4,790 matches
-
În dimineața aia, băieții se despărțiseră de noi ca să meargă să joace tenis. Pe de altă parte, eu și Bea fuseserăm mult mai puțin active: ne făcusem un ibric de cafea, ne umplusem o farfurie cu gogoși, ne așezasem pe canapea și vorbisem ore întregi. Mă simțeam mult mai bine. Cerul albastru, aerul curat, prietenii extraordinari... toate astea îmi aminteau de cât de dulce poate să fie viața atunci când nu ești legat toată ziua de un birou. — A - dragul meu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
care m-am îndreptat către scări, cu geanta mea de week-end în mână. Ne mutăm împreună. Uau! Pas major. Capul mi se învârtea puțin. parte din mine o să ducă dorul locșorului ăstuia, am recunoscut eu, înfundându-mă în vechea mea canapea, cu ziarul de duminică. Mic și de rahat așa cum era, garsoniera aia însemna acasă. Fusese casa mea în ultimii cinci ani de zile. Dar eram sigură că, după o vreme, și apartamentul lui Randall avea să devină acasă. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
subțioară emana un puternic miros alcalin. Când să mă îndrept către ușă, ochii mi-au căzut pe calendarul uriaș de pe perete. În sfârșit, ianuarie - a șaptea lună. Simbolul jumătății perioadei. Crăciunul venise și trecuse, cu biata mea mamă așezată pe canapea, lângă mine, privindu-mă cum lucrez... la fel se întâmplase și cu Anul Nou. Programul de vacanță al lui Randall fusese la fel de mohorât, dar reușise să se rupă și să bea o cafea cu mine și cu mama. Nu avusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
am simțit cum mi se învinețesc buzele, iar părul de pe mâini mi s-a ridicat în sus, ca la comandă. Vivian vorbea la telefon, dar a ridicat un deget, făcându-mi semn să aștept. Eu m-am așezat țeapănă pe canapea. Mi-am amintit de biroul intim al lui Jackson, de la P și P, birou care fusese plin de canapele de piele umplute cu puf, lumini calde, fotografii de familie, rafturi cu cărți, care înveleau toate zidurile și mașini de scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
comandă. Vivian vorbea la telefon, dar a ridicat un deget, făcându-mi semn să aștept. Eu m-am așezat țeapănă pe canapea. Mi-am amintit de biroul intim al lui Jackson, de la P și P, birou care fusese plin de canapele de piele umplute cu puf, lumini calde, fotografii de familie, rafturi cu cărți, care înveleau toate zidurile și mașini de scris vechi. În multe seri mi se întâmplase să înșfac un manuscris și ceva mâncare comandată, să mă cufund într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
într-un fotoliu și să citesc ore întregi, în vreme ce Jackson lucra la biroul lui. Mara făcea deseori același lucru. Biroul acela fusese ca o bibliotecă de familie. Noi fuseserăm ca o familie. Dar vremea aceea trecuse. Acum eram înconjurată de canapelele din crom și piele lustruită ale lui Vivian. Canapele care erau la fel de confortabile ca și băncile din parc. Lumina era rece, iar obiectele de artă simbolizau falicul - în majoritate, reprezentau zgârie-nori care se înfigeau în cerul New York-ului. Se renunțase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Jackson lucra la biroul lui. Mara făcea deseori același lucru. Biroul acela fusese ca o bibliotecă de familie. Noi fuseserăm ca o familie. Dar vremea aceea trecuse. Acum eram înconjurată de canapelele din crom și piele lustruită ale lui Vivian. Canapele care erau la fel de confortabile ca și băncile din parc. Lumina era rece, iar obiectele de artă simbolizau falicul - în majoritate, reprezentau zgârie-nori care se înfigeau în cerul New York-ului. Se renunțase la rafturile de cărți, în favoarea unor vitrine cu spoturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
înfigeau în cerul New York-ului. Se renunțase la rafturile de cărți, în favoarea unor vitrine cu spoturi. Cutia de sticlă cea mai apropiată de mine adăpostea prima ediție, deținută de Vivian, a cărții Prințul, iar vitrina aflată de cealaltă parte a canapelei găzduia prima ediție din Curva Fericită. Puteai înțelege multe despre șefa mea, judecând după cele două cărți la care ținea cel mai mult. Habar n-ai despre ce vorbești. Dumnezeule. Ai fost nominalizat dată la Premiul Național al Cărții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-o, foarte convingător, că era plăcerea lui să ne ajute. După o oră, Luke își ștergea fruntea și se pregătea să ridice și să ducă din sufragerie o măsuță de cafea foarte grea. El și Harry mai mutaseră deja o canapea, două fotolii mari și o sofa -i-aș fi ajutat și eu, dar mama mă pusese să testez sistemul de sunet. Sistemul de sunet! Nu-mi venea să cred la ce proporții ajunsese petrecerea tatei, față de conceptul inițial - sau cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
care să-l editez la ore târzii din noapte, dar asta era în regulă. Ce altceva aveam de făcut, în afară de a dormi? Randall se ocupa încă de finalizarea afacerii ăleia și avea să rămână la birou toată noaptea. Cuibărirea pe canapea, cu laptopul în brațe, era măcar o metodă mai civilizată decât să rămân la birou peste noapte. Am aruncat cutia goală de pizza, de la prânz, și am închis calculatorul. Cu coada ochiului am prins imaginea unui păr blond-roșiatic pe hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
puțin de zece ani mai tânăr. — Mă simt mult mai bine. Asta e sigur. Stresul de la Grant Books mă făcuse să mă umflu ca un balon. Phil m-a invitat în sufrageria unde mai erau vreo zece oameni, așezați pe canapele și perne. — Ei, ea e Claire Truman. A demisionat de la Grant Books luna trecută. Toate fețele s-au întors către mine. Toate îmi zâmbeau cu căldură. Câteva îmi erau cunoscute, din primele zile la Grant, dar pe altele nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
întrebat când a ajuns cu tava la mine. — N-ai citit Daily News-ul de azi dimineață? Stai puțin, Linda a cumpărat zece exemplare, trebuie să mai fie unul pe aici - a, poftim! Phil a scos un ziar din coșul de lângă canapea. Ia uită-te! și-apoi au rămas doar trei Vivian Grant, publicista de forță, și-a divizat oficial afacerea de fosta companie-mamă, Mather-Hollinger, transplantându-și noua firmă, Grant Enterprises, într-un spațiu mansardat de 600 de metri pătrați în Tribeca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
prea bună pentru el, zise ea, așa că trebuie să-ți găsim pe cineva cu adevărat frumos. Cât timp Eva își sorbi băutura, Sally dădu peste un tânăr cu o șuviță de păr lăsată pe frunte, care stătea întins pe o canapea împreună cu o tânără, fuma și fixa tavanul cu privirea. — Cristopher, comoara mea, îi zise ea. Am de gând să te răpesc câtva timp. Vreau să faci ceva pentru mine. Du-te în bucătărie și îndulcește-o pe femeia aia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
femeia aia cu țâțe mari și cu niște pijamale galbene îngrozitoare. — O, Doamne! De ce eu? — Dulceața mea, doar știi că ești absolut irezistibil! Ești cel mai sexy dintre toți. Pentru mine, dragule, fă-o pentru mine! Cristopher se ridică de pe canapea și se duse în bucătărie, iar Sally se întinse lângă fată. — Cristopher e un băiat de zahăr, îi zise ea tinerei. — E un gigolo, îi replică fata. O curvă masculină. — Draga mea, îi zise Sally, a cam venit vremea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să fim obligați... Nu mă refer la tine. Mă refer la ticălosul ăla de Wilt! Tu crezi că și-a băgat-o singur în păpușa aia? Gândește-te mai bine, Ge, dragule. Gândește-te mai bine. Gaskell se așeză pe canapea și își fixă privirea asupra ei. — Probabil că ți-ai ieșit din minți! De ce dracu’ să fi vrut să faci așa ceva? — Pentru că atunci când eliberez pe cineva, atunci chiar îl eliberez. Și nu dau greș. — Să eliberezi pe cineva prin... Gaskell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Sally, râzând. Era artist. Avea barbă. Bluza de lucru îi mirosea a vopsea și avea un atelier și voia să picteze un nud de-al meu. Eram așa de pură în vremurile acelea! M-a pus să mă întind pe canapeaua lui și mi-a aranjat picioarele. întotdeauna îmi aranja picioarele și după aceea se dădea câțiva pași în spate ca să mă privească și mă picta. Și apoi într-o zi, când eu stăteam întinsă, a venit lângă mine și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
evenimente și atât de romantică, deși într-un mod destul de tragic. Eva încercă să-și aducă aminte de viața ei de la paisprezece ani, când nici măcar nu se întâlnea cu băieți, pe când uită-te la Sally, care se întinsese pe o canapea, într-un atelier de pictură, cu un artist renumit. — Dar te-a violat! zise ea în cele din urmă. De ce n-ai anunțat poliția? — Poliția? Nu înțelegi. învățam la școala mea îngrozitor de exclusivistă. M-ar fi expediat acasă. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ce s-a întâmplat aici. Intrară în bucătărie, unde domnea același haos, apoi în următoarea încăpere. Pretutindeni era la fel. Mucuri de țigară zăceau stinse în cești de cafea sau strivite pe covor. Niște bucăți de disc spart, ajunse după canapea, marcau sfârșitul Simfoniei a V-a a lui Beethoven. Tot felul de pernițe zăceau turtite lângă perete. Lumânări consumate atârnau moi, postcoitale, din guri de sticle. Parcă pentru a da o tușă finală atmosferei sordide din casă, cineva desenase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
biserică și l-ar aștepta acolo. Dar holul era gol. Femeia își strecură capul cu mare grijă în câteva camere și descoperi că toate erau în mare parte lipsite de mobilier sau cu huse de praf puse peste scaune și canapele. Locul mai era și incredibil de murdar. Clar, parohul nu putea fi decât burlac. în cele din urmă Eva îi găsi biroul. Pe masa lui de lucru stătea un telefon. Se îndreptă spre el, ridică receptorul și formă Ipford 66066
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
larg deschisă. In rama de lemn vechi, nimeni! Șoferul privește încordat, prin geamul murdar al cabinei. Nu, în ușă nu e nimeni. Stinge motorul și farurile, așteaptă, la pândă... Dar Dominic nu mai e în ușă. Dominic doarme, gol, pe canapeaua îngustă. Se zvârcolește, visează că șoferul îl pândește și se zvârcolește transpirat, să scape. Două subțiri dâre fosforescente, asta e tot. Șoferul nu se mai vede, doar cele două trasee luminoase ale ochilor lui fosforescenți îl urmăresc de departe, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
enigme ar fi conținut. Nu, nu existau, se spulberau instantaneu. Singura realitate în care trăia: o nouă zi. Primăvara, iarna, toamna sau vara, totuna. Noaptea rămânea o paranteză uitată, o afazie. Lumina dimineții se așezase, cuminte, pe cuvertura albă a canapelei. Pe canapea, Tolea freca pudra nes pe fundul ceștii de cafea. Încet, încet... Așadar, curând, din nou la locul ispășirii. „N-a venit încă profesorul?“, avea să întrebe ciocănitoarea Gina, dacă Tolea întârzia, cumva, și în această dimineață. Să întârzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fi conținut. Nu, nu existau, se spulberau instantaneu. Singura realitate în care trăia: o nouă zi. Primăvara, iarna, toamna sau vara, totuna. Noaptea rămânea o paranteză uitată, o afazie. Lumina dimineții se așezase, cuminte, pe cuvertura albă a canapelei. Pe canapea, Tolea freca pudra nes pe fundul ceștii de cafea. Încet, încet... Așadar, curând, din nou la locul ispășirii. „N-a venit încă profesorul?“, avea să întrebe ciocănitoarea Gina, dacă Tolea întârzia, cumva, și în această dimineață. Să întârzie, da da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
necesitate, turmentarea, umilirea și ambiguitatea. Ambiguitatea veselă și pocită, să poți înghiți rahatul și să uiți cine îți supraveghează digestia și masca fericită... și să uiți de Titi și de Gică și de Gina. Tolea ieșise din baie, zăcea pe canapea cu un volum în mână. Își pregătea rolul, impertinențele și citatele cu care să-și irite colegii de la hotelul TRANZIT. Adusese cineva o sticlă de whisky pentru tov. Teodosiu? Perfect, vezi nea Gică, sticla aia fumurie a lăsat-o un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
apare iarăși, când nu te aștepți, ca prima dată. „Se vede-ndată cine-l are/ pregătit în el pe Da și, spunându-l, dincolo merge“ avertiza grecul din Alexandria. Mută cartea de pe masă pe noptieră, de acolo pe radio, pe canapea. „De ce în Senat e această apatie? De ce stau senatorii și nu legiferează? Pentru că azi vor sosi barbarii...“ Liniște, umbre leneșe în jocul zilei, fețe supte, furișându-se pe străzile întunecate și murdare. Ușa se clatină, parcă. Un tânăr palid, păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mica mea floricică. Ridicase ceașca goală, ca pentru un toast. Țigara îi ardea degetele. Și se prăbușise iarăși, prostit, epuizat. Se încâlciseră iarăși umbrele încăperii și gândurile și orele, venise iarăși amurgul. S-ar fi întins pentru câteva clipe pe canapea, nu, pe canapea nu e bine, acolo îl găsise nepoftitul Toma, iscoada. Mai bine aici, așa, în picioare, la fereastra întunecată a nopții. Sau pe scaun, fie și pe scaun. Te strângi bine de scaun, legi centura, te apuci zdravăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]