3,168 matches
-
solicitărilor presante venite de la Paris. Un demers comun fusese întreprins la Berlin, dar el nu avusese tonul care trebuia pentru a redresa o situație deja pierdută. Pentru Viena era prea târziu, la 23 Wilhelm Miklas l-a numit pe Seyss-Inquart cancelar. La 9 martie 1938 într-un discurs pronunțat la Innsbruck că luase decizia de a organiza un plebiscit. Întrebarea pusă va fi următoarea: „Sunteți pentru o Austrie liberă germană, independentă, socială, creștină și unitară? - Sunteți pentru pace și muncă și
Anschluss () [Corola-website/Science/303299_a_304628]
-
muncă și pentru egalitatea drepturilor tuturor celor care sunt din popor și ai patriei?” Nu se va putea răspunde decât cu „DA” și „NU” și votul va fi permis numai cetățenilor cu vârsta de peste 24 de ani, bărbați și femei. Cancelarul a luat această decizie după consultarea unei comisii care cuprindea pe Ender, fostul cancelar al Austriei, pe ministrul de stat Schmitz și pe ministrul Justiției Adamovitch, de asemenea au fost întrebați și toți guvernatorii provinciilor care s-au pronunțat în favoarea
Anschluss () [Corola-website/Science/303299_a_304628]
-
Nu se va putea răspunde decât cu „DA” și „NU” și votul va fi permis numai cetățenilor cu vârsta de peste 24 de ani, bărbați și femei. Cancelarul a luat această decizie după consultarea unei comisii care cuprindea pe Ender, fostul cancelar al Austriei, pe ministrul de stat Schmitz și pe ministrul Justiției Adamovitch, de asemenea au fost întrebați și toți guvernatorii provinciilor care s-au pronunțat în favoarea plebiscitului. Prin organizarea plebiscitului el urmarea să dovedească opiniei publice internaționale că populația Austriei
Anschluss () [Corola-website/Science/303299_a_304628]
-
au intrat în această țară pe 12 martie dimineața. După ce a petrecut seara la Linz și s-a plecat asupra mormântului mamei sale, Hitler a sosit la Viena pe 13 martie. Aici i-a ordonat lui Seyss-Inquart, care fusese proclamat cancelar pentru o zi, să emită o lege care să ratifice unirea cu Reichul și alipirea la Germania constituind „"Germania Mare"”, lucruri care s-au și întâmplat. Seyss-Inquart a urmat întocmai sfaturile primite și în aceeași zi emitea legea care unea
Anschluss () [Corola-website/Science/303299_a_304628]
-
cu certitudine cea mai severă înfrângere. După abdicarea lui Napoleon ca urmare a războiului celei de-a șasea coaliții, Austria a participat drept statul proeminent al "Sfintei Aliate" la Congresul de la Viena, care a fost marcat vizibil de Kemens Wenzel, cancelarul lui Francisc, prinț de Metternich. Epilogul acesteia este trasarea unei noi hărți a Europei și restaurarea domeniilor străvechi ale lui Francisc (cu exceptia Sfanțului Imperiu de națiune germană, care fusese dizolvat). După 1806 a folosit titulatura: Francisc a fost fiul împăratului
Francisc I al Austriei () [Corola-website/Science/303343_a_304672]
-
, (în limba rusă: "Горчако́в ") este o familie princiară din ramura Rurikidă, descendenți ai suveranilor Peremîșl. Cel mai cunoscut reprezentant al familiei a fost Aleksandr Mihailovici (1798-1883), cancelar al Imperiului Rus în timpul domniei lui Alexandru al II-lea. Familia a ajuns la notorietate pentru prima oară în timpul împărătesei Ecaterina a II-a. Prințul Alexei Ivanovici (1769-1817) a luptat sub comanda unchiului său Alexandr Suvorov în războaiele ruso-turce, a
Gorceakov () [Corola-website/Science/303324_a_304653]
-
prematură, de vreme ce Spartakusbund era organizație prea slabă, nebucurându-se de un sprijin larg în rândurile muncitorilor. Încercarea revoluționară a fost zdrobita de forțele combinate ale SPD, rămășițelor armatei regulate, grupurilor paramilitare ale extremei drepte (Freikorps), care au acționat la ordinele cancelarului Friedrich Ebert. Roșa Luxemburg și Karl Liebknecht, alături de alți revoluționari, au fost uciși de membrii Freikorps care-i ținuseră prizonieri, iar corpurile lor au fost aruncate într-un râu. Sute de spartakiști au fost executați în săptămânile care au urmat
Liga Spartachistă () [Corola-website/Science/303398_a_304727]
-
a fi aprobate, aveau nevoie și de aprobarea "Bundesrat" (Camera federală a deputaților statelor), adunare în care Prusia avea o influență majoră. În acest fel, Prusia exercita o influență hotărâtoare în amândouă camerele. Puterea executivă era apanajul kaizerului, care numea cancelarul federal, primul fiind Otto von Bismarck. Cancelarul era răspunzător numai în fața Împăratului și îndeplinea fără comentarii toate indicațiile suveranului. În mod oficial, cancelarul ocupa singura funcție executivă în stat. În practică însă, secretarii de stat, (birocrații de frunte ai statului
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
aprobarea "Bundesrat" (Camera federală a deputaților statelor), adunare în care Prusia avea o influență majoră. În acest fel, Prusia exercita o influență hotărâtoare în amândouă camerele. Puterea executivă era apanajul kaizerului, care numea cancelarul federal, primul fiind Otto von Bismarck. Cancelarul era răspunzător numai în fața Împăratului și îndeplinea fără comentarii toate indicațiile suveranului. În mod oficial, cancelarul ocupa singura funcție executivă în stat. În practică însă, secretarii de stat, (birocrații de frunte ai statului, care se ocupau de unele domenii precum
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
acest fel, Prusia exercita o influență hotărâtoare în amândouă camerele. Puterea executivă era apanajul kaizerului, care numea cancelarul federal, primul fiind Otto von Bismarck. Cancelarul era răspunzător numai în fața Împăratului și îndeplinea fără comentarii toate indicațiile suveranului. În mod oficial, cancelarul ocupa singura funcție executivă în stat. În practică însă, secretarii de stat, (birocrații de frunte ai statului, care se ocupau de unele domenii precum finanțele, afacerile externe sau apărarea), funcționau ca miniștri neoficiali ai portofoliilor respective. Cu excepția perioadelor 1872-1873 și
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
singura funcție executivă în stat. În practică însă, secretarii de stat, (birocrații de frunte ai statului, care se ocupau de unele domenii precum finanțele, afacerile externe sau apărarea), funcționau ca miniștri neoficiali ai portofoliilor respective. Cu excepția perioadelor 1872-1873 și 1892-1894, cancelarul a fost și primul-ministru al Prusiei. "Reichstagul" avea puterea să aprobe, să modifice sau să respingă legi, dar nu avea dreptul la inițiativă legislativă, putere care aparținea exclusiv cancelarului. Forțele militare ale statelor mai mici au fost trecute sub controlul
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
ca miniștri neoficiali ai portofoliilor respective. Cu excepția perioadelor 1872-1873 și 1892-1894, cancelarul a fost și primul-ministru al Prusiei. "Reichstagul" avea puterea să aprobe, să modifice sau să respingă legi, dar nu avea dreptul la inițiativă legislativă, putere care aparținea exclusiv cancelarului. Forțele militare ale statelor mai mici au fost trecute sub controlul Prusiei, în timp ce armatele regatelor mai mari precum Bavaria și Saxonia au fost organizate conform principiilor prusace, urmând ca pe timp de război să fie controlate de guvernul federal. Deși
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
1882 o comisie care să studieze diferitele structuri guvernamentale din toată lumea. Această comisie a fost impresionată în mod special de Germania lui Bismark, ducând la conceperea unei Constituții în 1889, care asigura premierului nipon o poziție similară cu cea a cancelarului german, responsabil alături de colaboratorii săi doar în fața Împăratului. Unificarea Germaniei a presupus absorbția întregului Regat al Prusiei în noul imperiu. Provinciile prusace Prusia Răsăriteană, Prusia Apuseană și Posen au fost incorporate în noul stat național. Prusia Răsăriteană și cea Apuseană
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
Anul celor trei împărați), Friedrich al III-lea, fiul și succesorul răposatului împărat, a fost la putere numai 99 de zile, lăsând coroana tânărului și impetuosului Wilhelm al II-lea, care l-a obligat pe Bismark să părăsească postul de cancelar în martie 1890. Partidul Social Democrat din Germania (SPD) s-a dezvoltat până la a deveni cel mai puternic partid socialist din lume, cucerind în ianuarie 1912 o treime din voturile alegătorilor pentru "Reichstag" (palamentul imperial). Totuși, guvernul a rămas in
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
ca regent în timpul absențelor sale. Până atunci, împărăteasa Isabela a efectuat această sarcină dar decesul ei în 1539 l-a forțat pe împărat să atribuie această funcție prințului Filip flancat de un consiliu de regență în fruntea căruia se găsea cancelarul și inchizitorul general Juan Pardo de Tavera. Câțiva ani mai târziu, în 1546, prințul primește primul său teritoriu: ducatul Milano. De la moartea în 1535 a lui Francisc al II-lea Sforza, ducatul a fost de fapt vacant și, ca fief
Filip al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/302898_a_304227]
-
apărării a ținut distanță de politică. A făcut foarte mult pentru dezvoltarea armatei și modernizarea să. După criza economică din ungaria, István Bethlen și Gyula au demisionat. În 1 octombrie 1932 Gömbos devine prim-ministru. Când Adolf Hitler a devenit Cancelar al Germaniei în 1933, Gömbös l-a vizitat pe Hitler, si s-a semnat colaborarea dintre cele două state în privința economiei, mulți politicieni maghiari au crezut că această alianță , relație va distruge ungaria, eventual Gömbös a hotărît să țină mai
Gyula Gömbös () [Corola-website/Science/302934_a_304263]
-
studiat teologia. La începutul domnirii sale, s-a arătat fiu ascultător față de Biserica romană. A scris o lucrare despre cele șapte taine, împotriva învățăturii lutherane, iar pentru aceasta, papa i-a acordat titlul de «defensor fidei» (apărător al credinței). Împreună cu cancelarul său, Thomas More, regele se opunea traducerii Bibliei întregi de către William Tyndale. Motivul rupturii cu papalitatea își are originea în dorința regelui de a divorța de Ecaterina de Aragon și de a se recăsători cu Ana Boleyn, o doamnă de la
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
IV, principala argumentație ținând de limba latină utilizată. În 1444 vizitează Roma, dar este nevoit să fugă, dar papa Nicolae al-V-lea (1397-1447), în 1455, îl primește în Curie și îl numește secretar apostolic. Leonardo Bruni (1370-1444) umanist, istoric, cancelar al Florenței, a scris lucrarea "Istoria poporului Florenței" (de la întemeierea orasului până în 1404), precum și "Comentariu asupra lucrurilor săvârșite in Italia", in care rolul bisericii este, vizibil, redus. Acesta este inventatorul termenului de "Umanism" și împarte istoria în 3 perioade: Antichitatea
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
statele ereditare (ducatele Austria, Stiria, Carintia, Carniola și Tirol), regatele Ungaria și Boemia, posesiunile italiene (Lombardia, Istria) și flamande (Luxemburg, Brabant, Flandra). Invazia Saxoniei de către Frederic al Prusiei în august 1756 începe Războiul de Șapte Ani. Împărăteasa Maria Tereza și cancelarul ei, contele Kaunitz și-au dorit să iasă din război recâștigând Silezia. Austria a făcut alianță cu Franța și Rusia, Marea Britanie cu Prusia și Portugalia. Războiul începe cu o înfrângere a austriecilor la Lobositz. În urma eșecului, comandantul trupelor austriece devine
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
10 martie 1661, a doua zi după moartea lui Mazarin, Ludovic i-a convocat pe oamenii care conduseseră Franța sub comanda fostului prim-ministru: Le Tellier, cel care reformase armata, Fouquet, strălucitul și periculos de ambițiosul superintendent al finanțelor, Séguier - cancelarul, Brienne și Lionne, care se ocupaseră împreună de politica externă. Regele, în vârstă de 22 de ani, i-a privit cu răceală pe acești politicieni maturi, experimentați și capabili, care îl evaluau la rândul lor pe tânărul lor stăpân, întrebându
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
este repede înăbușită. Elisabeta este interogată, ea neagă cu vehemență implicarea ei și în 18 martie este închisă în Turnul Londrei. Cel mai apropiat confident al Mariei, Simon Renard susține că tronul nu este în siguranță cât trăiește Elisabeta, iar cancelarul Stephen Gardiner dorește să fie judecată. Dar susținătorii Elisabetei din Parlament nu sunt de acord și o conving pe Maria de nevinovăția surorii sale. Elisabeta este dusă în Turnul Woodstock în Oxfordshire, unde va sta închisă aproape un an în
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
române. În februarie 1870 unui alt fiu al său, Leopold, i s-a oferit tronul Spaniei însă încordarea relațiilor dintre Franța și Germania din acest motiv l-a determinat pe Prințul Leopold să decline această cinste în ciuda susținerii ei de către cancelarul Bismark. Așa numita "candidatură Hohenzollern" la tronul Spaniei a fost unul dintre motivele izbucnirii Războiului franco-german, finalizat cu victoria germană. Karl Anton a jucat un rol covârșitor în întreaga carieră politică a viitorului rege Carol I al României. El i-
Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen () [Corola-website/Science/304488_a_305817]
-
un număr festiv al revistei uniunii. Felicitările și darurile au fost atât de numeroase încât a trebuit să golească încăperea în care lucra din casa sa de la Karlsruhe. Printre cei care i-au trimis mesaje de felicitare se numără și cancelarul Germaniei Otto von Bismark. Alte serbări oficiale au avut loc și cu prilejul împlinirii a 60 de ani. Ruinele castelului din Heidelberg au fost iluminate atunci pentru a doua oară. De data aceasta însă, Scheffel nu a putut să se
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
ul este din 1949 parlamentul federal unicameral al Republicii Federale Germania, ales de popor prin vot universal. ul alege cancelarul federal (prim-ministrul federal), al cărui mandat durează până la constituirea unui alt nou Bundestag (de regulă 4 ani). Din 2005 până în prezent președinte al Bundestagului este Norbert Lammert (CDU). Bundestagul este organul principal legiuitor german (legislativul), alături de alte patru organe
Bundestag () [Corola-website/Science/304597_a_305926]
-
și documente din tradiția greco-romană care au contribuit la începutul Renașterii. Influxul erudiților greci în vest începuse totuși mult mai devreme, mai ales în nordul Italiei, unde orașele-state au început să primească învățații greci încă din secolele XI și XII. Cancelarul Florenței Coluccio Salutati a început acest schimb cultural în 1396 invitând un cărturar bizantin să prezinte o lectură la Universitatea din Florența. Această sete a italienilor pentru clasicismul latin combinată cu cunoașterea limbii grecești au fost factorii care au motivat
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]