utilizării succesive a buchetelor de camelii albe și roșii), într-un cuvânt, toate aceste minunate detalii și romanul în întregime produseseră aproape un cutremur. Cameliile erau foarte la modă. Toată lumea cerea camelii, toată lumea le căuta. Și vă întreb: credeți că multe camelii se pot găsi într-un județ când toți au nevoie de ele pentru baluri, chiar dacă balurile sunt puține? Petea Vorhovskoi, sărmanul, se prăpădea pe-atunci de dragul Anfisei Alexeevna. Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
succesive a buchetelor de camelii albe și roșii), într-un cuvânt, toate aceste minunate detalii și romanul în întregime produseseră aproape un cutremur. Cameliile erau foarte la modă. Toată lumea cerea camelii, toată lumea le căuta. Și vă întreb: credeți că multe camelii se pot găsi într-un județ când toți au nevoie de ele pentru baluri, chiar dacă balurile sunt puține? Petea Vorhovskoi, sărmanul, se prăpădea pe-atunci de dragul Anfisei Alexeevna. Ce-i drept, nu știu dacă o fi fost ceva între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Alexeevna. Ce-i drept, nu știu dacă o fi fost ceva între ei, adică dacă el putea avea o speranță cât de cât serioasă. Bietul de el era înnebunit, bătându-și capul cum să-i facă rost Anfisei Alexeevna de camelii pentru seara balului. Contesa Soțkaia, din Petersburg, venită în vizită la soția guvernatorului, și Sofia Bespalova, după cum se aflase, aveau să-și facă apariția cu buchete de camelii albe. Pentru un anume efect special, Anfisa Alexeevna dorea să aibă camelii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
înnebunit, bătându-și capul cum să-i facă rost Anfisei Alexeevna de camelii pentru seara balului. Contesa Soțkaia, din Petersburg, venită în vizită la soția guvernatorului, și Sofia Bespalova, după cum se aflase, aveau să-și facă apariția cu buchete de camelii albe. Pentru un anume efect special, Anfisa Alexeevna dorea să aibă camelii roșii. Mai că nu scosese sufletul din bietul Platon; deh! ca soț, promisese că va face rost de un buchet și ce să crezi? În ajun, le sechestrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
camelii pentru seara balului. Contesa Soțkaia, din Petersburg, venită în vizită la soția guvernatorului, și Sofia Bespalova, după cum se aflase, aveau să-și facă apariția cu buchete de camelii albe. Pentru un anume efect special, Anfisa Alexeevna dorea să aibă camelii roșii. Mai că nu scosese sufletul din bietul Platon; deh! ca soț, promisese că va face rost de un buchet și ce să crezi? În ajun, le sechestrase pe toate Mâtișceva, Katerina Alexandrovna, care era teribilă rivală în toate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ăsta, la vreo douăzeci de verste, dar în județul vecin) trăiește un negustor, Trepalov, bărbos și bogătaș, cu bătrâna lui nevastă și-n loc de copii, casa li-e plină de canari. Au slăbiciune amândoi și pentru flori, cresc și camelii.“ „Dă-mi voie, dar nu poți fi sigur, dacă nu ți le dă?“ „Mă pun în genunchi, mă târăsc la picioarele lui până mi le dă, fără camelii nu plec!“ „Și când te duci?“ „Mâine cum se crapă de ziuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
e plină de canari. Au slăbiciune amândoi și pentru flori, cresc și camelii.“ „Dă-mi voie, dar nu poți fi sigur, dacă nu ți le dă?“ „Mă pun în genunchi, mă târăsc la picioarele lui până mi le dă, fără camelii nu plec!“ „Și când te duci?“ „Mâine cum se crapă de ziuă, la ora cinci.“ „Ei, să fie într-un ceas bun!“ Și, știți dumneavoastră, mă bucur și eu de bucuria lui: mă întorc la Ordânțev; în sfârșit, trece de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
are migrenă, febră, delirează; urc și plec. La ora cinci eram deja la hanul din Ekșaisk; am așteptat până s-a luminat de ziuă, nici o clipă mai mult; la ora șapte mă prezint la Trepalov. „Uite-așa și-așa, aveți camelii? Taică, scumpule, ajută-mă, scapă-mă de nenorocire, mă-nchin în fața ta pân’ la pământ!“ Văd că bătrânul e înalt, cărunt, aspru, un bătrân cumplit. „Nici gând! N-am de dat!“ Eu, buf! la picioarele lui. „Ce-i, omule, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]