6,140 matches
-
întors-o pe burtă. Înainte de a o penetra, a așteptat un moment, aproape reverențios. Trecuse aproape o săptămână de când făcuseră ultima dată sex. Nici nu speraseră să o poată face sâmbătă după-amiaza. După ce Craig l-a lovit pe Marcus cu camionul roșu, nu îl mai lăsa să se apropie la mai puțin de un metru de Clodagh. Hai, imploră Clodagh, cu vocea înfundată. Marcus s-a lucrat de vreo două ori cu mâna, apoi s-a poziționat cu acuratețe exact la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu adevărat sălbatică. Am sărutat-o pe fata mea sălbatică. Am făcut dragoste din nou și mi-am imaginat-o cuplată cu Betty Short - amândouă libere și dezlănțuite. CAPITOLUL DOISPREZECE Russ Millard îmi scrută hainele mototolite și mă întrebă: — Un camion de zece tone sau o femeie? Am cuprins cu privirea secția University, care începea să se umple cu polițiști din tura de zi. — Betty Short. Fără telefoane azi. OK, șefu’? — Ai chef de niște aer proaspăt? — Sunt numai urechi. — Linda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
geantă încăpătoare. Am sprintat și am micșorat distanța dintre noi. Fata ajunse pe o stradă laterală aglomerată și țâșni în trafic. Mașinile virară cu scrâșnet de frâne, încercând s-o evite. Ea se uită înapoi peste umăr. Am fentat un camion cu bere și un motociclist, care erau cât pe ce să mă facă afiș, am tras aer în piept și am accelerat. Fata se împiedică de bordura de vizavi, poșeta îi zbură cât colo, iar eu am făcut un ultim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
reciprocitate. I-am spus minciuni și am început să mă întreb încotro aș putea s-o mai apuc dacă tot ce mi-a rămas e doar trecutul meu. CAPITOLUL TREIZECI Am intrat pe aleea din fața casei și am văzut un camion pentru mobilă și Plymouth-ul lui Kay încărcat cu cutii. Întoarcerea acasă, după o uniformă curată, se transforma în cu totul altceva. Am parcat lângă mașina lui Kay și m-am repezit pe scări, mirosind a parfumul lui Madeleine. Camionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
camion pentru mobilă și Plymouth-ul lui Kay încărcat cu cutii. Întoarcerea acasă, după o uniformă curată, se transforma în cu totul altceva. Am parcat lângă mașina lui Kay și m-am repezit pe scări, mirosind a parfumul lui Madeleine. Camionul începuse să dea cu spatele, ca să iasă de pe alee. Am strigat: — Hei! La naiba, întoarce-te! Șoferul m-a ignorat. O voce dinspre verandă m-a oprit să alerg după el. — Nu m-am atins de lucrurile tale. Și poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să atârne afară. Ce rost ar avea? Mult mai ușor să o Îndeși Între saci. Logan scoase piuneza din dreptul Niggului, rozând Între dinți capătul roșu de plastic. — Deci criminalul nu a aruncat cadavrul aici. A ajuns acolo Într-un camion de gunoi și deversat pur și simplu laolaltă cu ceilalți saci de gunoi. A fost băgată În sacul acela de gunoi mai Înainte, când el nu fusese Încă ridicat de pe stradă. Watson nu părea prea convinsă. — Apartamentul lui Chalmers este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
glumeți, leafa nu era rea, și dac-o dădeai În bară nu murea nimeni. Și, de la inventarea tomberonului pe rotițe, nu prea mai erau lucruri grele de ridicat. Nu ca pe vremuri, cum Îi plăcea să zică lui Jamey, șoferul camionului lor. Așa că, una peste alta, viața era OK. Ceva bani la bancă, amici la muncă și-o iubită nouă, care nu se rușina să-l lase să-i bage mâinile sub bluză. Și apoi a venit oferta pentru ore suplimentare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Anderson Drive, unele pe dreapta, altele doar mișcându-se mai departe pe mijlocul străzii cu patru benzi. Măcar mașina lui de poliție, acel Vauxhall pătat de rugină, nu avea prea mari probleme. Undeva În față vedea girofarul galben al unui camion care Împrăștia sare și nisip pe două benzi. Mașinile din spatele acestuia rămâneau În urmă, ca să nu fie zgâriate. — Mai bine mai târziu decât niciodată. — Ce-ați spus, domnule? Agentul de la volan nu fusese recunoscut imediat de Logan. Ar fi preferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cineva pe drum? Vreo mașină? Femeia Își ridică privirea din cană, cu ochii sclipind absenți. — Ce? Nu-mi amintesc... A fost demult și eram așa de supărată pe ea. De ce nu i-am luat poneiul ăla afurisit? — Dar dube sau camioane? Nu. Nu-mi amintesc. Am mai trecut o dată prin toate astea! Un bărbat cu un cărucior? Femeia Îngheță. — Ce Încercați să-mi spuneți? Inspectorul Insch Își ținu gura Închisă. Doamna Henderson se holbă la el pentru o clipă, apoi sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan fu forțat să Își amintească de un picior care ieșea dintr-un sac de gunoi În mijlocul gropii de gunoi a primăriei. — Ai mai văzut altceva? Îl Întrebă. Când ai luat-o. Ai mai văzut ceva: o mașină, sau un camion sau ceva de genul ăsta? Hoitarul scutură din cap. — Nimic. Doar fata moartă, zăcând pe marginea drumului. Stricată cu totul și plină de sânge și caldă Încă. Firele de păr se ridicară pe ceafa lui Logan. — Era vie? Mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
N-am publicat un reportaj... Logan ridică o sprânceană, dar Miller nu-i spuse mai multe. Traficul nu era prea aglomerat duminica dimineața, dar vremea Îl Încentinea și pe acela la o biată târâială. Miller Își postă mașina În spatele unui camion care fusese cândva alb, acoperit la partea de sus cu un strat de zăpadă Înghețată, iar În rest cu trei degete de jeg. Un șmecheraș mâzgălise obișnuitele „AȘ VREA SĂ FIE ȘI NEVASTĂ-MEA AȘA DE MURDARĂ“ și „SPALĂ-MĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
când partea din spate a mașinii decise că vrea s-o depășească pe cea din față. Împinse pedala de accelerație până În podea și viră brusc, trimițând la loc spatele mașinii când luă colțul, Îndreptându-se apoi spre drumul princpial. Un camion era oprit la semaforul din față și Logan simți dorința subită de a-și pune piciorul jos și de a patina direct În spatele lui. Numai că nu făcu așa. În schimb, se Înjură singur fără sonor și Încetini mașina la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ce vorbești? Nu mi-am mai băgat coada În treburile tale cu femei de sute de ani! Ți-am făcut nenorocitul de articol de umplutură! Ce naiba vrei mai mult de-atât? Semaforul se făcu verde În cele din urmă și camionul demară, lăsându-l pe Logan cu mașina de serviciu În urmă. — Le-ai zis tuturor că am găsit cadavrul lui Peter Lumley. — Și ce-i cu asta? L-ați găsit, ce... — Urma să se-ntoarcă. Ucigașul. Urma să se-ntoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cel mare se opri, cu brațele larg desfăcute, fără să se miște. O altă pocnitură, mai puternică decât prima, iar el scheună. La patru metri distanță, Jamie Îl privea cu ochi Înspăimântați. Gheața cedă mugind, o gaură de mărimea unui camion de tranzit i se deschise sub picioare și Martin Strichen dispăru. Drept În jos. Apa neagră Îi Înghiți țipătul. De cealaltă parte a găurii, Jamie se târî Înainte și privi În jos, În Întunericul de cerneală. Martin nu mai ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un deget de la picior. — Excelent, Își zise când parbrizul se dezaburi În cele din urmă. O imagine bună. Foarte sănătoasă... Oftând, scoase mașina din șanțul de pe marginea drumului. Orașul era liniștit În timp ce automobilul traversa North Anderson Drive. Numai taxiuri și camioane de mare tonaj tăiau panglici negre paralele pe drumurile acoperite de zăpadă. Valurile de la roțile acestora - jeturi arcuite de zloată și apăraie - erau transformate În jerbe aurii de artificii de farurile lui Logan. Radioul poliției pocnea și huruia aproape Încontinuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
codul folosit pentru comunicarea prin radio. - Vorbește. - Au fost trimise mașini pe urmele lui. - Se știe unde se află? țipă ea pentru a acoperi zgomotul făcut de motor. - Stai puțin... Da, a ieșit prin Central Park North. A acroșat un camion, dar nu s-a oprit deloc. - În ce direcție merge? - Asta s-a întâmplat acum un minut. Se îndreaptă spre nord în continuare. Se îndreaptă spre nord? Adică spre Harlem? se gândi Sachs. Mai existau și alte câteva drumuri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-se cu repeziciune spre barajul orgnaizat de ea. Magicianul nu observă blocada decât după ce trecuse de strada care reprezenta ultima lui șansă de a o ocoli. Încercă să frâneze și să se întoarcă, dar în spatele lui deja era oprit un camion de colectat gunoi, care îl bloca. Șoferul și gunoierii înțeleseseră despre ce era vorba, așa că abandonaseră mașina, punându-se la adăpost. Sachs privi din nou la cei patru adolescenți teribiliști. - La adăpost! îi îndemnă ea. Rânjind batjocoritor, o ignorară. Sachs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și galbenă care se mișca în spatele Mazdei. Un autobuz al Bisericii Templului Profetic al Sionului, plin cu copii, tocmai luase curba și venea către intersecție. Șoferul își dădu seama târziu despre ce era vorba și se opri între Mazda și camionul de gunoi. Nu se poate... Acum nu mai putea trage. Căci nici măcar o împușcătură directă nu putea să-i dea garanția că glonțul nu va trece prin el punând astfel în pericol viața copiilor din autorbuz. Sachs luă degetul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mai departe: este vorba despre urmăritul din Central Park. Ajung într-un minut la locul accidentului. Terminat. - S-a înțeles, 5885. Terminat. Sachs acceleră către fundătură și parcă pe trotuar. Coborî în același timp în care o ambulanță și un camion de tractare se opriră lângă tufișuri. Începu să meargă cu precauție prin pojghița de noroi. După ce trecu la rândul ei de tufișuri, văzu o mulțime de cocioabe improvizate din cartoane și bucăți de tablă. Câteva zeci de vagabonzi, majoritatea bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în tufișuri. E un truc simplu: geamurile erau închise - pentru ca martorii să nu vadă clar ce e înăuntru - și mi-am lăsat pălăria pe spătarul scaunului. Eram doar în imaginația publicului. Nici Houdini nu s-a aflat în multe din camioanele și butoaiele din care a evadat. - Deci urmele găsite nu erau de la frâne, spuse Rhyme. Din contră, erau de la accelerație. Ai pus o cărămidă pe pedală. Îi fu ciudă că nu se gândise la asta înainte. - O cărămidă nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mâncare și o luă la fugă spre casă. - Lincoln... Kara porni după ea, vărsându-și cafea pe mânecă și scăpând cana într-un final. O ajunse din urmă pe Sachs. - Ce se întâmplă? Cum trecu colțul clădirii, Sachs văzu șase camioane de pompieri și ambulanțe. La început, bănui că a avut un atac de disreflexie. Dar în mod clar, fusese vorba despre un incendiu. Privi la etaj și gemu disperată. Se vedea ieșind fum de la fereastra dormitorului lui Rhyme. Doamne, Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Noi nici nu ne-am dat seama de aici dinăuntru; cineva a văzut din stradă fumul și a sunat la 112. Iar eu am fost sunat de la dispecerat. Împreună cu Mel și Thom, am scos aproape tot din cameră înainte de sosirea camioanelor. Sachs îl întrebă pe Sellitto: - Bănuiesc că Magicianul nu a fost prin, nu-i așa? Răspunsul fu un râs amar al detectivului. - Tu ce crezi? A dispărut. Ca și cum nu ar fi fost aici. În urma accidentului care îl paralizase, Rhyme își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
timp, echipa de pirotehniști, ajutată de câțiva pompieri, răscolise cortul fără a găsi vreun semn de bombă. Obiectul pe care îl semnalase Sachs se dovedise a fi un bax de hârtie igienică. Căutarea se extinsese apoi la tomberoane și la camioanele cu echipamente ale circului, dar agenții nu găsiră nimic nici aici. Sachs se încruntă. Oare se înșelaseră? Dar cum era posibil? se întrebă ea. Indiciile erau atât de clare. Sigur, era în firea lui Rhyme să facă asumpții pripite despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Tony Calvert. Simți cum pulsul îi crește; scoase arma din teacă și porni în viteză spre locul unde gardianul - gardian, în aparență - se făcuse nevăzut. Unde? Unde era Weir? Alergând spre Strada Centrală, Roland Bell scruta cu atenție priveliștea. Mașini, camioane, vânzători de hot dog cu gheretele lor aburinde, tineri care lucrau la firmele de avocatură sau băncile cu program non-stop, oameni amețiți de atâta bere venind dinspre port, oameni care ieșiseră să-și plimbe câinii sau la cumpărături, zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
putea fi o surpriză de proporții, gândi Bell, dacă cel acuzat de tentativă de omor la adresa lui Grady se dovedea a fi singurul în stare să afle unde se găsea adevăratul suspect. Privea în continuare în interiorul mașinilor pe lângă care trecea, al camioanelor, privea cu luare-aminte aleile, cu armele pregătite la centură. Bell se hotărâse că ipoteza cea mai logică era ca Grady să fie atacat aici, pe stradă, înainte de a intra în clădire, unde șansele de a scăpa teafăr erau mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]